4 august
Nu numai mie îmi merge aşa. Toţi oamenii sunt înşelaţi în
speranţele şi în aşteptările lor. M-am dus s-o văd pe femeia pe care o
întâlneam sub tei. Băiatul ei cel mai mare mi-a ieşit alergând înainte: auzind
strigătul lui de bucurie, a venit şi maică-sa. Părea tare mâhnită. Prima ei vorbă
a fost:
― Ştiţi că Hans al meu a murit?
Era băiatul ei cel mai mic. Eu am tăcut.
― Şi bărbatul meu, spuse femeia, s-a întors din Elveţia
şi n-a adus nimic, şi dacă nu întâlnea nişte oameni de treabă ar fi trebuit să
cerşească; pe drum s-a îmbolnăvit de friguri.
N-am putut să-i răspund nimic şi i-am dat ceva copilului.
Ea m-a rugat să iau câteva mere, le-am luat şi am părăsit locul acesta de
tristă amintire.