Frumoșii scelerați

Mie nu mi-a fost niciodată limpede care este explicaţia asocierii dintre urât şi rău, respectiv dintre bine şi frumos. Copiii fac astfel de asocieri din instinct, pentru că lor nu le-a povestit încă nimeni despre categoriile estetice şi părinţii lor nu le citesc seara, la culcare, din dialogurile lui Platon. Aşadar copiii, când văd ceva urât cred că e rău şi când văd ceva frumos, cred că e bun.

Dar ce te faci cu adulţii care trăiesc cu aceeaşi impresie? La ei cum se mai explică treaba asta altfel decât prin incultură şi lipsă de educaţie? Nu cumva tocmai bazându-se pe marea masă a celor needucaţi ajung la putere diverşi indivizi frumoşi dar răi? Mai ţineţi minte cum strigau muncitoarele de la Apaca, în primii ani după debarcarea lui Ceauşescu, "Nu vrem Kent, nu vrem valută/Vrem că Roman să ne..."? Ia uitaţi-va numai la chipul zâmbitor, de călugăr tibetan, al lui Norodom Sihanouk, care tocmai a crăpat zilele astea, la vreo 90 de ani, după ce s-a făcut responsabil în bună măsură de crime împotriva umanităţii, alături de Pol Pot!
Dacă l-ar vedea un copil, ar zice că e un înger bătrân, venit să-i aducă jucării! Dar adulţii? Priviţi numai cum e întâmpinată nevasta criminalului Sihanouk de poporul cambodgian, mai bine zis de ceea ce a mai rămas din poporul cambodgian după ce au fost omorâţi peste două milioane şi jumătate de oameni de gaşca de sceleraţi a lui Pot - kmerii roşii, supervizaţi din umbră de Sihanouk.