Măceşul
Denumire ştiinţifică: Rosa canina.
Denumiri populare: trandafir sălbatic,
cacadâr, răsură, rug sălbatic.
Prezentare. Măceşul face parte
din familia rozaceelor. Este un arbust puternic împământat, având, însă, o înălţime
nu prea mare, de doi-trei metri. Ca vitalitate, măceşul este are o rezistenţă
de excepţie faţă de agresiunea agenţilor externi. Se prezintă sub formă unor
tufe ale căror ramuri sunt groase, lemnoase şi pline de ghimpi. Frunzele măceşului
sunt aproape rotunde, zimţate, cu peţiol subţire, dar foarte rezistent. Florile
au culori diferite fiind, de obicei, roz, rareori roşii sau albe. Floarea de măceş
se aseamănă foarte mult cu cea a trandafirului. Diferenţa constă în faptul că floarea
de măceş are doar un singur rând de petale. Măceşul înfloreşte în lunile mai şi
iunie. Fructul măceşului este un receptacul de culoare roşie, ce conţine seminţele.
Măceşul creşte de la câmpie până la munte, în locuri expuse soarelui, fiind uşor
de recunoscut. Pentru uz medicinal se recoltează fructele şi petalele de flori.
Fructele de măceş se culeg în perioada în care devin portocalii. Au o valoare medicinală
foarte mare şi se consumă ca atare sau sub forma unor preparate. Cele mai
frecvente preparate medicinale de măceş sunt infuzia şi decoctul.
Substanţe active importante: vitamine (B1, B2, P, şi mai ales C), zaharuri, acid citric, acid malic,
pectine, ulei gras volatil, lecitină, vanilină.
Întrebuinţări. Forma principală
sub care se utilizează fructele de măceş în terapiile medicinale este decoctul.
Acest produs are acţiune tonică, vasodilatatoare, diuretică, antiinflamatoare,
antihelmintică. Stimulează activitatea ficatului şi a bilei. Contribuie la
tratarea avitaminozelor, enterocolitelor, a calculozei renale. Este utilizat, totodată,
în cazuri de anemii, în revigorarea circulaţiei periferice a sângelui, în
dilatarea arterelor, precum şi împotriva viermilor intestinali. Pus la rece,
decoctul poate fi utilizat şi ca băutură răcoritoare. Din fructele de măceş se
prepară şi un vin medicinal. De asemenea, fructele de măceş sunt folosite la
prepararea prăjiturilor.
Ca
vermifug (antihelmintic), măceşul se dovedeşte nu numai eficient, dar şi plăcut
la consum atunci când fructele, curăţate de seminţe şi peri, se amestecă cu
miere. Fiecare boabă de măceş este un adevărat depozit de vitamine şi, din
acest, motiv, măceşul este planta medicinală cea mai potrivită în avitaminoze.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu