Îmi aduc aminte cum sufeream eu citind, pe la vreo 16-17 ani, "Elevul Dima dintr-a şaptea". Asta era o carte greu de găsit, pentru că descria oarece atitudini pe care comuniştii nu le încurajau. Acel Dima se punea contra unor profesori, se ţinea tare, se lupta pentru dreptatea lui, etc. Sigur că nu aveai voie să citeşti aşa ceva şi cartea circula pe sub mână prin mediile şcolăreşti.
Faptul că nu puteam să fiu asemeni lui Dima era un motiv de suferinţă. Dacă m-aş fi luat şi eu de gât cu vreun profesor, ar fi fost scandalul cât casa. Mama şi tata ar fi avut de suferit, ce mai, o întreagă tragedie. Aşa că stăteam în banca mea, citeam despre elevul Dima şi sufeream în tăcere.
Dar ceea ce m-a făcut să sufăr cel mai tare a fost finalul cărţii.
Faptul că nu puteam să fiu asemeni lui Dima era un motiv de suferinţă. Dacă m-aş fi luat şi eu de gât cu vreun profesor, ar fi fost scandalul cât casa. Mama şi tata ar fi avut de suferit, ce mai, o întreagă tragedie. Aşa că stăteam în banca mea, citeam despre elevul Dima şi sufeream în tăcere.
Dar ceea ce m-a făcut să sufăr cel mai tare a fost finalul cărţii.
În afară de a fi demn, drept, inteligent, corect etc, elevul Dima trăia şi o frumoasă poveste de dragoste împreună cu o domnişoară numită (sau supranumită, nu-mi mai amintesc) Lotte. Până la urmă, viaţa îi desparte, dar iubirea lor nu se stinge. Ei bine, după foarte mulţi ani se reîntâlnesc şi hotărăsc să o ia de la început - adică să abandoneze totul şi să fugă împreună undeva. Stabilesc o zi, o oră şi un loc, el se duce la întâlnire, dar ea nu vine şi aşa se termină cu fugitul şi luatul de la început.
Când citeam treburile astea, ochii mi se umpleau de lacrimi la gândul nedreptăţii pe care Lotte o comitea şi la suferinţa prin care trecea Dima. Nu puteam să înţeleg de ce nu a venit Lotte la întâlnire, de ce a dat ea cu piciorul acelei unice şanse pe care i-o oferea viaţa de a lua totul de la început, de a fi alături de cel pe care-l iubea atât de mult.
Câtă dreptate îi dau, însă, acum... Cum naiba să o fi luat de la început? Ce să fi luat de la început? Mai erau ei tinerii de 18 ani care se iubiseră pătimaş cu zeci de ani în urmă? Da de unde, el poate că suferea de prostată, ea poate că avea probleme cu încheieturile, amândoi erau căsătoriţi, aveau copii, aveau în spate ani şi ani de gânduri dedicate altor parteneri... Ce să mai ia de la început? Un vis? O himeră?
În toată această afacere, Lotte s-a dovedit matură şi înţeleaptă, pe când Dima s-a comportat precum un adolescent întârziat. Dar trebuie să recunosc că multă vreme după ce am citit această carte, mi-am spus că la fel aş fi procedat şi eu: m-aş fi dus la întâlnire fără să stau prea mult pe gânduri.
Când citeam treburile astea, ochii mi se umpleau de lacrimi la gândul nedreptăţii pe care Lotte o comitea şi la suferinţa prin care trecea Dima. Nu puteam să înţeleg de ce nu a venit Lotte la întâlnire, de ce a dat ea cu piciorul acelei unice şanse pe care i-o oferea viaţa de a lua totul de la început, de a fi alături de cel pe care-l iubea atât de mult.
Câtă dreptate îi dau, însă, acum... Cum naiba să o fi luat de la început? Ce să fi luat de la început? Mai erau ei tinerii de 18 ani care se iubiseră pătimaş cu zeci de ani în urmă? Da de unde, el poate că suferea de prostată, ea poate că avea probleme cu încheieturile, amândoi erau căsătoriţi, aveau copii, aveau în spate ani şi ani de gânduri dedicate altor parteneri... Ce să mai ia de la început? Un vis? O himeră?
În toată această afacere, Lotte s-a dovedit matură şi înţeleaptă, pe când Dima s-a comportat precum un adolescent întârziat. Dar trebuie să recunosc că multă vreme după ce am citit această carte, mi-am spus că la fel aş fi procedat şi eu: m-aş fi dus la întâlnire fără să stau prea mult pe gânduri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu