luni, 19 ianuarie 2015

Maria's Adventures

In sfarsit, cartea de povesti cu Maria se gaseste pe Amazon, full color, tradusa in engleza.
Am a le multumi pentru asta celor doua persoane care m-au ajutat cu foarte multa rabdare si bunavointa: Corina August, care a venit cu ideea si executia copertei si care a urmarit indeaproape finisarea traducerii si Dan Iancu, omul care a facut si a refacut aranjarea textului si a imaginilor, pana cand mi-a fost jena sa-i mai cer modificari.
Cine este interesat sa comande "Maria's Adventures" o poate face accesand acest LINK


miercuri, 14 ianuarie 2015

De ce nu pot fi Charlie Hebdo (6)

Activiştii lui Charlie combat în chestiunea tragediei din redacţia “Charlie Hebdo” utilizând singura armă pe care o au la dispoziţie: legea. Pentru ei, lucrurile sunt extrem de simple: unu - fraţii terorişti Kouachi au încălcat legea care interzice omorul, deci este necesară condamnarea lor şi doi - victimele n-au încălcat nicio lege bătându-şi joc de Mahomed, de Coran etc, deci ei nu pot fi condamnaţi în niciun fel. Prin urmare, noi toţi cei care suntem de acord cu aceste două enunţuri, trebuie să ne punem în piept insigne pe care să scrie „Je suis Charlie”.


marți, 13 ianuarie 2015

De ce nu pot fi Charlie Hebdo (5)

Activiştii Charlie invocă, aşa cum am văzut, anumite legi atunci când vine vorba despre modul de a face satiră al celor de la Charlie Hebdo. Ei spun aşa: „Caricaturiştii care au fost împuşcaţi nu făceau nimic ilegal. Ei exercitau meseria de caricaturist punct. Oricine are dreptul să scrie orice doreşte despre Cristos, despre Mahomed, despre Fecioara Maria şi despre oricine altcineva. Oricine se simte lezat, ameninţat etc din cauză că apar astfel de caricaturi, să meargă în faţa justiţiei.”


luni, 12 ianuarie 2015

De ce nu pot fi Charlie Hebdo (4)

Cum am spus în articolul anterior, este lipsit de sens să te înscrii în mişcarea “Je suis Charlie” motivând că astfel aperi dreptul la liberă exprimare care a fost pus şi este în pericol. Dreptul la exprimare liberă este garantat prin constituţie în toate statele civilizate şi nu poate fi pus în pericol decât prin modificarea sau suspendarea legii fundamentale.


Intamplari din Padurea Verde (3)




De ce nu pot fi Charlie Hebdo (3)

În opinia mea, mişcarea “Je suis Charlie” nu are un temei serios să existe acum mai degrabă decât cu un an în urmă. Cei care au aderat susţin că punându-şi în pieptul virtual sau real insigne cu acel text, apără libertatea de exprimare, pusă în pericol de cei doi fraţi terorişti care au lichidat redacţia revistei. Dar asta este o exagerare şi o pistă falsă.


Capcaunul Cumsecade si libertatea de expresie

Întrucît crima s-a petrecut în redacţia unei gazete, în urma unor caricaturi socotite de musulmani ca fiind blasfematoare, tema crimei a fost asociată strict temei dreptului la liberă exprimare. În realitate, e vorba de două subiecte diferite, pe care doar circumstanţele recente le-au adus laolaltă. Pentru orice jurnalist, pentru orice scriitor, pentru oricine se manifestă public, problema ”libertăţii de expresie” trebuie să fie materia unei reflecţii constante. Ea este temeiul etic al meseriei, cheia legitimităţii ei, virtutea şi riscul ei cotidian. Nenorocirea de la „Charlie Hebdo” nu e decît un caz extrem, de natură să confere noţiunii cu pricina un palpit dramatic, un nimb de ”imperativ absolut”, o aură mistică. ”Nu există limite pentru libertatea de expresie!” spun, surescitaţi, gazetarii şi ”oamenii de bine” din întreaga lume. ”Nimic nu poate îndreptăţi glonţul care ţinteşte spre creion!” Aşa e! 


De ce nu pot fi Charlie Hebdo (2)

Charlie Hebdo nu este, aşa cum poate cred unii, o revistă dedicată exclusiv terfelirii a tot ce au oamenii mai sfânt – credinţa. Nici vorbă, ei terfelesc tot ce poate fi terfelit. Pentru că se bucură de libertatea de exprimare. Aşa cum am citit pe un blog, ei şi-au bătut joc, într-un mod care i-a scos din sărite până şi pe francezi, de generalul de Gaulle, chiar în zilele în care naţiunea franceză era zguduită de aflarea veştii că „părintele Franţei moderne” trecuse la cele veşnice. De ce au făcut-o? Pentru că aveau dreptul să se exprime liber.


Despre sinucidere si lipsa unui sens (26)

Dar nici în ceea ce priveşte sensurile faptelor de viaţă, lucrurile nu stau mai bine. Atunci când găseşti sensul faptului de viaţă A în faptul de viaţă B, îţi poţi imediat pune întrebarea: dar care este sensul lui B? Poate că o să găsesti un fapt de viaţă C care să reprezinte sensul lui B, dar cu asta şirul întrebărilor nu s-a încheiat. Poţi să te întrebi mai departe, care este sensul lui C. In cele din urmă, vei ajunge la un fapt de viaţă căruia nu mai poţi să-i găseşti niciun sens, sau vei intra într-un cerc vicios, constatând că sensul ultimului fapt de viaţă din şir este chiar A. Un exemplu în acest sens ar putea fi următorul: sensul lui “a munci” este “a câştiga bani”. Sensul lui “a câştiga bani” este “a te hrăni”, care-şi are sensul în “a avea putere”, iar sensul lui “a avea putere” este “a munci”. Indiferent unde ai ajunge, nu poţi fi mulţumit. Se dovedeşte astfel că nici faptele de viaţă particulare nu te pot conduce la găsirea unui sens.

P27


sâmbătă, 10 ianuarie 2015

De ce nu pot fi Charlie Hebdo

Vreau să spun din capul locului că eu nu sunt şi nu pot să fiu Charlie înainte de a mi se defini cu precizie ce înseamnă „a fi Charlie”. Lucru pe care cei care s-au năpustit să-şi prindă în piept insigna respectivă nu l-au făcut. În febrilitatea generală, foarte mulţi au crezut aşa, pe neve, că a fi Charlie înseamnă să protestezi împotriva primejduirii libertăţii presei. O să scriu pe această temă în mai multe episoade şi sper că şi cei mai înverşunaţi apărători ai libertăţii de exprimare fără nicio restricţie vor avea, citind, măcar un moment de interogaţie privind convingerile pe care şi le-au format în această direcţie.


joi, 8 ianuarie 2015

Terorist

Vreau să fiu terorist -

unul de treabă, cumsecade,

care n-a omorât în viaţa lui

nici măcar un fluture.



vineri, 2 ianuarie 2015

Umbra lunii in 2015

2015, un an in care se poate muri la fel de bine ca in 2014, ca in oricare alt an. Incarcati de urari trimise individual sau la gramada, mergem mai departe catre aceeasi destinatie, catre acelasi moment pe care nimeni vreodata nu l-a putut evita. 
2015, un an in care, exact ca in 2014, unora le va merge bine si altora - incarcati si ei de cele mai desantate urari de bani, prosperitate, sanatate, viata lunga, fericire -  le va merge rau.
2015, un an pe care multi dintre noi o sa-l parcurgem in intregime, in vreme ce destui ne-au si parasit.
2015, un an in care se vor naste copii, care vor incepe imediat sa paseasca pe drumul fara intoarcere. Multi s-au nascut deja, ei au in spate un trecut care acum e scurt, dar se va lungi tot mai mult, precum umbra lunii, pana ce viitorul le va fi complet inghitit.
Toti anii au fost si vor fi intotdeauna la fel. Cu toate astea, cand se schimba, ne bucuram si ne umplem de sperante. 
Cata naivitate!


luni, 22 decembrie 2014

Alta palarie, aceeasi Marie (sic!)

Exact acum 18 ani, pe 21 decembrie 1996, Emil Constantinescu, presedinte de o luna, il numea pe domnul Dan Petre consilier prezidential pe probleme de politica externa. Cine este acest domn? Nimeni altul decat fiul lui Zoe Petre - sefa de campanie electorala a lui Constantinescu, cel care avea sa fie retinut de istorie sub numele de Milica Infrantul. Luat la intrebari de societatea civila cu privire la acest derapaj, la aceasta crasa dovada de nepotism, Milica a raspuns cu o aroganta pe care nu reusit s-o egaleze, ulterior, decat Adrian Nastase: "am suficient capital electoral ca sa-mi permit asta".


Anti-basism fara Basescu

Ieri, 21 decembrie, a plecat Basescu de la Cotroceni. Momente emotionante, ceremonie impecabila. In locul lui a venit Iohannis. Incepe un ciclu nou. Toate ar trebui sa mearga altfel. Odata cu instalarea noului presedinte, atitudinea partidelor, a presei, a celor interesati de politica, ar trebui sa se schimbe. 


sâmbătă, 20 decembrie 2014

Nimeni

Comandantul şedea la fereastra colibei dărăpănate şi privea cu ochii larg deschişi, fără să clipească, şirurile de soldaţi care-i mărşăluiau prin faţă, afară, în zăpadă, în lumina tulbure a lunii. Când şi când i se părea că vede câte un soldat ieşind din rânduri, oprindu-se în faţa ferestrei, apăsându-şi faţa de geam, aruncându-i o privire scurtă şi plecând apoi mai departe. Deşi întotdeauna soldatul era altul, mereu părea a fi acelaşi, o faţă osoasă, cu obrajii plini, ochi rotunzi, piele palidă, aspră, şi mereu, plecând mai departe, îşi potrivea în acelaşi fel curelele raniţei, îşi îndrepta umerii şi-şi zvâcnea picioarele să reintre în pasul de marş al gloatei care mărşăluia într-o aceeaşi masă informă. Comandantul nu voia să mai tolereze jocul acesta. Îl pândi pe soldatul următor, smuci violent fereastra din faţa lui şi-l apucă de piept.
– Înăuntru cu tine! spuse, şi-l făcu să urce pe fereastră. Când îl vârî în cameră îl împinse într-un colţ, se postă în faţa lui şi-l întrebă:
– Cine eşti tu?
– Nimeni, spuse cu teamă soldatul.
– Asta era de aşteptat, spuse comandantul. De ce te zgâiai înăuntru?
– Ca să vad dacă mai eşti aici.
Din Jurnalul lui Kafka


joi, 18 decembrie 2014

Devălmășia Stat - Biserică

N-am mai auzit demult de Remus Cernea. Dau însă acum peste un document depus de acesta la Biroul Permanent al Camerei Deputaţilor, prin care semnalează, citez, „încălcarea gravă a caracterului secular al statului român la ceremonia de învestitură a noului preşedinte ales, Klaus Iohannis”. Vreau să spun de la început că sunt întrutotul de acord cu conţinutul acestui document. Iată despre ce este vorba.


miercuri, 17 decembrie 2014

Ianuarie - inceputul sfarsitului. Un scenariu

Pe 6 ianuarie 2015, completul de trei judecatori decide ca procesul lui Dan Voiculescu merge la rejudecare. Varanul este eliberat din puscarie. Antenele lanseaza un tsunami de afronturi si atacuri murdare la adresa justitiei basiste, simultan cu o avalansa de ode inaltate patronului, care e, de fapt, nevinovat. Ponta si gasca saluta decizia completului, in direct, din studiourile lui Gadea-Ursu-Badea-Grecu-Ciuvica.


marți, 16 decembrie 2014

Alungarea lui Ponta

La sfarsitul anului 2003, presedintele PRM, Corneliu Vadim Tudor, s-a hotarat sa scape de eticheta de antisemit pe care o purta inca din vremea lui Ceausescu. Sa se albeasca, altfel spus, asa incat sa arate ca nou. In sensul acesta, el a demarat o serie de actiuni menite sa-i convinga pe toti ca este un european adevarat. La inceputul lui 2004 a dezvelit, la Brasov, statuia lui Itzak Rabin. Pe la mijlocul anului, a facut un "pelerinaj" la Auschwitz. A cerut public iertare de la poporul israelian pentru articolele antisemite pe care le publicase in oficiosul partidului sau. Dupa care a intrat in campania electorala pentru prezidentiale.


După mine!