Mici intamplari cu animale (94)

Unele carnivore au obiceiul de a-şi îngropa partea din pradă pe care n-au putut-o mînca îndată, şi de a reveni la ea cînd le îndeamnă iarăşi foamea. Cămară cu provizii pentru multă vreme doar despre viezure se spune că şi-ar face, cărînd în vizuină mai ales ştiuleţi de porumb. Dar n-am întîlnit vînător care, săpînd vizuină de viezure, să fi găsit cămara. În schimb, am înţeles că nevăstuica — cel mai mic răpitor de la noi — îşi face provizii, şi uneori îmbelşugate. Mi-a confirmat aceasta şi un prieten vînător, pe care am tot temeiul să-l cred. Iată ce-mi spunea :

Un plop bătrîn şi scorburos prea îmi făcea umbră deasupra straturilor de legume din grădină. Lemnele de foc erau puţine şi scumpe; toamna m-am hotărît să-l tai. Cînd ajutoarele mele tăiau cu ferăstrăul în bucăţi trunchiul gros, doborît la pămînt, am dat de o adevărată magazie de alimente, într-o bortă în­gustă şi destul de lungă. Am desfăcut cu grijă ca să văd ce anume cuprinde. În fund erau o mulţime de şoareci, ca­davre mici, înghesuite ca sardelele din cutie; peste ei un strat de pămînt nisipos, apoi o mierlă, două cinteze şi... o broască. Deasupra alt strat subţire de pămînt. Tocmai sus o vrabie, încă destul de proaspătă. Micile cadavre, înghesuite şi închise aproape ermetic, nu intraseră în putrefacţie; erau însă cam uscate.

Numai nevăstuică putea să fie buna gospodină care s-a trudit să-şi facă provizii de iarnă. Pe gaura ce se deschidea strîmtă în bortă nu putea trece decît trupul subţire şi puţin al unei nevăstuici. Apoi, prinse în coaja de lîngă intrare, am găsit şi fire de păr, care m-au încredinţat.

Ce dezamăgită trebuie să fi fost buna gospodină cînd şi-a văzut distrusă cămara cu alimente, cu care a trudit atîta şi în care şi-a pus nădejde.