PORTRETUL
Se întorcea,
aproape îmbătrînit, după multă vreme. Revederea locurilor
copilăriei îl înseninase. Vuietul Parisului mai stăruia încă în
fundul
urechilor sale, dar încetul cu încetul, balaurul uriaş, în măruntaiele căruia
se zbătuse amar de ani, sforăia tot mai
departe şi tot mai departe îşi duhnea fumul sutelor de guri.
Dinu Bogdan lipsea de zece ani din ţară.
Cabareturile din Montmartre, tavernele din Cartierul Latin, femeile frumoase,
caii de la curse şi toate mărunţişurile care alcătuiesc viaţa unui străin
tînăr, îl furaseră şi pe dînsul, ca pe atîţia alţii, şi-l ţineau strîns acolo.