Cum e lumea

Nimeni nu poate sa stie exact cum percepe lumea altcineva in afara lui. Asta face posibil sa existe doua sau mai multe persoane care sa perceapa lumea la fel, dar lucrul asta va ramane ascuns de-a pururi. Lucrurile merg pana acolo unde nu-ti ramane altceva de facut decat sa accepti singuratatea absoluta a fiecarei fiinte omenesti. Eu nu am de unde sa stiu cum percepi tu senzatia de dulce, culoarea albastra sau durerea de dinti. Pur si simplu nu am cum sa inteleg asta, as intelege doar daca as fi in locul tau. Ori asta nu se poate. 

Si atunci se pune intrebarea: cum este lumea in realitate? Exista oare un fel de-al fi al lumii care nu tine cont de felul in care o percep eu sau tu sau un negru care sta lungit sub baobab? Daca exista, cum putem noi sa dovedim asta?

Un raspuns s-ar putea sa fie cel al misticilor: nu putem dovedi nimic, dar putem percepe lumea asa cum e si asta se va intampla atunci cand vom transcende conditia noastra de simpli muritori. Pentru asta trebuie meditatie, sau rugaciune, sau iluminare. Un alt raspuns al putea fi al filosofilor care spun ca lumea de fapt nu exista, ori ca nu este nimic altceva decat o farsa.

Dar unul ca mine, care nu e nici mistic, nici filosof, ce trebuie sa faca atunci cand este plesnit peste fata de astfel de intrebari? Ei bine, parerea mea e ca lumea e asa cum o vad eu, punct. Cum o vezi tu e treaba ta, cum o vede el e treaba lui. Dar pentru ca eu vad lumea cu ochii mei si nu cu ai tai sau ai lui, inseamna ca lumea e asa cum o vad eu. Altfel, ar insemna ca vad altceva decat e lumea in realitate. Gata, problem solved.