Familie de arici
Era o seară
caldă de mai. Şedeam în cerdacul casei; în faţă se afla curtea mică, îngustă
care despărţea grădina de zarzavat de cea de pomi roditori. Nu se auzea decît
glasul privighetorilor care îşi făcuseră, vreo două, cuiburi în gardul viu ce
împrejmuia aşezarea din margine de sat. Doar o pereche de ţărci, care nu se
saturaseră încă de pălăvrăgeală, mai schimbau din vreme în vreme cîte o
cîrîitură în vîrful unuia dintre plopii din apropiere.