Imparatia oglinzilor strambe (14)

În care Aglo se întîlneşte cu Olga

Aglo îl privea pe omul alcătuit din două globuri şi îşi muşca buzele, abia stăpînindu-şi rîsul. Ochii omului, situaţi pe globul superior, erau acoperiţi de pleoape zbîrcite. Iocsorb se gîndea la ceva. Rutluv şi Arepiv aşteptau în tăcere. Şi iată că pleoapele lui Iocsorb se ridicară, descoperindu-i ochii bulbucaţi.

—   Sunt de acord cu dumneata, Rutluv — zise, în sfîrşit, Iocsorb. Avem nevoie de un împărat nou. Da, da, un îm­părat nou!

Mici intamplari cu animale (187)

Rudi, paznicul de la cabana Prigoana din Munţii Sebeşului, era un îndîrjit prigonitor al lupilor, care decimau cerbii şi căprioarele date în grija lui. Foc de armă, capcane, otravă — pe toate le punea în lucrare pentru a mai rări numărul acestor fiare nesăturate. Cu toată pornirea pe care o avea împotriva lupilor, uneori vorbea despre ei şi cu milă, gîndindu-se la ceea ce pătimesc cînd sunt prinşi în fier sau chinuiţi de otravă.

Faceti-va bine(324)

Ţelina

Denumire ştiinţifică: Apium graveolens.

Denumiri populare: puterea bărbatului, ţelina de baltă.

Prezentare. Ţelina este o plantă erbacee bienală, aparţinând de familia umbeliferelor. Înălţimea maximă la care poate ajunge ţelina se situează în jurul a 80 cm. Ţelina are un rizom gros, aproape rotund, uneori denivelat. Frunzele sunt mari,  penate,  cu  coadă  foarte  lungă,  fiind  colorate  într-un  verde-închis, consistent, sănătos.  Florile  de  ţelină  sunt  albe.  Întreaga  plantă  are  un  miros  puternic,  specific. 

Din povestile lui Stanislaw Lem - Ciberiada(6)

Expediţia a doua sau oferta regelui Ferocius

Excepţionalele rezultate pe care le-au obţinut datorită aplicării reţetei lui Garganţian au trezit într-atât pofta de aventură a celor doi constructori, încât au hotărât să pornească iarăşi în necunoscut. Însă când a fost să stabilească ţinta călătoriei, au văzut că nu pot cădea de acord, fiecare având o altă părere. Trurl, căruia îi plăceau ţările calde, se gândise la Focalia, ţara în care locuiau Picioarele-de-Flăcări. În schimb Clapauţius, o fire mai rece, alesese polul galactic al frigului, un continent negru printre stelele de gheaţă. Tocmai voiau să se. despartă, certaţi de-a binelea, când lui Trurl îi veni ideea cea mai bună:

— Propun – zise el – să dăm publicităţii intenţia noastră, şi din toate ofertele pe care le vom primi să o alegem pe aceea care ni se pare cea mai promiţătoare sub toate aspectele.

Trei milenii de umor (43)

Lui Friedrich cel Mare îi plăceau audienţele, dar dădea răs­punsuri foarte scurte şi la subiect. Odată, soţia unui ofiţer i-a solicitat atenţia.

—    Majestate, soţul meu mă înşală!

—    Acest lucru nu mă priveşte!

—    Dar el înjură şi persoana Majestăţii Voastre!

—    Acest lucru nu vă priveşte!

Bilanțul lui Năstase

Mă uit la valul de condamnări care s-a abătut asupra politicienilor, a mogulilor, a unor persoane publice care au ținut prima pagină a ziarelor de la revoluție încoace, și mi se conturează, insidios, o teorie cu iz conspiraționist. Să ne gândim puțin la Adrian Năstase, pe care propun să-l luăm ca model (pentru expunerea pe care vreau s-o fac, nu model în viață, Doamne ferește!). Acest om a trăit toată viața lui la un nivel în general inaccesibil oamenilor obișnuiți. Sub Ceaușescu, fiind ginere al unui mare demnitar comunist, a dus-o cu mult mai bine decât 99% dintre români. A avut tot ce și-a dorit, a călătorit unde a vrut, a depus bani în bănci elvețiene, a colecționat tablouri - asta în vreme ce noi, ăștia mai puțin egali - vorba lui Orwell - mâncam tacamuri și tremuram de frig in case.

Imparatia oglinzilor strambe (13)

În care Aglo se convinge de existenţa coridorului subteran

Iată ce s-a întâmplat mai înainte ca Bor să ajungă la caste­lul lui Iocsorb. Ţinînd torţa sus, deasupra capului, Bor o ducea pe Aglo în subsol.

—     Care va să zică eşti muncitor la fabrica de oglinzi şi nicidecum paj! Aşa e? întrebă Bor, măsurînd-o pe Aglo din creştet pînă-n tălpi. Şi ce ţi-o fi trăsnit prin minte să te iei în beţe cu Rutluv?

—    Of, unchiule Bor, zău că n-am nici o vină.

—    Te cred... Numai că stăpînilor noştri puţin le pasă cine-i vinovat şi cine nu.

—     Şi ce-au de gînd să facă pîn’la urmă cu mine, un­chiule Bor? 

Din povestirile ciudate ale lui Victor Kernbach(7)

Omul şi tăcerea

După un urcuş de trei zile, se odihneau între stînci. Aici, cînd nu sunt nori, cerul e de obicei vînăt. Fireşte, îl contemplau amîndoi. Verdeaţa alpină era plăcută, fiind puţină. Era linişte fiindcă nu erau păsări, poate numai nişte vulturi care acum lipseau din cuiburile lor, iar vulturii nu cîntă, nu fac niciun fel de zgomot. De după una din stînci se auzi însă un soi de sunet mecanic şi peste cîteva secunde trecu lucind spre orizont un mic avion reactor. Unul din cei doi bărbaţi înşurubă dopul sticlei sale de rom şi rosti melancolic:

A treia elegie duineza a lui Rilke

Una este să cânţi iubita. Alta, vai,
acel ascuns, vinovat Zeu – fluviu al sângelui.
Iubitul (ea şi-l adulmecă de departe) ce ştie el
de Domnul desfătului care, ades, în fiinţa lui singuratică,
înainte ca fata să aline, ades, ca şi cum nici nu ar exista,
îşi înălţa capul de zeu, ah, şiroind de cât adânc de necunoscut,
noaptea stârnind-o într-o răscoală făr' de hotar. 

Faceti-va bine(323)

Turta

Denumire ştiinţifică: Carlina acaulis.

Denumire populară: ciurul zânelor.

Prezentare. Turta este o plantă erbacee perenă, din familia compozitelor. Se caracterizează printr-un rizom bine dezvoltat, de doi-trei centimetri grosime, şi o tulpină foarte scurtă. Frunzele, de culoare argintie, au formă ovală, fiind crestate puternic şi, totodată, „dotate” cu spini. Florile au culoarea albă şi formează un capitul, dezvoltându-se în perioada iulie-septembrie. Turta creşte în păşunile din zonele înalte, de obicei la munte. În unele ţări se găseşte şi în culturi, rizomul fiind folosit şi în alimentaţie. Pentru uz medicinal se recoltează rizomul şi rădăcinile. Perioada optimă de recoltare este primăvara sau toamna, când planta nu se află în perioada de vegetaţie. Se prepară infuzie, decoct, extracte, salate, tincturi. 

Mici intamplari cu animale (186)

Orfanul

Ce-ar fi să dau o raită prin tara caprelor negre din căldarea Sîmbetei? Trei zile; duminica dimineaţa sunt acasă. Cum e toiul verii, duminică vor izbucni în munte cetele de turişti, iar eu nu am ce căuta acolo cînd bietele capre negre sunt spe­riate. Doar caprele vreau să le văd, şi iezii cum se joacă. Dacă voi lua cu mine puşca, ea va fi numai dovadă că m-aş ţine şi eu de tagma vînătorilor.

Nefastul efect al citirii romanelor lui Dan Brown!

         Proza lui este moale ca un cauciuc de bicicletă cu un ciob de sticlă înfipt în el. (Prin comparaţie, până şi Michael Crichton pare un scriitor inventiv.) (...) 
       În afară de faptul că milioane de cititori înghit thrillerurile religioase ale lui Dan Brown ca pe floricelele caramelizate, nu se întâmplă nimic rău. Vom trece cu mărinimie peste şi vom considera în regulă şi că între timp au apărut inclusiv ediţii ilustrate şi adnotate ale operelor sale, în care se escamotează evidenţa că totul este o minciună sfruntată.

Imparatia oglinzilor strambe (12)

În care se povesteşte cum Olga era cît pe ce să se înece în cascadă

Olga înota bine. Vrînd să scape de Rutluv, s-a aruncat neînfricată în rîu. Se cufundă adînc în apă, atinse cu picioarele fundul stîncos şi făcu un efort, săltîndu-se numaidecît. Apa o aduse uşor la suprafaţă.

Scoţînd capul afară, Olga îşi trase răsuflarea şi ascultă cu atenţie. In jur era linişte şi întuneric. Curentul apei o îndepărta cu repeziciune de castel, purtînd-o spre întunericul strîmtorii unde se auzea un vuiet surd de valuri ce se rostogoleau. Era pesemne o cascadă. Asta înseamnă că... nu-i mai rămîn decît cîteva clipe de trăit... O cuprinse teama. Încercă să înoate spre mal, dar îi venea foarte greu să lupte împotriva curentului. Vuietul cascadei se auzea din ce în ce mai puternic. Curentul coti brusc şi o răsuci în loc pe fată, lovind-o cu capul de o piatră ascunsă sub apă.

Din povestile lui Stanislaw Lem - Ciberiada(5)

Expediţia întâi bis sau Electrobardul lui Trurl

Pentru evitarea oricăror erori, trebuie să arătăm că această expediţie, cel puţin în sensul strict al cuvântului, nu a avut loc nicăieri. Trurl nu s-a mişcat tot timpul din casa lui, dacă nu punem la socoteală şederea prin spitale sau neînsemnata călătorie spre un planetoid. Dar în sens mai adânc, ea a fost una din expediţiile la cea mai mare depărtare pe care a efectuat-o acest vestit constructor, deoarece a ajuns până la marginile posibilului.

Minciuna cu profesionalismul

Ceea ce a ieşit la iveală în primul rând în urma catastrofei din Apuseni este marea, uriaşa, iresponsabila şi criminala minciună a puterii în legătură cu profesionalismul celor numiţi politic în funcţii mai mari sau mai mici. După cum se ştie, orice partid (coaliţie) din România, în momentul în care preia puterea, începe înlocuirea oamenilor fostei puteri cu oameni din ograda proprie. Nimeni nu este iertat, indiferent cât de bine şi-a făcut treaba, indiferent dacă e profesionist sau diletant. Cu toţii sunt basculaţi pentru a face loc flămânzilor noii puteri. Excepţie fac, desigur, cei care schimbă macazul, adică acei suboameni care sunt numiţi în funcţii de un partid căruia îi jură credinţă veşnică, după care, când se iveşte momentul, trec la partidul următor, care îi menţine în funcţii.

Faceti-va bine(322)

Turiţa mare

Denumire ştiinţifică: Agrimonia eupatoria.

Denumiri populare: cornăţel, buruiană de friguri.

Prezentare. La maturitate această plantă poate avea o înălţime cuprinsă între 30 cm şi un metru. Este o erbacee perenă şi face parte din familia rozaceelor. Se remarcă prin faptul că este foarte păroasă. Rizomul este de mici dimensiuni, iar tulpina are formă de nuia. Frunzele sunt mari şi dinţate. Turiţa mare înfloreşte o perioadă foarte lungă, din mai şi până în septembrie sau chiar octombrie. Florile, de culoare galben-aurie, se adună într-o inflorescenţă. Această plantă creşte laolaltă cu multe alte plante din flora spontană – pe marginea drumurilor, pe pajişti, în luminişuri de pădure, în tufărişuri şi chiar în păduri. 

Chomsky despre uselisti si antenisti

Decalogul manipularii al lui Chomsky

1. Poporul trebuie să aibă mereu mintea ocupată cu altceva decât cu problemele lui adevărate

Pentru aceasta: Să distragi permanent atenţia de la problemele sociale reale, îndreptând-o către subiecte minore, dar cu mare impact emoţional.

2. Poporul trebuie să perceapă conducătorii drept salvatori ai naţiunii

Pentru aceasta: Inventează false ameninţări, ori creează probleme grave, care îngrijorează real şi angajează opinia publică, iar apoi oferă soluţiile.

Tapi ispasitori

Intai a murit un copil, sfasiat de caini intr-un parc bucurestean. Paznicul parcului a primit amenda pentru ca nu avea atestat. Nimeni din primaria lui Oprescu nu a platit cu functia. Aceiasi oameni, in frunte cu primarul general, conduc primaria, invart sutele de milioane ale bugetului, fac declaratii in limba de lemn pe care sigur ca n-au uitat-o, ca doar si-au petrecut cea mai mare parte a vietii sub Ceausescu.

Imparatia oglinzilor strambe (11)

În care Rutluv îi propune frumoasei doamne să devină împărăteasă

—     Suntem pierdute! şopti îngrozită Aglo. Camera asta nu are decît o singură ieşire: în sală!

—     Mai încet, Aglo! Pare-se că Rutluv a şi intrat în sală. Fetele stăteau în spatele uşii masive şi ascultau cu încordare.

Aglo îşi privi prietena. Olga îşi ţinea buzele strînse, iar ochii pe jumătate închişi. Se vedea cît de colo că se gîndea foarte intens la ceva. Aglo o bătu uşor pe umăr! 

Trei milenii de umor (42)

Nebunul curţii princiare din Urbino s-a amuzat săptămîni întregi batjocorind un nobil, greoi la minte, lipsit de spirit şi mai ales irascibil. Vrînd să scape de nebun, nobilul a angajat un spadasin, care urma să-l ucidă pe incomodul adver­sar. Nebunul curţii, prinzînd de veste, l-a anunţat pe prin­cipe de intenţia criminală a irascibilului nobil.

— Nu-ţi fie frică, l-a liniştit principele. Dacă vei fi omorît de oamenii lui, voi face, la rîndul meu, ca nobilul să-şi piardă şi el viaţa.

—     Sire, a intervenit nebunul, n-ar fi bine mai să începem cu el?