Noaptea cormoranilor
Stăteam toţi trei
aşezaţi în jurul mesei, când cineva introduse o monedă în fantă şi tonomatul
Wurlitzer puse iar de la început discul pe care-l ascultaserăm toată noaptea. Noi, ceilalţi,
n-am avut timp nici să ne dăm seama. S-a întâmplat mai înainte de a ne aminti
unde ne aflam; mai înainte de a ne recăpăta simţul orientării. Unul dintre noi
întinse mâna pe deasupra tejghelei, dibuind (noi nu vedeam mâna, o auzeam), lovi un pahar
şi apoi rămase nemişcat, cu ambele mâini odihnindu-se pe suprafaţa tare. Atunci
toţi trei ne-am căutat în întuneric şi ne-am regăsit acolo, în nodurile celor
treizeci de degete ce se îngrămădeau pe tejghea. Unul spuse:
- Să mergem!