Schimbul

Venerate oseminte

Două popoare purtaseră un război crîncen unul împotriva celuilalt; şi amîndouă erau foarte mîndre de asta. Încă mai erau legate de războiul acela cu o mare pasiune vitală, faţă de care micile lor preocupări omeneşti nu reprezentau nimic.

Cei care mai rămăseseră, se devotaseră aceleiaşi cauze cu o ardoare fanatică. De amîndouă părţile graniţei – căci lupta se purtase şi de o parte şi de alta, iar luptătorii fuseseră masacraţi oribil – fiecare popor ridicase cîte un monument măreţ în cinstea celor care se jertfiseră  pentru patrie şi acuma odihneau în pămîntul ei.

Popoarele veneau în pelerinaj, fiecare la ai lor, se rosteau mulţimilor cuvinte înflăcărate despre eroii ale căror oseminte dormeau sub ţărînă, sacrificaţi de o moarte eroică, acoperiţi de glorie în vecii vecilor.

Deodată s-a răspîndit printre amîndouă popoarele un zvon sinistru despre ceva ce s-ar întîmpla noaptea pe vechiul cîmp de bătălie. Strigoii, morţii, se ridică din gropile lor, trec dincolo, trec graniţa, se caută unii pe alţii, ca şi cum s-ar fi împăcat.

Au fost cu toţii profund revoltaţi cînd au auzit asemenea lucruri. Eroii, adoraţi de întregul popor, îl căutau pe inamic şi pactizau cu el! Oribil!

Ambele popoare au trimis cîte o comisie să cerceteze cazul. S-au pus la pîndă în dosul cîte unui copac uscat care mai rămăsese în picioare, ca să aştepte miezul nopţii.

Oroare, era purul adevăr! Pe cîmpul pustiu se ridicau forme sinistre care treceau graniţa, dînd impresia că transportă ceva. S-au repezit la ei, plini de indignare.

– Cum, voi, care v-aţi jertfit pentru patria noastră, voi, pe care vă adorăm mai presus de orice, voi, la care venim în pelerinaj pentru a vă venera şi comemora, voi, al căror loc de odihnă îl considerăm sfînt, voi fraternizaţi cu inamicul? Pactizaţi cu el?

Eroii s-au uitat cu uimire la comisie:

– Desigur că nu. Ne urîm unii pe alţii mai mult ca oricînd. Facem doar schimb de oase între noi, pentru că nu-i niciun fel de rînduială aici!