Inalta sinucidere

Am postat acum câtăva vreme, în serial, „Înalta aventură” - cartea lui Edmund Hillary despre cucerirea Everestului. O carte frumoasă, care pe unul ca mine, născut şi crescut la poalele Bucegilor, îl ţine cu sufletul la gură. Sigur că am citit această carte în adolescenţă şi, în urma lecturii, mi-am dorit să ajung şi eu pe Everest. N-a fost să fie, o astfel de încercare nu este chiar pentru oricine. Trebuie să ai o dârzenie ieşită din comun, un coeficient nu chiar neglijabil de nebunie şi, mai ales, să consideri că merită. Ori eu n-am avut nici dârzenie, nici nebunie. Aşa că am urcat doar munţii din preajma casei.

Din povestirile ciudate ale lui Victor Kernbach(5)

Evantaiul destinelor

Ea m-a întrebat într-o zi de vară:

– Dragul meu, cîte palete trebuie să aibă un evantai?

N-am ştiut să-i răspund. Am zis numai:

– Cred că cel puţin un sfert din temperatura zilei.

– Sper că nu după termometrul Fahrenheit! rîse ea.

I-am răspuns că nu.

Ea plecă să-şi ducă la reparat evantaiul, căci era foarte cald şi avea mereu nevoie de el.

Mail din Australia

Astazi am primit o lovitura extrem de grea, care m-a descumpanit si aproape ca m-a aruncat, cum spun crestinii, in bratele deznadejdii. Loviturile astea vin intotdeauna atunci cand esti sigur ca ai rezolvat o problema, ca ai ajuns la un liman, ca, in sfarsit, ai ajuns la momentul pe care ti l-ai dorit atata si atata vreme. Nu stiu de ce a lasat Dumnezeu regula asta - probabil ca nu stie nimeni. Dar iata despre ce este vorba.

Arghezi povestind copiilor (5)

Cîinele      

      Deasupra mormîntului, învelit cu frunză de toamnă, a trecut o noapte, a trecut o zi. M-am dus azi să-l pri­vesc cu adîncă tulburare. Iluzia că a fost cu neputinţă; uimirea că totuşi el a murit, că a murit pentru totdeauna, că nu o să-l mai întîlnesc ascultîndu-ne pasul, ridicîndu-se în două picioare, vorbind şi anunţînd sosirea flaş­netei — sentimentul că toate acestea nu se mai întîmplă doare.

Faceti-va bine (313)

Toporaşii

Denumire ştiinţifică: Viola odorata.

Denumiri populare: tămâioară, zambilă de grădină, viorea.

Prezentare. Sub denumirea de toporaşi identificăm o mică şi sensibilă plantă de primăvară ce aparţine familiei violaceelor. Această plantă are un rizom scurt şi destui de subţire, din care se dezvoltă rădăcini, stoloni şi frunze reniforme cu peţiolul lung. Florile au o codiţă lungă, culoare violetă, rareori albă, roză sau albastră, şi miros foarte plăcut. Apar în lunile martie şi aprilie. Toporaşii cresc prin rariştile şi poienile pădurilor de foioase, tufărişuri, fâneţe, pajişti. Pentru nevoi medicinale se recoltează rizomii, împreună cu rădăcinile. Valoare medicinală au, însă, şi frunzele şi florile. Se prepară infuzie, cataplasme, sirop, suc, pulbere, poţiuni, decoct. 

A doua elegie duineză a lui Rilke

Orişicare înger e înspăimîntător. Şi totuşi, vai mie.

cîntecul spre voi îl înalţ, cunoscîndu-vă firea,

spre voi, ucigătoarelor aproape păsări ale sufletului.

Unde s-a pustiit vremea lui Tobie, cînd

unul din cei mai strălucitori se oprea dinaintea umilului prag,

puţin travestit pentru călătorie şi ne mai spăimîntînd;

(un tînăr, doar, în faţa altui tînăr, de-acesta cercetat cu ochi iscoditor).

Dacă acum şi dindărătul noianului de stele, Arhanghelul, primejduitorul,

cu un singur pas avîntat s-ar coborî, apropiindu-se de noi:

inima,  zvîcnind din baierile pieptului, ne-ar ucide. Voi, cine sunteţi?

Trei milenii de umor (38)

În anul 1726 abatele Rene Aubert de Vertot a predat la tipar lu­crarea „Histoire des Chevaliers de Rhodes", care fiind tra­dusă şi apărînd în limba germană, a fost prefaţată de Fr. Schiller. Această operă a stat apoi la baza poemului „Der Kampf mit dem Drachen". Abatele, cînd a început scrierea lucrării, avea puţine date istorice despre subiectul tratat, dar acest lucru nu l-a deranjat şi, fară să aştepte informaţiile cerute, şi-a terminat cartea în care vorbea de cucerirea cetăţii Rodos de către turci. După apariţia cărţii a primit şi datele cuvenite. Abatele Vertot a spus:

—  Îmi pare rău, dar eu mi-am terminat asediul cetăţii! Fapt care l-a făcut pe D’Alembert să spună la 19 ianuarie 1761 în plină şedinţă a Academiei Franceze:

—    Un oarecare istoric a descris cucerirea unei cetăţi oarecare!

Mici intamplari cu animale (179)

Mîţa noastră a făcut cinci pui; ei au fost înecaţi. Spre ui­mirea noastră, a doua zi, în coşul unde fătase mîţa am găsit un pui de iepure, ca de două-trei zile. Cum a observat mîţa că ne apropiem de culcuş, a venit mieunînd şi s-a suit lîngă odrasla ei, care îndată a început să sugă cu toată pofta. Oare de unde să-şi fi dobîndit mîţa puiul de iepure? Nu e alt răs­puns decît că a ieşit la vînătoare, ca de obicei, în trifoiştea care se întindea după casă, şi a găsit puiul de iepure. Altădată l-ar fi omorît şi l-ar fi mîncat; acum, că şi-a pierdut puii, l-a adus acasă teafăr şi l-a adoptat.

Din poeziile lui Mateiu Caragiale(1)

Mărturisire

Sufletu-mi e-o mare moartă oglindind un cer de jale,

Arse stânci o-nchid în groaza sterpelor pustietăţi,

Pe ea boarea nu adie, veşnic dorm undele-i pale,

Ea în negru-i fund ascunde înecate vechi cetăţi.

Faceti-va bine (312)

Teiul

Denumire ştiinţifică: Tilia tomentosa.

Denumiri populare: teiul argintiu, teiul alb, teiul văratic.

Prezentare. Teiul alb este un arbore înalt – poate atinge şi înălţimea de 30 de metri. Aparţine familiei tiliaceelor. Lemnul său are culoare alb-ro şietică, fiind uşor şi omogen. Coroana teiului este bogată şi plină de ramuri. Frunzele au conturul inimii şi sunt peţiolate. Florile, alb-gălbui, sunt melifere şi plăcut mirositoare, mierea de tei fiind un aliment excepţional. 

Imparatia oglinzilor strambe (5)

În care Olga şi Aglo devin paji la curtea împăratului

—  Ce mai fazani! exclamă uimită mătuşa Agard. Jur pe toate oglinzile strîmbe ale împărăţiei că eu, bucătăreasă bătrînă, n-am văzut în viaţa mea vînat cu funde în cosiţe!

     Murdare şi ruşinate, cele două fetiţe se ridicară în picioare în faţa femeii, a cărei tichie albă se înălţa ca un munte troienit deasupra chipului ei rumen şi plin de bunătate.

—   Vai, făzăneilor! Da’ cum aţi nimerit în coş? Pesemne nu degeaba ziceau oamenii ceia că a fost o vînătoare pe cinste!

Antonescu - aliatul lui Basescu

Iata ca am ajuns si momentul in care cel mai inversunat dusman al lui Basescu, ma refer la Crin Antonescu, este nevoit sa-i dea dreptate presedintelui. Evenimentul a fost prilejuit de noul atac la institutiile statului desfasurat de racketii parlamentari din PSD. Dupa cum se stie, respectivii au redus semnificativ atributiile ANI si DNA in ce priveste anchetarea si punerea sub invinuire a alesilor neamului. Asta a generat o serie de reactii ingrijorate la nivelul ambasadelor si un val de nemultumire in randul populatiei. Presedintele a condamnat ferm actiunile racketilor si a anuntat ca va face tot ce poate constitutional pentru a impiedica samavolnicia.

Din povestirile ciudate ale lui Victor Kernbach(4)

Dimensiunea a cincea

Profesorul se feri din calea unui bărbat însoţit de un cîine. Strada nu era aglomerată, nici nu trecuse de amiază ca să fi fost întuneric, trotuarul curat şi neted nu îndreptăţea nici el ocolul făcut de profesor. Dar bărbatul nu observă nimic, numai cîinele mirosi din mers urma paşilor profesorului. Cînd însă ceva mai tîrziu profesorul se feri din calea unor fetiţe care veneau de la şcoală, o femeie voinică mergînd în spatele lor se uită la el din întîmplare şi se opri o secundă cu gura căscată. Profesorul, un om să zicem de cincizeci de ani, cărunt, zvelt şi osos, deşi părea om liniştit şi normal, privea strada şi trecătorii, după cum crezu femeia, cu ochi de nebun. Totuşi nu se petrecu nimic de seamă, decît că la o cotitură, în faţa unui copac, profesorul stătu în loc să măsoare copacul cu o imensă îngrijorare izbucnind din ochii largi, apoi surîse şi plecă mai departe.

Inalta aventura(12)

Sfîrşitul aventurii

Era ora 11,30. Eram cuprinşi de un simţămînt nebănuit de uşurare — lunga noastră încercare se terminase, iar vîrful fusese atins mai înainte ca rezervele de oxigen să scadă la un nivel primejdios — uşurare că în sfîrşit muntele fusese bun cu noi, şi că în locul unei cornişe înfricoşătoare, inaccesibile, ne oferea un con rotund şi odihnitor. Şi sentimentul de uşurare se îmbina cu un vag simţămînt de uimire că eu am putut fi cel norocos care să înfăptuiască dorinţa atîtor alpinişti curajoşi şi hotărîţi. La început mi-am revenit cu greu la realitate - ajunsesem cu adevărat pe vîrf? 

Incredibila obraznicie a lui Crin Antonescu

"Cred că este normal ca Ambasada Olandei să se informeze. Cred că este normal ca noi, reprezentanţii Camerei Deputaţilor - acolo s-a discutat acest lucru - să informeze la rândul lor ambasadele îngrijorate şi să vadă că nu e niciun motiv de îngrijorare"

O natie de escroci

Pe orice televiziune de stiri ai comuta, subiectul principal al dezbaterilor este modificarea codului penal votata ieri, aproape pe sest, de catre parlamentarii USL. Si nu-i de mirare, pentru ca actiunea USL este, oricum ai privi-o, ceea ce se defineste, metaforic, prin expresia "a-ti da arama pe fata". Daca se mai indoia cineva ca USL doreste sa conduca Romania prin metode primitive de tip mafiot, acum are o dovada mai mult decat limpede ca lucrurile stau intocmai asa. Iar daca si acum mai exista oameni care in mod sincer cred ca USL este un partid de oameni cumsecade, care vor binele tarii, atunci, iertat sa fiu ca spun asta, aia nu pot fi decat niste dobitoci - in sensul ca puterea lor de intelegere lor este la nivelul celei a unui dobitoc (oaie, vaca etc).

Dupa brazi

Duminica pe la pranz, sub presiunea Mariei, am plecat dupa brad. Mai bine zis, dupa brazi, pentru ca anul asta e necesar un bradut separat in camera Mariei. Asa ca ne-am dus pe malul lui Maschsee, unde sunt instalete vreo doua tabere de unde poti sa-ti iei pomul de Craciun dorit. Ne-am oprit la prima, am parcat si am intrat in imparatia brazilor

Trei milenii de umor (37)

Utrillo i-a înmînat unui şofer de taximetru un bacşiş, pe care l-a însoţit de următoarele cuvinte:

—    Poftim, beţi în sănătatea mea o sticlă de vin!

—    Domnule, i-a răspuns şoferul, dumneavoastră arătaţi atît de bolnav, încît nu ajunge numai o sticlă!

—    La portret nu depinde totul de ce vezi, ci şi de ce auzi. Dacă pictez o femeie nu-i neapărat necesar ca ea să şadă în faţa mea. E suficient să cînte la pian în camera vecină.

Inalta aventura(11)

Vîrful

La ora 6,30, am ieşit încet, de-a buşilea din cort şi ne-am ridicat în picioare pe mica noastră platformă. Culmea muntelui era scăldată în soare. Părea caldă şi îmbietoare la drum, dar pe platforma noastră era întuneric şi ger. Ne-am pus aparatele de oxigen în spate şi cu mişcări foarte încete am conectat tuburile cu măştile de pe faţă. Purtam în spate o povară de 13 kg şi jumătate care aproape mă strivea ucigîndu-mi orice entuziasm. Imediat ce am dat însă drumul oxigenului şi am început să respir adînc, greutatea îmi păru mai uşoară şi mă cuprinse iar vechea dorinţă de a mă război cu muntele. Ne-am prins colţarii, ne-am legat cu coarda de nailon, am luat pioleţii şi iată-ne gata de plecare.

Tenzing pe varf

Mici intamplari cu animale (179)

Sunt cunoscute multe cazuri de dădăcire a puilor de unele mame vitrege din neamuri străine. Căţele şi pisici alăptează iepuraşi, pui de jder şi alţi orfani, capra de casă e bucuroasă de iedul căprioarei. De multe ori m-am gîndit curn e cu pu­tinţă ca o copoaică să alăpteze un pui de iepure. În loc să-l înşface şi să-l ucidă, cum face cu iepurii din pădure, pe „al ei" îl îngrijeşte şi îl apără. Oricum, ea îşi dă seama că iepurele, cu forma şi cu mirosul lui, nu poate să fie puiul ei. Cum se răsfrînge instinctul de mamă asupra unui pui din neam străin şi cum poate el să copleşească celălalt instinct, al uciderii pen­tru hrană, care e la temelia firii unei mame-copoaice?