Usa verde
Să zicem că vă plimbaţi pe Broadway după cină şi, în
cele zece minute rezervate pentru fumatul trabucului, încercaţi să vă hotărîţi
unde să mergeţi — la o tragedie amuzantă sau la ceva serios în genul
vodevilului. Brusc, cineva vă apucă de braţ. Vă întoarceţi şi priviţi în ochii
tulburători ai unei femei frumoase, acoperită de diamante şi salbe. Femeia vă
strecoară în mînă într-o clipă o chiflă cu unt fierbinte, scoate o forfecuţă,
vă taie al doilea nasture de la pardesiu, rosteşte cu înţeles un singur
cuvînt: „Paralelogram!” şi o ia la goană uitîndu-se temătoare înapoi, peste
umăr.
Asta s-ar putea numi — aventură curată. Aţi accepta-o?
Nu, dumneavoastră nu. V-aţi înroşi stînjenit, aţi da drumul prosteşte la chiflă
şi v-aţi vedea de drum, pipăind jenat locul de unde lipseşte nasturele. V-aţi
comporta exact aşa, doar dacă nu sunteţi cumva unul din puţinii pentru care
spiritul de aventură nu s-a stins încă.