Mici poeme in proza ale lui Baudelaire (8)

Cîinele şi flaconul

„— Frumosul meu cîine, bunul meu cîine, scumpul meu căţeluş, apro­pie-te şi vino să miroşi un minunat parfum cumpărat de la cel mai bun negustor de parfumuri din oraş.”

Şi cîinele, dînd din coadă, ceea ce, cred, la aceste biete vieţuitoare, e semnul corespunzător al rîsului şi surâsului, se apropie şi îşi pune curios nasul umed pe flaconul destupat; apoi, dîndu-se dintr-odată cu spaimă îndărăt, latră la mine ca o învinuire.

„— Ah! Cîine ticălos, dacă ţi-aş fi dat un pachet de scîrnăvii, l-ai fi mirosit cu deliciu şi poate l-ai fi şi înfulecat Astfel, tu însuţi, nevrednic tovarăş al tristei mele vieţi, te asemeni cu publicul, căruia niciodată nu trebuie să-i dăru­ieşti parfumuri gingaşe ce-l scot din sărite, ci murdării alese cu grijă.”