Portretul lui Dorian Gray (20)

     Era o noapte frumoasă, atît de caldă încît îşi aruncă haina pe braţ şi nici nu-şi mai înfăşură eşarfa în jurul gîtului. Cum mergea agale spre casă, fumîndu-şi ţigara, doi tineri în haine de seară trecură pe lîngă el. Îl auzi pe unul şoptindu-i celuilalt:

-  Acesta-i Dorian Gray.

     Îşi aminti cît de mulţumit era cînd lumea arăta spre el, sau îl privea, sau vorbea despre el. Acum obosise să-şi audă rostit propriul nume. Jumătate din farmecul satului în care fusese adesea în ultima vreme era că nimeni nu ştia cine e. Deseori îi spusese fetei pe care o făcuse să se îndrăgostească de el că e sărac, iar ea îl crezuse. O dată i-a spus că e rău, iar ea rîsese de el şi răspunsese că oamenii răi sunt întotdeauna foarte urîţi şi bătrîni. Ce rîs mai avea! - ca un sturz cîntător. Şi ce frumoasă era în rochiile ei de bumbac şi pălăriile cu boruri largi! Nu ştia nimic, dar avea tot ceea ce el pierduse.

Nils Holgersson (23)

Un oraș pe fundul mării

Noaptea era calmă şi senină. Gâştele sălbatice nu se gândiră nicio clipă să-şi caute adăpost în vreuna din peşteri, ci adormiră pe culmea muntelui. Năpârstoc se întinse lângă ele pe iarba scurtă şi uscată, socotind c-o să-l fure şi pe el somnul.

Vezi însă că în noaptea aceea era lună plină şi lumina ei puternică îl împiedica pe băiat să adoarmă. Stând aşa tolănit pe iarbă, prichindelul se gândea câtă vreme trecuse de la plecarea lui de acasă şi, făcând socoteala, constată că pornise la drum de trei săptămâni. Ba îşi aduse chiar aminte că în acea zi era sâmbăta mare.

Destinul unui compozitor (1)

In 9 ianuarie 1890 s-a nascut Karel Capek, unul dintre primii doi scriitori cehi, cel de-al doilea fiind Jaroslav Hasek 

In cinstea lui, voi urca in serial bijuteria postuma "Destinul unui compozitor". Azi, marturia lui Simek.

SIMEK, JUDECĂTOR LA TRIBUNALUL DISTRICTULUI

I. Un prieten din tinereţe

     L-am cunoscut pe Beda Folten cînd trecusem puţin de şaisprezece ani — bineînţeles, pe atunci semna încă Bedrich Foltyn pe caietele de şcoală. Venisem din altă parte în clasa a şasea a liceului unde învăţa Folten şi întîmplarea care hotărăşte de atîtea ori soarta tinerilor a făcut să mă aşez lîngă el în aceeaşi bancă scrijelită şi stricată.

Portretul lui Dorian Gray (19)

-  N-are rost să-mi spui că vei fi bun, spuse lordul Henry, înmuindu-şi degetele albe într- un bol de aramă plin cu apă de roze. Eşti desăvîrşit. Te rog, nu te schimba.

Dorian Gray clătină capul.

-  Nu, Harry, am făcut mult prea multe lucruri oribile în viaţă. Am de gînd să nu mai fac. Mi-am început faptele bune ieri.

-  Unde ai fost ieri?

-  La ţară, Harry. Am stat la un amic de unul singur.

-  Dragă băiete, spuse lordul Henry zîmbind, oricine poate fi bun la ţară. Acolo nu sunt tentaţii. De aceea oamenii care trăiesc în afara oraşului sunt total necivilizaţi. Civilizaţia nu-i un lucru uşor de atins. Există numai două căi prin care omul poate ajunge la civilizaţie.Unul trece prin cultură, altul prin corupţie. Oamenii de la ţară nu au şansa de a aparţine niciuneia dintre aceste categorii, aşa că stagnează.

Traducerea(3)

In cele din urma, am realizat ca o traducere cu care sa pot iesi pe Amazon trebuie sa fie citita de un vorbitor nativ de engleza, care nu are habar de limba romana. In acest caz, orice corectura ar fi cea finala, mai cu seama daca textul ar fi citit de cineva care citeste in mod curent. 

Prin urmare, m-am gandit eu, m-as putea multumi cu traducerea initiala, asa cum este ea, pe care sa i-o dau cuiva care nu stie romana, ci doar engleza. M-am rasucit in toate felurile: de unde sa iau o asemenea persoana? Nu vedeam alta solutie decat sa apelez tot la prietenii mei virtuali, rugandu-i sa gaseasca pe cineva etc. Dar asta deja mi se parea total absurd, pentru ca daca ai rugat pe cineva un lucru si el nu l-a facut personal, cum naiba sa insisti cerandu-i inca si mai mult, adica sa implice o terta persoana? Mai ales ca in lumea civilizata nu prea-ti vine sa rogi ceva pe careva decat daca iti este prieten foarte bun. Asa incat...

Faceti-va bine (204)

Năutul

Denumire ştiinţifică: Cicer arietinum.

Prezentare. Năutul face parte din familia leguminoaselor. Originară din Asia, această erbacee este cunoscută mai ales datorită boabelor sale. Tulpina năutului poate ajunge, în perioada de maximă vegetaţie, până la 60 cm înălţime. Frunzele sunt formate din mai multe perechi de foliole – maximum şase, plus una terminală. Florile năutului au culoare liliachie, rareori albă. Fructele au formă de păstăi, acestea conţinând una sau două seminţe. Seminţele de năut au nu numai importanţă alimentară, ci şi medicinală.

Lumea vazuta de Burk Uzzle

Ieșirea din butoi

Dimineață, în ceasul (ceasurile) dinaintea trezirii, m-a frământat un mic coșmar. Nu apăreau acolo nici monștri, nici morți înviați, nici măcar îngeri mustrători pentru păcate. Apărea în schimb o idee care se tot rostogolea, cam așa cum trebuie să se fi rostogolit bolovanul lui Sisif după ce ajungea pe vârful muntelui. Ideea asta era legată de lipsa sensurilor, dar era pozitivă prin faptul că punea o întrebare cu răspuns salvator. Să mă explic.

Traducerea(2)

Cum ziceam, inarmat cu textul in engleza produs de domnisoara P (n-am zis ca o cheama P? - nu-i bai, zic acum), am plecat la drumul lung si anevoios al gasirii cuiva care sa citeasca si apoi sa corecteze traducerea. M-am gandit la doua categorii de persoane: profesorii de engleza si stramutatii din Romania in tari de limba engleza. Cunosc destule persoane din ambele clase, asa ca nu mi-am facut nicio problema ca s-ar putea sa nu gasesc pe cineva.

Apasarea solara

Unul din amicii amicilor mei a simtit, intr-o zi, o senzatie neobisnuita in dreptul plexului solar, exact cand ajunsese pe la mijlocul rugaciunii de dimineata. Mai tarziu, incercand sa o descrie, spunea ca este foarte asemanatoare cu cea pe care simte omul atunci cand, aflat intr-o cabina suspendata care urca muntele, trece de unul dintre stalpii de sustinere a cablului. Cei care au mers pe munte cu astfel de cabine, stiu despre ce e vorba: pentru o frantura de secunda, dupa ce a trecut de stalp, cabina pare a se prabusi in gol, dar cablul o retine, aducand-o inapoi, nu inainte insa ca toti pasagerii sa scoata diverse tipete speriate. Intr-adevar, in astfel de clipe, cei mai multi simt in plexul solar un fel de apasare in aparenta dulce, in realitate insa plina de mustul bolborositor al pericolului. 

16 Intrebari

Aproape de finalul excelentului sau roman "Molloy", Samuel Beckett aminteste cateva probleme de natura teologica la care medita personajul sau. Iata-le:

  1. Cît pretuieşte teoria care spune că Eva n-ar fi ieşit din coasta lui Adam ci dintr-o tumoare în pulpa piciorului (fesă?)?

  2. Şarpele se tîra sau, cum afirmă Comestor, mergea în picioare?

  3. Maria a conceput prin ureche, cum vor Sfîntul Augustin şi Adobard?

  4. Cît timp ne va lăsa Anticrist să-l tot aşteptăm?

  5. Are într-adevăr importanţă cu ce mînă te ştergi la fund?

Samuel Beckett

Aventurile lui Tom Sawyer (16)

După prânz toată banda de piraţi plecă spre plaja bancului, să caute ouă de broască ţestoasă. Umblau de colo până colo, vârând beţe în nisip şi, unde dădeau de un loc moale, se lăsau în genunchi şi scormoneau cu degetele. Uneori scoteau câte cincizeci, şaizeci de ouă dintr-o singură gaură. Erau rotunde de tot şi albe, puţintel mai mici ca o nucă. În seara aceea şi-au pregătit un ospăţ straşnic cu jumări de ouă, şi a doua zi, vineri, altul. După gustarea de dimineaţă, au plecat spre banc, chiuind şi gonind ca nebunii. S-au tot fugărit, lepădând hainele pe drum şi rămânând goi-puşcă, apoi s-au tot zbenguit prin apa mică a bancului, până departe, unde începea curentul iute, care le smucea pe alocurea fundul albiei de sub picioare, sporind mult hazul jocului. Ici-colo, se opreau roată şi îşi împroşcau cu palmele apă în obraji, apropiindu-se încet unul de altul, cu feţele întoarse, spre a se feri de stropi. La urmă se înşfăcau şi se luau la trântă, până când cel mai isteţ îşi dădea la fund vecinul; atunci se cufundau cu toţii, într-un vălmăşag alb de picioare şi braţe, şi scoteau iar capul pufnind, împroşcând, râzând şi gâfâind în acelaşi timp.

Portretul lui Dorian Gray (18)

Ziua următoare nu părăsi casa. Petrecu mare parte a timpului în camera lui, pradă unei spaime cumplite de moarte şi, totuşi, indiferent faţă de viaţă. Conştiinţa faptului de a fi vînat, prins în cursă, depistat, începuse să-l domine. Dacă tapiseria abia tremura în bătaia vîntului, dintr-odată era străbătut de un tremur puternic. Frunzele moarte care se lipeau de ochiurile de geam îi păreau a fi propriile hotărări irosite şi regretele lui imense. Cînd închidea ochii vedea din nou faţa marinarului privind iscoditor prin geamul înceţoşat şi groaza părea a-i cuprinde din nou inima.

Traducerea(1)

Am demarat acum circa doi ani operatiunea de traducere in engleza a cartii mele de povesti. Pare ceva foarte simplu, insa ceea ce s-a intamplat demonstreaza ca e vorba despre ceva foarte complex, in principal pentru ca apar obstacole la care nu stiu cine s-ar putea gandi inainte de a incepe.

Primul lucru pe care trebuie, evident, sa-l faci atunci cand vrei sa traduci ceva este sa gasesti un traducator. Traducatori sunt pe toate drumurile, nu trebuie sa alergi mult pana ii gasesti. Au autorizatie, au birou, au oameni angajati si traduc orice text la pretul de 5-6 euro/pag (poate intre timp au sarit la sume si mai mari). 

Mici intamplari cu animale (125)

Patru pescari ne înşiraserăm pe rîu la distanţă îndestulătoare pentru a nu ne stînjeni. Înaintam pescuind cam în acelaşi ritm al paşilor, distanţa dintre noi rămînînd cam aceeaşi; pe cînd ajungea cel din spate la apa pipăită de premergătorul lui, peştii se linişteau. De altfel, s-a potrivit să fim tovarăşi vechi si pes­cari de păstrăvi şi mai vechi, care prind fără să sperie toţi peştii din apă. În faţa mea pescuia inginerul silvic I, om tacticos şi liniştit. 

Ansel Adams (3)

O poveste cu examene a lui Cehov

Păţania unui modernist

Înainte de a pleca la examenul de limba greacă, Vania Ottepelev sărută pe rând toate icoanele. Sto­macul i se închircea dureros, o suflare îngheţată îl pătrundea până-n tălpi; inima îi zvâcnea şi i se strân­gea de teama necunoscutului. Ce notă avea să ia as­tăzi? Trei sau doi? Se duse de vreo şase ori la maică-sa, rugând-o să-l binecuvânteze, iar la plecare mai stărui odată pe lângă mătuşa-sa să se roage pentru el. În drum spre liceu, dădu unui cerşetor două co­peici, socotind că ele îi vor răscumpăra neştiinţa şi nădăjduind că Dumnezeu se va milostivi şi va face să nu-i cadă tocmai lui numeralele cu blestematele lor tessaraconta şi octocaideca.

Din povestile fratilor Grimm (3)

Bunicul şi nepotul

A fost odată un bătrân împovărat de ani. Şi de bătrân ce era, privirea i se tulburase, auzul îi slăbise şi-i tremurau genunchii la orice mişcare. Când şedea la masă să mănânce, abia mai putea să ţină lingura în mână: vărsa ciorba pe masă, iar uneori îi scăpau chiar bucăturile din gură.

Văzând până unde ajunsese bătrânul cu nevolnicia, fiul şi noră-sa se umplură de scârbă. Nu-i mai aşezară să mănânce cu ei la masă, ci-l puseră într-un colţ, lângă vatră.Şi din ziua aceea îi dădeau mâncarea într-o strachină de lut, şi nici măcar atât cât să se sature. Bătrânul căta cu jind la masa încărcată cu bucate, şi ochii lui lăcrimau de amărăciune.

Faceti-va bine (203)

Năsturelul

Denumire ştiinţifică: Nasturtium officinale.

Denumire populară: cardamă.

Prezentare. Năsturelul este o erbacee din familia cruciferelor, care se remarcă prin tulpina sa târâtoare, ramificată. Frunzele sunt alterne, iar florile mici şi adunate într-o inflorescenţă de culoare albă. Năsturelul creşte în apele curgătoare. Datorită importanţei sale, s-a trecut şi la cultivarea acestei plante. Pentru terapii se foloseşte întreaga plantă, crudă, din care se prepară un suc sau se face salată. Năsturelul se consumă mai ales în luna mai, când planta este fragedă în întregul ei.

Mici poeme in proza ale lui Baudelaire(26)

Ochii săracilor

Ah! Vrei să ştii de ce acum te urăsc. Nu încape îndoială, îţi va fi mai puţin lesne să înţelegi decît mie să-ţi explic; deoarece, cred, eşti pilda cea mai frumoasă de impermeabilitate feminină care se poate întîlni.

Petrecuserăm împreună o lungă zi, care mi se păru scurtă. Ne făgă­duiseră­m mult şi bine că toate gîndurile noastre ne vor fi comune unuia şi altuia, şi că de azi înainte sufletele noastre nu vor mai fi decît unul singur - un vis fără nimic original la urma urmelor, doar că, visat de toţi oamenii, n-a fost înfăptuit de niciunul.