Un blog pentru linistea adultilor
Totalul afișărilor de pagină
duminică, 26 august 2012
Ceasul care ticăie
Unul dintre lucrurile cele mai importante în viața omului este relația lui cu timpul. De aceea, cred că fiecare dintre noi trebuie să-și cumpere neîntârziat măcar un ceas de masă, din cele care ticăie.
De ziua lui Cortazar
Pierderea şi recuperarea unui fir de păr
Pentru a lupta împotriva pragmatismului şi a groaznicei tendinţe de a urmări scopuri materiale, văru-meu cel mare susţine că metoda cea mai bună e să-ţi smulgi un fir de păr din cap, să-i faci un nod la mijloc şi să-l laşi să cadă uşor prin gaura chiuvetei. Dacă părul se agaţă de grătarul care se află de obicei în asemenea găuri e de ajuns să deschizi puţin robinetul şi firul dispare.
Pentru a lupta împotriva pragmatismului şi a groaznicei tendinţe de a urmări scopuri materiale, văru-meu cel mare susţine că metoda cea mai bună e să-ţi smulgi un fir de păr din cap, să-i faci un nod la mijloc şi să-l laşi să cadă uşor prin gaura chiuvetei. Dacă părul se agaţă de grătarul care se află de obicei în asemenea găuri e de ajuns să deschizi puţin robinetul şi firul dispare.
sâmbătă, 25 august 2012
Mici intamplari cu animale (75)
Calatorii ciudate
Se ţine
vidra pe lîngă
ape, nici nu e isteaţă umblătoare
pe uscat, şi totuşi
uneori face drumuri lungi, pe unde nici nu te gîndeşti.
Mă aflam tocmai într-o creastă
înaltă
a Munţilor Făgăraşului,
care despărţea
versantul nordic de cel sudic, în
dîra
caprelor negre care atunci erau în alergat. Un pospai de zăpadă proaspătă
lămurea ca din carte urmele sălbătăciunilor,
adică ale caprelor negre; alte jivine nu prea umblau
pe vremea aceea prin stîncăriile
înalte.
Şi totuşi,
iată o urmă
străină.
Nu-mi cred ochilor, şi ei nu mă
pot înşela:
pîrtia
e trasă limpede şi
nimeni nu poate confunda urma de vidră
cu alceva. Vidră, aici la peste două
mii de metri, departe de ape mari, cu pîraiele mici îngheţate,
în
pustietate de stîncă!
Venea întins
dinspre miazăzi, cine ştie
de unde, în
drum lung şi greu, peste creste înalte şi
rele, năzuind probabil spre Oltul din depărtare.
O poveste a lui Pär Lagerkvist
Tata şi cu mine
Îmi
aduc aminte că odată – aveam vreo zece ani – într-o după-amiază de duminică,
tata m-a luat de mînă ca să mergem la pădure şi să ascultăm cîntecul
păsărelelor. I-am făcut cu mîna semne de rămas bun mamei, care nu putea merge
cu noi; trebuia să rămînă acasă pentru a pregăti masa de seară. Soarele
strălucea cald şi noi ne îndemnam sprinteni la drum. Nu prea luasem în serios
povestea cu cîntecul păsărelelor, care nu mi se părea cine ştie ce lucru deosebit
de frumos sau de minunat; tata şi cu mine eram oameni sănătoşi şi cu mintea întreagă,
crescuţi la ţară şi obişnuiţi cu natura, aşa că nu ne entuziasmam pentru atîta
lucru. Dar era o după-amiază de duminică şi tata avea liber. Aşa că am luat-o
pe linie, pe unde nu era voie să se umble; însă tata era de la căile ferate şi
avea dreptul. Pe terasament ajungeam mai de-a dreptul în pădure. De îndată am
auzit cîntecul păsărilor şi toate celelalte zvonuri. Din tufişuri auzeam
ciripitul cintezoilor şi al pitulicilor, al vrăbiilor şi al sturzilor şi tot
bîzîitul acela care te împresoară de îndată ce intri într-o pădure. Pămîntul
era spuzit de anemone, mestecenii abia dăduseră în mugur şi brazii îşi
răspîndeau miresmele proaspete; mirosea frumos din toate colţurile şi de peste
tot, iar de jos, de pe sol, aburea, pentru că bătea şi acolo soarele.
O fi fost Jules Verne misogin?
― Care va să zică,
domnule Maston, dumneata susţii că niciodată o femeie n-ar fi în stare să contribuie
la progresul ştiinţelor matematice sau experimentale!
― Spre marea mea părere
de rău, mistress Scorbitt, sunt obligat s-o cred, răspunse J. T. Maston.
Recunosc, mă rog, că au existat sau că există unele matematiciene celebre, mai
ales în Rusia; dar, ţinând seama de conformaţia creierului femeii, ea nu poate
ajunge niciodată un Arhimede sau cu atât mai puţin un Newton.
O radiografie lucida
Scrisoare deschisă către liberalii dinăuntrul şi din
afara partidului
Partidul Naţional Liberal, în cadrul
alianţei prea largi, prea concesive – şi, deci, neinspirate – cu Partidul
Conservator şi cu Partidul Social Democrat, a înregistrat un eşec a cărui
gravitate nu este numai politică, ci în egală măsură simbolică şi ale cărui
consecinţe se vor face simţite multă vreme de aici înainte.
Faceti-va bine (145)
Jneapănul
Denumire ştiinţifică: Pinus mugo.
Denumire populară: jep.
Prezentare. Jneapănul este un
arbust conifer ce poate fi întâlnit în zona subalpină, dar mai ales în
regiunile alpine. Face parte din familia pinaceelor. Înălţimea maximă – trei
metri. În general, tulpinile jneapănului sunt
O observatie corecta si trista
Chiar daca nu mai fac politica, in fiecare dimineata citesc stirile online. Mai citesc si unul-doua editoriale, ba chiar imi arunc ochii si pe diverse comentarii postate de cititori. Azi am dat peste o observatie corecta si incredibil de trista, facuta de cineva cu nick-ul "rautu". Iata cum suna aceasta remarca:
PSD a ajuns sa fie fractiunea cu orientari liberale in cadrul USL, iar
PNL nu este decat extrema stanga, un fel de Romania Mare cu Antonescu pe
post de VC Tudor.
vineri, 24 august 2012
O poveste a lui Mario Vargas Llosa
Bunicul
Ori de câte ori
trosnea o crenguţă, sau orăcăia o broască, sau vibrau geamurile de la bucătăria
din fundul grădinii, bătrânelul sărea sprinten din scaunul lui improvizat, care
era o piatră turtită, şi scruta neliniştit ftunzişul. Dar nici urmă de copil. În
schimb, prin ferestrele dela sufragerie, deschise către pergolă, vedea
luminiţele candelabrului aprins de ceva vreme, iarpe sub ele, umbre nedesluşite
ce alunecau înoetişordintr-oparlneînalta, odată cu perdelele. Era miop din
tinereţe, aşa că degeaba încerca să-şi dea seama dacă cinau deja, ori dacă nu
cumva acele umbre nestatornice erau de la copacii mai înalţi.
Calea democratica spre tiranie (ultima parte)
Încovoierea în sclavie
Tocqueville nu ne spune exact cum se produce transformarea
treptată în sclavie totalitară. Dar cu 150 de ani în urmă el nu putea să
prevadă exact că scena parlamentară va produce două tipuri principale de
partide: partidele Moş Crăciun, în general de stînga, şi partidele Strînge
Cureaua, mai mult sau mai puţin de dreapta. Partidele Moş Crăciun, cu cadouri
pentru cei mulţi, în mod normal iau de la unii pentru a da altora: îşi
desfăşoară activitatea cu largheţe (largesse), ca să folosim termenul lui John
Adams. Socialismul, fie el naţional sau internaţional, va acţiona în numele
“justiţiei distributive”, precum şi a “justiţiei sociale” şi a “progresului”
şi, astfel, va cîştiga popularitate. La urma urmei, nu poţi trage în Moş
Crăciun. Ca urmare, aceste partide vor cîştiga în mod obişnuit alegerile, iar
politicienii care utilizează sloganurile lor vor fi extrem de eficienţi în
strîngerea de voturi.
Trenul lui Buzzati
Ceva se întâmplase
Trenul
parcursese doar câţiva kilometri (drumul era lung, urma să ne oprim numai în
gara de sosire, foarte îndepărtată, alergând aşa, neîntrerupt, timp de zece
ore) când, la o barieră, am zărit de la fereastră o femeie tânără. A fost o întâmplare,
puteam să mă uit la alte lucruri, dar privirea mi s-a oprit asupra ei, care nu
era frumoasă şi nici nu avea un aspect plăcut, nu avea nimic extraordinar,
cine ştie de ce mi-a venit s-o privesc. Evident, se sprijinise de bară ca să se
poată bucura de priveliştea trenului nostru, foarte rapid, un expres din nord,
simbol, pentru oamenii aceia inculţi, al miliardelor, al vieţii uşoare, al
aventurierilor, al valizelor splendide de piele, al vedetelor de cinema, o dată
pe zi - spectacolul acesta minunat şi, pe deasupra, gratuit.
Calea democratica spre tiranie (2)
În numele poporului
Gîndiţi-vă la trupele SS şi SA ale lui Hitler şi, de
asemenea, la tendinţa sa de a folosi ori de cîte ori era posibil prefixul Volk
(popor): Volkswagen (maşina poporului), Volksempfänger (radio-ul poporului),
das gesunde Volksempfinden (sentimentele sănătoase ale poporului), Volksgericht
(Tribunalul Poporului). Inutil să mai insistăm că această politică verbală
continuă şi în “Republica Democrată Germană”, unde întîlnim o “Poliţie a
Poporului”, o “Armată a Poporului”, în timp ce statele satelit ale Moscovei
sînt denumite “democraţii populare”.
Ciupercile Capcaunului Cumsecade
In pădure, printre frunzele uscate de sub pomi — o puzderie de
ciuperci înalte, cu pălărie amplă, plină de pete dispuse concentric. La
atingere, dezvăluie o carnaţie elastică, spongioasă, din speţa cauciucului: un
amestec straniu de supleţe şi geometrie. E sigur că sînt otrăvitoare. Spre
deosebire de cele comestibile, se văd de departe, drepte, atrăgătoare, aproape
impozante. Cîte trepte posibile ale comentariului pot deriva din aburul toxinei
lor?
Calea democratica spre tiranie (1)
În Republica, Platon arată că tirania se naşte, de
regulă, din democraţie. Din punct de vedere istoric, acest proces a avut loc în
trei moduri destul de diferite. Dar înainte de a descrie aceste tipare de
schimbare socială, să clarificăm cu precizie ceea ce înţelegem prin
“democraţie”.
Reflectînd la întrebarea “Cine ar trebui să conducă”, un
democrat dă următorul răspuns: “majoritatea cetăţenilor, egali din punct de
vedere politic, fie în persoană, fie prin intermediul reprezentanţilor lor.” Cu
alte cuvinte, egalitatea şi regula majorităţii reprezintă cele două principii
fundamentale ale democraţiei. O democraţie poate fi sau liberală sau
controlată.
joi, 23 august 2012
Barbati si femei (5)
Multe femei, de indata ce te pune naiba sa formulezi o judecata despre felul in care sar ele cu parasuta, ori despre culoarea preferata a domnisoarelor care lucreaza la stat etc, te acuza imediat ca esti misogin, adica, vezi doamne, urasti femeile. Tipul asta de reactie il mai poti intalni, spre exemplu, la cei care nu sunt albi (negri, as putea spune, cu riscul sa-i jignesc, discriminez, etc - dar alt cuvant nu cunosc). Uite cam asa, ca in poza asta:
Inca o poveste a lui Ray Bradbury
Fluierul de ceaţă
Acolo,
departe de uscat, înconjuraţi de apa rece, aşteptam în fiece noapte venirea
ceţei; şi ea venea, iar noi ungeam cu ulei maşinăria de aramă şi aprindeam
farul de sus, din foişorul de piatră. Simţindu-ne ca două păsări pe bolta
cenuşie, Medunn şi cu mine trimiteam raze roşii, apoi albe, şi iarăşi roşii, în
calea navelor singuratice. Iar dacă ele nu ne zăreau lumina, rămânea
întotdeauna vocea noastră, strigătul puternic şi profund al fluierului nostru
de ceaţă, care vibra prin zdrenţele negurii, punând pe fugă pescăruşii
speriaţi, ce se risipeau ca nişte pachete de cărţi de joc, şi stârnind
valurile, înalte şi spumegânde.
— Ducem
o viaţă de pustnici, dar te-ai obişnuit cu ea, nu-i aşa? mă întrebă Medunn.
Faceti-va bine (144)
Izmuşoara de câmp
Denumirea ştiinţifică: Acinus arvensis.
Prezentare. Este o izmă de
talie mai mică, ajungând până la 30 – 40 cm înălţime. Creşte în tufe şi face
ramificaţii chiar de la nivelul solului. Izmuşoara de câmp este o plantă anuală.
Frunzele îi sunt în formă de romb sau de elipsă. înfloreşte intens, din mai şi
până în august. Florile, aflate la subsuoara frunzelor, au culori de la
albastru-liliachiu până la roz-violet, roz sau chiar albă. Izmuşoara de câmp
face parte din colorata floră spontană a fâneţelor, a marginilor de cale ferată
şi de şosea, a terenurilor virane, fiind iubitoare de soare şi preferând solul
uscat.
Întrebuinţări. Are acţiune calmantă
şi antireumatică.
Un punct de vedere greșit despre obiectivitate (continuare)
Am scris ieri pe tema obiectivității și m-am referit la oamenii pentru care afirmațiile de tipul „Băsescu a greșit” sunt din categoria „2+2=4”. Discuția a plecat de la faptul că eu îi cer demisia lui Antonescu pentru că a promis că și-o dă în anumite condiții și acum acele condiții sunt îndeplinite. Unii combatanți mi-au amintit că „și Băsescu a zis că-și da demisia în cinci minute”. O să explic de ce, în opinia mea, cele două situații sunt diferite și de ce cred că Băsescu a procedat cum trebuie, în vreme ce Antonescu nu.
miercuri, 22 august 2012
De-ale lui Zoscenko (25)
LA
COMEMORAREA LUI PUŞKIN
Aş
vrea să remarc, cu un simţămînt de mîndrie, că în aceste zile casa noastră nu
se tîrăşte în coada evenimentelor.
Întîi
şi-ntîi, noi am cumpărat cu 6 ruble şi 50 de copeici un volum de opere alese de
Puşkin, pentru folosinţa tuturor. În al doilea rînd, în biroul administraţiei
a fost pus un bust de ghips al marelui poet, ceea ce, la rîndul său, trebuie
să amintească unor răi platnici că n-au achitat chiria.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)