Conserve

Ieri, la METRO, m-am oprit pe la rafturile cu mancare pentru animale. Pentru ca Richi2 prefera produsele pentru pisici, am facut o mica cercetare si am fost uimit sa vad oferta pentru mate: carne de vita, de gaina, de porc, de iepure, somon, etc. Plus diverse amestecuri, cu sau fara legume.
Dar cum de nu se gasesc conserve pentru pisici cu carne de soarece, de vrabie sau de cartita? In stare de libertate, pisica nu prinde vaci, iepuri, sau gaini. Ea prinde soareci, vrabii si soboli. Urmatorul pas ar fi conservele pentru caini din carne de pisica hranita cu conserve din carne de soarece. Sunt convins ca Richi 2 ar fi foarte multumit sa primeasca astfel de hrana. 

Si as mai avea propuneri, de exemplu pate de bichon pentru italienii rafinati, ori salam din carne de ungur pentru Vadim Tudor si ai lui, etc. Ma opresc totusi, nu vreau sa fiu acuzat de canibalism.

Numarul Pi

In timp ce-mi beam cafeaua, am dat peste un articol aparut pe site-ul stirileprotv.ro, intitulat Dupa sute de ani, matematicienii si-au dat seama: numarul Pi este INCORECT

Trebuie sa recunosc ca m-a cuprins o stare aproape de revolta. Nu stiu cine este imbecilul care a produs aceasta mizerie de articol si care i-a dat acest titlu complet cretin, insa sunt sigur ca el merita sa moara in chinuri. Cum poti sa spui ca un numar este incorect? Ce inseamna ca numarul 117 este corect sau incorect? O astfel de exprimare nu arata doar ca idiotul habar nu are ce e aia matematica, ci demonstreaza un nivel scazut de inteligenta si necunoasterea sensurilor cuvintelor. Corect(a) sau incorect(a) poate fi un rezultat sau o afirmatie, nu un numar. Dar nu ai ce sa pretinzi de la maimutele care au invadat presa romaneasca, scriind despre orice de parca ar fi cel putin enciclopedisti si comitand, in realitate, cretinisme precum cel despre care vorbesc eu. Dar iata ce scrie mai departe pitecantropul respectiv:

Nu

Nu mai pâlpâie

Nu mai pâlpâie nici o pasăre, nici o stea
Cerul a obosit deasupra ta.
Hai, Nichita, strânge-ţi pleoapa
de pleoapă, strânge-le.
Amurgul curge pe lângă ochii tăi uimiţi
de parcă-ar vrea să vă priviţi
unul altuia, sângele.

Interdicții criminale

Mi-am pus Che Sara cu Jose Feliciano, am închis ochii şi am ajuns în Sinaia anilor 70. Mă văd în holul cinematografului, aşteptând să se termine filmul, să iasă lumea şi să mă duc înăuntru, pentru următoarea proiecţie. Mergeam regulat la cinematograf, îmi plăcea mult să văd filme. Ştiam că dacă pierd unul nu-i bai, vine din nou peste câteva luni. Pe atunci nu era nicio lansare, nu făcea nimeni promovare, pur şi simplu treceai pe lângă cinematograf şi te uitai pe afiş. Aveai întotdeauna de ales între două filme, unul rula în sala A, celălalt în sala B. A era în partea stângă. Prima proiecţie la A era la 15:30, adică trei jumate, cum ziceam noi, iar ultima era la 19:30. La B, prima era la 16, ultima la 20. După o vreme, îmi amintesc că introduseseră şi un matineu, de la 10, dar ca să mă duc trebuia să chiulesc de la şcoală.

La pamant

Versurile care urmeaza sunt semnate Mircea Cartarescu si parca le-as fi scris eu. De fapt, cred ca le-am si scris, atata doar ca nu le-am publicat. Si cred ca le-au mai scris multi altii, in toate vremurile si in toate locurile.

când ai nevoie de dragoste nu ţi se dă dragoste.
când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.
când eşti singur nu poţi să scapi de singurătate.
când eşti nefericit nu are sens să o spui.

Oala fermecata

O intamplare foarte interesanta s-a petrecut anul trecut, la sfarsitul lui martie. Pusesem pe foc o oala cu apa, pentru ciorba. Cand a inceput sa clocoteasca, m-am gandit sa o mut pe un alt ochi de aragaz, ca sa-i fac loc ibricului de cafea. Am luat o carpa, am apucat oala de urechi si, in acel moment, lucrurile au scapat de sub control. Pentru ca nu o apucasem bine de urechea dreapta, mi-am fript putin degetul, asa ca am lasat-o din nou pe aragaz. Nu stiu cum, in ce mod, ea a inceput sa alunece cumva spre mine, pana mi s-a sprijinit de burta. Pentru ca se misca, putina apa a iesit si mi-a oparit buricul. Durerea nu a fost cine stie ce, insa m-am speriat si m-am dat inapoi. Avand cale libera, oala a cazut pe pardoseala, iar apa a sarit pe piciorul meu drept.

O frunza vesteda

De va veni la tine vântul,
Purtând povestea mea amară,
Jelitul lui să nu te-nfrângă,
Mustrarea lui să nu te doară.

Salam la maxim

Discutând, acum câteva zile, cu un amic, mi-a spus că el își ghidează viața pe următorul principiu fundamental: „ce ție nu-ți place, altuia nu-i face”. Părerea lui este că dacă toată lumea ar aplica acest principiu, nu ar mai exista probleme, eventual Raiul ar coborî pe Pământ. Sigur că nu există un principiu la care să adere toată lumea, deci ideea amicului meu este o utopie. Principiul, însă, în opinia mea, este demn de pus în aplicare, în sensul că într-adevăr, dacă ar funcționa pe scară largă, am fi cu toții mai mulțumiți.

Coincidente nostime

Ma vad nevoit sa constat ca sunt intrunite conditiile pentru a trage concluzia ca o a doua persoana dintre cele cu care m-am reintalnit pe Facebook dupa multi ani in care n-am mai stiut unul de altul, si-a modificat in mod ciudat comportamentul fata de mine de indata ce a primit Povestile Mariei. Despre prima am scris: o cheama Anamaria, mi-a cerut sa-i trimit cartea, a primit-o, s-a bucurat "cat e de frumoasa!", dupa care a refuzat sa mai discute cu mine, fara nicio explicatie. I-am scris de nenumarate ori, dar hotararea ei de a ma ignora se pare ca este de neclintit.

Un final

.........................trase cele trei zăvoare de la dormitor pentru ultima oară, puse cele trei lacăte şi cei trei drugi, îndură sacrificiul final al urinatului redus la cîteva picături în closetul portabil, se trînti pe podeaua goală cu pantalonii de postav pe care-i purta prin casă de cînd pusese capăt audienţelor, cu cămaşa în dungi fără guler tare şi papucii de invalid, se trînti cu faţa în jos, cu braţul drept îndoit sub cap în chip de pernă şi adormi pe dată, dar la două şi zece se trezi cu mintea împîclită şi hainele ude leoarcă de o sudoare palidă şi călduţă ca înainte de ciclon, cine-i acolo, întrebă înfiorat de certitudinea că cineva îl strigase în somn cu un nume care nu era al lui, Nicanor, şi încă o dată, Nicanor, cineva care avea darul să se strecoare în cameră fără să desfacă

Poșta Îngerilor

În 2008, adică acum trei ani, circula pe net un text cu numele „Demisie”. O demisie în alb, oricine ar fi fost de acord cu ea era liber să o semneze. Problema era că nu aveai cum să i-o înaintezi decât lui Dumnezeu, singurul care ar fi putut să ţină cont de ea.

 DEMISIE

Subsemnatul __________ vă aduc la cunoștință hotărârea mea IREVOCABILĂ de a demisiona oficial din funcția de adult pe care o dețin în prezent în mod abuziv! După o analiză detaliată a situației, m-am hotărât să mă retrag și să preiau atribuțiunile unui copil de 6 (șase) ani, cu toate drepturile și îndatoririle pe care le-am avut cândva, dar la care am renunțat cu prea mare ușurință.
Vreau să desenez cu creta colorată pe strada unde locuiesc, atunci când trec oameni maturi și plini de importanță spre serviciu, și să nu-mi pese de stresul lor în lupta cu minutele și traficul.

Dilema ciorbei și a țuicii

Ieri pe la orele 16, m-am gândit sa fac o ciorbă țărănească după rețeta lui Radu Anton Roman, pe care am luat-o din cartea "Bucătăria lui Radu" - varianta online.

Filme pentru homosexuali și lesbiene

Dacă te uiți în dicționar după substantivul „scab”, găsești 10 înțelesuri:

1. 1. crustă
   2. scabie
   3. spărgător de grevă
   4. rugină
   5. favus
   6. râie
   7. ticălos
   8. pungaş
   9. netrebnic
   10. escroc
   Care dintre ele o fi adecvat pentru mizeria intitulată „Scab”? E vorba de un film lansat în Chicago, la  „Festivalul de film pentru homosexuali și lesbiene”.
   

Adrian Sobaru si Capcaunul Cumsecade

Tot hoinarind pe net, am dat peste un articol de-al lui Andrei Plesu, publicat pe adevarul.ro si intitulat "O nedumerire". Un om pe care imi place sa-l citesc si, mai cu seama, sa-l ascult. Intotdeauna cand apare pe vreun post, dau televizorul mai tare. Cred ca cel mai mult imi place umorul lui, modul in care pune lucrurile la punct prin cateva cuvinte sprintare. Imi mai place figura lui, desprinsa parca din basmele lui Hauff: figura de capcaun cumsecade. Si, in sfarsit, imi place ca nu se prea baga in dispute personale. Scrie regulat prin reviste, insa destul de rar tinteste o anumita persoana. Eu zic ca s-a ridicat cel putin un nivel peste cel comun si priveste lucrurile in ansamblul lor. O dovada in sensul asta e faptul ca a fost atacat, de-a lungul vremii, din toate directiile. Oamenii trebuie sa ramana in ciorba comuna, sa nu se diferentieze - ca sa poata fi condusi cu usurinta. Cum scoate unul capul si realizeaza ca traim in ciorba, e atacat la baioneta. In anii 90, revista lui WC Tudor punea un titlu pe doua pagini: "Andrei Plesu - un bandit in Guvernul Romaniei". Tonul fusese dat de Eugen Barbu, care, intr-un articol de toata jena, isi exprimase dorinta de a se sterge la fund cu barba lui Plesu. Recent, Crin Antonescu l-a culpabilizat pentru ca a stat nu stiu cate luni in acelasi guvern cu Elena Udrea. 

Cafea de viata lunga

Cand doi oameni beau vin impreuna, ciocnesc paharele si spun "noroc!" Cand beau cafea impreuna, nu spun nimic. Ar trebui inventata o urare pentru cafegii, un ritual. Cred ca mult mai multi sunt cei care beau cafea decat cei care beau alcool. Cum ar fi, de exemplu, sa zicem "Viata lunga!" ? Astept propuneri.

O clasă politică varză și un rege pe măsură

Subiectul zilei este, astazi, afrontul lui Basescu la persoana Regelui Mihai. Absolut fiecare opozant al presedintelui cauta sa se exprime public cu privire la marea ofensa, la mitocania marinarului si incearca sa lanseze scenarii apocaliptice cu privire la consecintele declaratiilor basesciene. Culmea grotescului a fost atinsa de tandemul Antonescu-Ponta. Cei doi i-au trimis o scrisoare ambasadorului american Mark Gitenstein, in care ii cer sa se pronunte:

Talibanii din Biserica

Am dat peste o petitie online initiata in ianuarie 2011 si intitulata "Papa NU are ce cauta in Romania !". Cand am vazut-o, m-am gandit ca e facuta la misto, de unii care mor de foame si cer, demonstrativ, sa se interzica mancatul in tara noastra. Dar cand am citit primele randuri, m-am lamurit: e vorba de Papa de la Roma. Cititi si va cruciti:

De ce spunem NU venirii papei in Romania! 
Marturisirea este mantuitoare, ca fii ai Bisericii, clerici si laici putem sa marturisim Adevarul, care este Hristos! Orice diplomatie cade in fata Adevarului!  
1. SE CREAZA CONFUZIE SI MULTI DINTRE ORTODOCSI VOR CREDE CA BISERICA ORTODOXA SI PAPISTASII AR FI O BISERICA, IN TIMP CE BISERICA ESTE UNA SI ANUME CEA ORTODOXA.
CEI CARE AU AFIRMAT TEORIA RAMURILOR SUNT ANATEMATIZATI DE SINODUL BISERICII RUSE DIN EXIL ANATEMA PRELUATA SI DE BISERICA RUSIEI SI PRIN URMARE DE BISERICA ORTODOXA IN PLENITUDINEA EI.  

Șarpele secretos

"Zis-a Domnul Dumnezeu către şarpe: "Pentru că ai făcut aceasta, blestemat să fii între toate animalele şi între toate fiarele câmpului; pe pântecele tău să te târăşti şi ţărână să mănânci în toate zilele vieţii tale!". Facerea, 3.14

Din discotecă, direct în focul Gheenei

Tocmai ce-am aflat că Maria, fiica-mea, e o păcătoasă și sunt foarte îngrijorat, pentru că nu știu ce să fac să o salvez. Spun asta pentru că am dat din întâmplare peste un așa-numit "Ghid de spovedanie", scris de arhimandritul Ioachim Pârvulescu și care conține un capitol suculent destinat spovedaniei copiilor. Eu știu ce înseamnă asta, pentru că m-am spovedit în câteva rânduri. Sunt mai multe moduri de a te spovedi, dintre care cel mai interesant și mai lesnicios pentru duhovnic este un fel de alegere a păcatelor de pe listă. Mai precis, el are o listă lungă de păcate și te întreabă, pe rând, dacă le-ai comis, iar tu spui da sau nu. Așa că ajungi să dai răspunsuri la întrebări de tipul următor:

Emma Zeicescu, intre Marquez si Basescu

Unul din textele „subtiri” care au tot circulat pe net in ultimii ani, este o scrisoare atribuita lui Gabriel Garcia Marquez, care, se spune acolo, ar fi pe moarte si s-a gandit sa ne impartaseasca marea lui intelepciune acum, cat nu e prea tarziu. Pentru un iubitor de Marquez, este limpede, inca de la primele randuri, ca textul nu ii apartine scriitorului. Pur si simplu sunt niste insailari nu lipsite de sensibilitate, numai bune pentru a fi citite printre suspine de fetele batrane ale planetei si atat.

Istoria acestei mistificari este urmatoarea.