Batranii

Batranii din tara asta merita cu adevarat vazuti. Sincer sa fiu, am ramas impresionat de modul in care isi duc ei vietile, dar si de felul in care incearca sa escamoteze faptul ca sunt constienti de conditia lor de oameni aflati la sfarsit. Ii gasesti oriunde, la mese, in parcuri, pe strazi, la ZOO, in institutii, prin tramvaie. Cred ca daca li s-ar interzice sa iasa o zi din casa, populatia vizibila a Germaniei s-ar diminua cu 75%. 

Sunt veseli, zambitori, imbracati cu lucruri de buna calitate, in culori care le vin bine. Intra si ies din magazine, cofetarii, cafenele, banci, berarii, librarii, conduc masini, unii chiar alearga, de zici ca a fi ca ei poate deveni un scop onorabil in viata fiecarui om. Si totusi.....

Daca vrei sa afli adevarul, e suficient sa le cauti privirile. Ochii lor nu mai au stralucirea de odinioara, privirile lor par a te fixa de dincolo. De multe ori, cand isi dau seama ca esti unul care stie, iti dau senzatia ca se agata de tine, ca si cum ai putea sa faci ceva pentru ei, sa le intinzi o mana, sa-i tragi inapoi. Am vazut privirea asta la mama, in anii dinaintea sfarsitului si nu am cum sa o mai uit vreodata. 

Aria si perimetrul

A venit ieri ziua in care am realizat ca am facut facultatea de matematica absolut degeaba. Pur si simplu degeaba. M-a rugat Maria sa o ajut la tema. Sigur ca da, se poate? Ia sa vedem, ce tema ai tu? Si mi-a dat sa citesc textul de la scoala. Li se cerea sa imagineze situatii in care parintii sau alte persoane ar putea avea nevoie de arii si perimetre. Deci nu sa le calculeze, nici vorba: doar sa se gandeasca pe unde, cand si de ce ar avea tata sau bunica nevoie se stie niste arii sau niste perimetre.

Semnul primaverii

Ieri, la plecarea din Bad Nenndorf, lucrurile aratau cam asa in fata hotelului:

Spamul cu Placebo

Din când în când, în mailul meu poposește și câte un spam spălat, isteț sau măcar plăcut. Iată unul dintre ele:

EFECTUL PLACEBO-NOCEBO

Efect placebo - efect nocebo Este incredibil cât de mult poate fi influenţat subconştientul nostru de forţa sugestiei! Şi întrucât mintea subconştientă este cea care controlează corpul nostru şi întreaga viaţă, prin intermediul sugestiei putem avea parte de o mulţime de întâmplări - unele plăcute, altele extrem de neplăcute. Multă lume a auzit de efectul placebo. În cadrul unui experiment medical, ţi se dă un medicament despre care ţi se spune că este foarte eficient - de pildă ca pansament gastric. Din 100 de voluntari pe care se testează medicamentul, aproximativ 50 constată într-adevăr că au scăpat de durerea de stomac. 

De-ale lui Zoscenko (5)

ACTORUL

Schiţa asta e o întîmplare adevărată. Lucrurile s-au petrecut la Astrahan. Cum a fost, mi-a po­vestit un artist amator.

Iată ce mi-a povestit actorul:

Mă întrebaţi, măi tovarăşi, dac-am fost la viaţa mea actor? Da, am fost. Am făcut teatru. Am cunoscut şi eu arta asta. Numai că nu face două parale.

Adicătelea, dacă stai să te gîndeşti, are şi ea unele părţi bune.

Faceti-va bine (80)

Cuişoarele / Arborele de cuişoare

Denumire ştiinţifică: Syzygium aromaticum.

Denumire populară: caraboi.

Prezentare. Arborele de cuişoare este o plantă ce creşte în zonele calde, având înfăţişarea unui arbust. Pentru utilizare în bucătărie, dar şi pentru întrebuinţări medicinale se recoltează mugurii florali, care se usucă şi, după caz, se prelucrează. Deshidrataţi, aceşti muguri au forma unor cuişoare.

Aleea copacilor contorsionati

Daca traversezi parcul din Bad Nenndorf, ajungi la o alee, un fel de poteca larga, strajuita de niste copaci imensi, contorsionati si incalciti de nu-ti vine a crede ca exista asa ceva pe pamant. Poteca te scoate, prin spatele orasului, la cimitir. Pe parcurs, se bifurca de mai multe ori, generand un mic labirint. Vezi pe-acolo alergatori, batrani care se plimba cu cateii, in general pe-acolo se duce lumea sa ia o gura de aer curat. Pe aleile alea am gasit niste pietroaie purtatoare de placi, care par a fi dedicate unui general cu nume polonez, care s-a incaierat pe-acolo cu niscai banditi. Nu stiu sa traduc ce scrie pe placi, asa ca oricine ma poate ajuta, e binevenit. Iata:

Mutarea

Azi - mutarea numărul doi: luăm calabalâcul și mergem la un hotel în Hannover. Am făcut proba și am constatat că de acolo până la școala Mariei durează cam tot cât de aici. Deși sunt doar 6 km, în vreme ce de aici sunt 24. Chestia e că mergi prin oraș, cu semafoare etc și faci mult. O să caut variante de transport în comun: metrou, tramvai, alea merg drept. Dar luni, iar sunt toți în grevă, așa că o să vedem ce și cum.
Presupun că o să mai trec prin Bad Nenndorf, chiar mi-a plăcut orășelul asta. Sunt sigur că și Maria, peste o vreme, o să fie dornică să revină.Uite niște imagini din centru:

Ispravile lui Pacala (9)

Boii lui Păcală

Iată ce suntem pe lume: nişte umbre trecătoare!

Îşi zicea-ntru sine popa, dimineaţa următoare.

. . . . . . . . . . . . . . . . .

...şi a treia zi, porneşte pe iubita lui soţie,

Cu alai, cu cinste multă, spre locaşul de vecie.

Richi, vazut printre crengi

Aseara, pe la 8, am iesit cu Richi sa-si faca nevoile. L-am lasat liber, ca de obicei in ultima vreme. Chiar langa hotel e o poiana (in realitate curtea unei case in constructie) si el se duce linistit acolo, face ce e de facut si se intoarce ca sa mergem in casa. Asteptandu-l, am stat rezemat de o balustrada si am privit printre doi brazi, in departare, catre o stea care se vedea incredibil de clar. M-am dedat chiar si la oleaca de filosofie pe tema distantelor uriase, a universului curb etc. Deodata, l-am vazut pe Richi venind in mare viteza catre mine, trecand mai departe de parca n-as fi fost acolo si disparand dupa coltul hotelului. N-am mai apucat nici sa-l strig, dar mi-am zis "lasa ca vine el inapoi", asa ca mi-am continuat reveria.

Talente ascunse

Asa ne antrenam noi in apartamentul din Bad Nenndorf pentru a le da clasa nemtilor cu talentele noastre ascunse. Maria deja i-a lasat masca pe toti la scoala, invartind intai unul, apoi doua cercuri pe talie. Imediat o sa infiintam trupa Baz, sau poate ii zicem Bazoni, ca are mai multa rezonanta scenica, apoi o sa plecam in turneu prin Germania.

Tobele batttttttttttttttt

Ta raaaaaaaaaaaaaaaaaam!!!

Faceti-va bine (79)

Cucuta de apă

Denumire ştiinţifică: Cicuta virosa.

Prezentare. Cucuta de apă este o erbacee perenă înaltă (ajunge până la doi metri). Aparţine familiei umbeliferelor. După cum îi spune şi numele, este iubitoare de apă şi de aceea creşte în preajma apelor şi mlaştinilor, Şi chiar în interiorul acestor habitate. Frunzele sunt mari, penat - sectate. Cucuta de apă înfloreşte în lunile iulie şi august, florile fiind albe. Cucuta de apă este o plantă extrem de toxică, cu atât mai periculoasă cu cât frunzele şi ramurile tinere au miros de ţelină şi pătrunjel şi se pot confunda cu aceste zarzavaturi, iar rizomul său poate fi confundat cu napul sau păstârnacul. Studii făcute la nivel european susţin că această cucută este planta cea mai toxică dintre toate umbeliferele.

Lovitura sub centură a bătrânului toboșar

Mircea Geoană şi-a tras mişcare civică. Mi se rupe de mişcarea lui, evident. Nu ştiu de ce este ţinut alive acest loser perfect şi etern. Clasa politică se pare că are nevoie de astfel de personaje care pe oamenii normali - pe ceilalţi, îi scârbesc până la vomă. Dar să fie la ei acolo.
Ceea ce mă uimeşte în continuare şi, totodată mă întristează profund, este faptul că anumiţi oameni importanţi din afara politicii se raliază „ideilor” unor marionete de felul lui Geoană. Am în vedere cazul lui Ovidiu Lipan, zis Ţăndărică.

O surpriză de proporții

Acum câteva zile, la magazinul de la care facem cumpărături, au apărut niște fructe pe care eu nu le mai văzusem. Maria a zis că sunt vietnameze. Aveau și un nume scris mare acolo, deasupra, dar l-am uitat. Am luat unul, de curiozitate, l-am adus acasă, l-am tăiat pe din două și l-am mâncat. Pot spune că nu are cine știe ce gust deosebit, așa că nu o să mai cumpăr a doua oară. Lucrul interesant a venit abia acum, când m-am apucat să scriu aici și mi-am amintit că am făcut și câteva poze înainte de a mânca fructul vietnamez. Sigur că am aplicat și câteva zoom-uri succesive, ca întotdeauna când întâlnesc lucruri noi. Și iată ce surpriză de proporții mi-a fost dat să am:

Plansul in sine

Plansul. Ma incearca plansul. Poate e de la alcool, poate de la disperare. Poate e un nou puseu al depresiei. Poate e trimis de ingeri. Oh, nu voi plange pentru cineva sau pentru ceva. Nu voi plange nici macar pentru mine. E plansul. Plansul in sine. Nu are legatura cu persoana mea, nu are legatura cu nimic. E Plansul, care tocmai acum, tocmai azi, tocmai in clipa de fata trece pe aici, prin partile astea si ma va strabate. Nu stiu unde se duce, nu stiu daca va mai veni. Stiu ca ma va strabate. Il aud de multa vreme apropiindu-se, ca un vuiet. Ca atunci cand urci pe Valea Vanturisului, spre cascada si auzi cum urla tot mai aproape si la un moment dat nu mai stii cine de cine se apropie, tu de apa sau ea de tine.
O sa treaca, toate trec, toate au trecut, toate vor trece. Va trece si plansul, asa cum a trecut si rasul, cum a trecut si zborul. Dar acum nu am ce sa fac, nu ma pot impotrivi, cum nu m-as putea impotrivi unui inger. Vine Plansul.

Locuri de veci

Am facut un tur de orasel aici, in Bad Nenndorf. Nu stiu cum am reusit, dar primul loc important unde am ajuns a fost cimitirul. Am intrat printr-o spartura in gardul viu, asa ca n-am vazut ca este interzis accesul cu caini. Nu stiu ce parere a avut Richi, dar diversele babe care mai trebaluiau pe-acolo au fost oripilate.

Mici intamplari cu animale (19)

Uneori, cîte un urs în toane rele se năpusteşte ca nebun asupra omului care nu-i poartă niciun gînd rău. Asemenea întîmplări au fost nenumărate, dar puţine au mai putut fi povestite.

Fructe exotice și mere pădurețe

Constat că anumite metode de educare a copiilor nu au niciun efect şi nu reprezintă altceva decât pierdere de vreme. Una dintre ele în special, pe care aş putea-o denumi „metoda comparaţiei", are efecte nule asupra copiilor în general şi a Mariei în particular.
În ce constă metoda asta? În a-i explica unui copil că el este unul dintre cei care ar trebui să fie fericiţi pentru că au tot ce le trebuie, în vreme ce alţi copii, de aceeaşi vârstă, îndură privaţiuni din cele mai mari. Mai mult, în a-i cere copilului să nu îşi mai dorească fel de fel de jucării şi hăinuţe, pentru că alţii se joacă în ţărână, în pielea goală.

Nu stii cine sunt eu

Cred ca fiecare dintre noi a avut de-a face, de-a lungul vietii, cu indivizi din cei care, atunci cand au draci si nu au argumente, folosesc textul "nu stii cine sunt eu", direct sau intr-una din variantele sale "nu stii cu cine te pui", "nu stii cu cine ai de-a face". Eu unul am intalnit de multe ori cu astfel de oameni, in special in vremea cand eram director la Protocolul de Stat din Sinaia. Veneau pe la noi tot felul de clienti cu pretentii absurde, multi incercau sa dea tepe prin restaurant, altii ciordeau cate ceva din camera - in fine, oameni si oameni. De multe ori, dupa ce pornea scandalul, cereau sa ajunga la mine. Eu ii primeam fara exceptie, ii ascultam, apoi le explicam unde gresesc. Si atunci incepeau: "O sa vedeti dumneavoastra cum vine treaba asta. Nu stiti cu cine aveti de-a face!" Sigur, se intampla ca unii sa aiba dreptate, cateodata se gasea cate-un ospatar care nu dormise bine si care se apuca sa jigneasca vreun client si atunci il sanctionam pe ospatar, prezentand scuzele noastre clientului.

Violatorul Popescu

Răsfoind presa înainte de culcare, am dat peste un articol din Evenimentul zilei, din care se poate afla povestea violatorului Vasile Popescu. Este vorba despre un cetăţean care şi-a făcut un obicei foarte prost: violează o femeie, intră la zdup, execută câţiva ani, iese de la zdup, violează imediat altă femeie, este prins şi tot aşa. Deja omul a ajuns la a patra femeie violată şi acum îşi aşteaptă pedeapsa. Iată ce scrie autorul articolului despre violatorul Popescu: