Ziua următoare, în timp ce Dorian
Gray îşi lua micul dejun, Basil Hallward fu condus în cameră.
- Sunt atît de
bucuros că te-am găsit, Dorian, spuse el cu gravitate. Am trecut aseară şi mi
s-a spus că eşti la Operă. Ştiam eu că e imposibil. Dar regret că n-ai lăsat
vorbă unde eşti de fapt. Am petrecut o seară îngrozitoare, pe jumătate speriat
că o tragedie ar putea fi urmată de alta. Ai fi putut să-mi telegrafiezi cînd
ai auzit ce s-a întîmplat. Am citit despre asta aproape din întîmplare în
ultima ediţie a ziarului The Globe pe care am luat-o la club. Am venit imediat
aici şi m-am întristat că nu te-am găsit. Nici nu-ţi pot spune cît de îndurerat
sunt. Îmi dau seama cît trebuie să suferi. Dar unde ai fost? Ai fost să o vezi
pe mama fetei? O clipă mi-a trecut prin minte să vin după tine acolo. Au dat şi
adresa în ziar. Undeva în Euston Road, nu-i aşa? Dar mi-a fost teamă să nu
apăs inutil pe o durere pe care nu o pot uşura. Sărmana femeie! În ce stare
trebuie să fie! Şi singurul copil pe deasupra! Ce a spus?