Traiul într-o pagină

Mi-am amintit de poveștile alea incredibile care circulau prin țara noastră în vremea lui Ceaușescu. Trăiam pe-atunci ca într-un fel de tărâm semi-magic, unde te așteptai mereu să se întâmple lucruri neobișnuite, să fie încălcate legile fizicii, să apară oameni legendari, să coboare ființe fantastice. Eram tot timpul gata să înghițim pe nerăsuflate povești cu întâmplări fabuloase, în care bolile se vindecau, morții inviau, securiștii cei răi erau înfrânți, de parcă am fi trăit într-o carte, la o anumită pagină, iar în celelalte pagini ar fi fost posibil orice, mai puțin să ajungem noi înăuntru, însă invers se putea, mai soseau oameni care citiseră ce scrie acolo, ne spuneau și nouă, noi povesteam mai departe, duceam vorba, în așa fel încât ne apropiam unii de alții, într-un fel de fraternitate a celor care nu pot vedea dincolo de gard.

Una din poveștile alea vorbea despre un bărbat care iubea viața foarte mult dar care, într-o zi nefastă, a aflat că este grav bolnav, are cancer într-un stadiu foarte avansat și urmează să moară peste numai câteva luni. Făcându-și socotelile, bărbatul a ales să-și petreacă ultimele zile bând și mâncând, așa cum cu toții ne spuneam în acele vremuri că am face dacă s-ar abate peste noi asemenea nenorocire. Și s-a pus el pe o petrecere continuă. Grătarele sfârâiau în fiecare zi, vinul curgea în valuri, prietenii se perindau. Specialitatea casei era minunata zeamă de varză pe care știa s-o facă soția bărbatului. De multe ori, se bea precum vinul, aurie și înmiresmată cum era.

Timpul a trecut, petrecerile au continuat și omul nostru, în loc să se usuce pe picioare, se simțea tot mai în putere. Lunile fatidice au trecut, s-a împlinit aproape anul și el s-a dus la spital să facă niște analize. Doctorii au rămas uimiți: bărbatul era sănătos tun, în radiografii nu mai apărea nicio tumoare. L-au întrebat ce a făcut, dacă a urmat vreun tratament și el le-a spus, senin, adevărul: a băut și a mâncat. 

A mai trecut ceva vreme și petrecerile s-au rărit, viața a revenit la normal. Într-o zi, au ajuns la fundul butoiului cu varză. Acolo, încolăcit și stafidit, au găsit un șarpe - șarpele vindecător, desigur, care nu se știa cum ajunsese în butoi, dar prin veninul căruia, dizolvat în zeama sărată, venise vindecarea.