miercuri, 9 noiembrie 2016

Omul PC al lui Teodor Baconschi

Omul PC (corect politic, nota mea) nu mai are memorie. A fost deprins să privească trecutul odiosului om alb ca pe o colecţie de orori indicibile. Nimic din ce a făcut gloria militară, intelectuală sau religioasă a Occidentului nu mai poate fi salvat. Totul a fost minciună, opium pentru popor, sclavie, cucerire ilegitimă, opresiune socială, crimă, genocid, viol.


Corectitudinea politică văzută de Patapievici

Corectitudinea politică – cea mai recentă reacție de înregimentare, de cartelare sectară și de ripostă politică a vechiului filistinism, pe care tradiționala alianță dintre prostie, îngustime de spirit și resentiment o ridică împotriva tuturor manifestărilor de nonconformism, de spontaneitate și de bogăție necenzurată a vieții. Nou este doar faptul că ura înverșunată față de non-conformiști pe care o resimt promotorii corectitudinii politice poate fi azi, în sfârșit, organizată în așa fel încât să fie recunoscută și organizată de stat. De aici și deosebirea dintre vechii filistini și noii filistini, corecții politic – primii aveau complexe de inferioritate, ultimii le-au depășit.


luni, 7 noiembrie 2016

Macedonski prozator (1)

SOARE ȘI GRÂU
Şoseaua, panglică prăfuită, înainta prin albăstrimea zilei peste care soarele îşi cernea strălucirea. În urmă, ver­deaţa unei păduri încingea cîmpul cu un brîu ce, prelungindu-se spre dreapta şi spre stînga, se ştergea neîncetat mai mult şi sfîrşea prin a se topi de-o parte şi de alta în zarea depărtărilor.
Încolo, spre Bucureşti, şesul se desfăşura — aproape fără cute — o stepă veselă ce se împreuna la orizont cu ce­rul: vechea şi scumpa noastră Românie, peste care griul îşi trece vara uriaşul talaz de aur.
Dar marea de spice galbene era mîncată, pe locuri, de mici cîmpuri intrate în stăpînirea florilor de cicoare albas­tre, în a garofiţelor pembé şi în a muşeţelului galben şi alb.


marți, 1 noiembrie 2016

Tectonici, adesea ciudate... Însemnări despre poezia lui Raul Sebastian Baz

O cronică apărută în revista „Sintagme literare”, sub semnătura criticului Ionel Bota. Pentru cei care nu știu, precizez că revista este copilul de suflet al poetului și prozatorului Geo Galetaru.

În poezia de azi, foarte mulți autori au izbândit doar dacă au avut, cum s-ar spune, intuiția unor mecanisme de stimulare. Civilizația se grăbește, în zodia culturilor hibride au loc tectonici adesea ciudate unde amorul ori pitorescul captivant al geografiilor ființei acoperă interesul firesc pentru alte (obligatorii) teme din proiectele poetului contemporan. 


sâmbătă, 22 octombrie 2016

Bârfa și moartea

„Cel ce posteşte de bucate, posteşte zadarnic dacă postul lui nu este însoţit şi de postul celălalt, sufletesc: postul de rele. Postul de rele, postul de păcate este obligatoriu, mai ales postul gurii. De pildă, dacă bârfeşti, chiar dacă nu mănânci nimic, tot în iad te duci.”
Am citit textul ăsta într-o cărțulie scrisă de un anume Sofian, călugăr îmbunătățit, care știe exact cum stau lucrurile și ne învață cele bune și de folos sufletelor și trupurilor noastre amin. Mi-am pus o întrebare extrem de simplă: de unde știe părintele Sofian că dacă bârfești te duci în iad? Căutând, am dat peste cuvintele lui Pavel, din Epistola către Romani:


vineri, 14 octombrie 2016

O domnișoară supranumită Robotul

O povestire a lui Truman Capote. Simplă și frumoasă. Recomand cartea din care am extras-o, anume „Acum ne despărțim”, apărută la Editura ART. Sunt 14 povestiri, traduse de Iulia Arsintescu. E vorba despre scrieri uitate și redescoperite ale lui Capote

UNDE ÎNCEPE LUMEA
Domnişoara Carter explica ciudăţeniile algebrei de aproape douăzeci de minute, deja. Sally s-a uitat plină de silă la acele ceasului din clasă, care înaintau ca melcul. Încă douăzeci şi cinci de minute, numai, şi pe urmă libertatea - dulcea, scumpa libertate.



miercuri, 12 octombrie 2016

Lucrețiu și moartea

Lucrețiu (Titus Lucretius Carus) (ca. 99 î.Hr.- ca. 55 î.Hr.) a fost un poet și filozof latin. Singura sa lucrare cunoscută este poemul filozofic De Rerum Natura (Despre natura lucrurilor). Lucrețiu a continuat și dezvoltat concepția atomistă a lui Epicur, fiind adeptul și discipolul acestuia. În De Rerum NaturaLucrețiu tratează lumea microscopică a atomilor, ființa umană și universul. Lucrețiu expune ideea mortalității sufletului și a universului, ceea se explică prin asocierea și separarea atomilor. Opera lui Lucrețiu se caracterizează prin realismul imaginației, forța vizionară, bogăția și varietatea descrierilor, intuirea sensibilă și filozofică a naturii, pasiune și ironie, clasicismul expresiei.
Cf. https://ro.wikipedia.org/wiki/Titus_Lucretius_Carus
Reproduc, mai jos, ultima parte a capitolului III din acest uimitor poem.


vineri, 7 octombrie 2016

Despre ignoranța care poate ucide - cazul Gyuri Pascu

Două tragedii de o factură mai aparte au avut loc în ultima vreme: Gyuri Pascu a murit în urma unor evenimente bizare, iar la Târgu Mureș a ieșit la iveală cazul unui fost muzician care a racolat timp de opt ani studente de la Universitatea de Artă pe care le-a exploatat sexual. De ce alătur eu aceste două tragedii? Pentru că ele au un element comun: ignoranța. O să explic despre ce este vorba.


joi, 29 septembrie 2016

Jocuri cu burta plină

La sugestia bunului meu prieten Gogol, postez aici lista jocurilor pe care le juca Gargantua după masa de prânz. Munca sisifică a echivalării i se datorează lui Romulus Vulpescu.
Coloare,
protos ,
tacă sau panţarola, maslă — bătătoare, coz sau tromf,
picatu sau ferbere cu şantel şi fără,
tablanet şi oglindă,
ghiordum,



duminică, 25 septembrie 2016

Pe cine alege Dumnezeu

Căile de acces la Hristos sunt infinit diversificate. El îşi alege drept vase de cinste oameni întru totul feluriţi şi la prima vedere neadecvaţi a-i fi slujitori: un desfrânat ca Fericitul Augustin, un ofiţer aspru ca Ignaţiu de Loyola, un vrăjitor ca Sf. Ciprian, un poet vitalist ca Paul Claudel (potopit de har în spatele unui stâlp din Catedrala Notre Dame a Parisului), un rebel, un contestatar ca poetul Arthur Rimbaud, un răzvrătit ca F.M. Dostoievski (în ocna lui siberiană) ori ca Silvio Pellico (în temniţa lui moravă) 


vineri, 23 septembrie 2016

Cazul Olivia Steer

Această femeie, Olivia Steer, care se bucură de o anumită notorietate în urma faptului că a fost prezentatoare la un post de televiziune, a lansat în oceanul Internetului mai multe idei cel puțin bizare: femeile nu trebuie să facă mamografie, copiii nu trebuie să fie vaccinați, cancerul se vindecă de la sine și altele asemenea. Sigur că într-o țară liberă, fiecare poate susține orice fel de idei, câtă vreme nu încalcă vreo lege. Olivia Steer ar putea susține, de exemplu, că spălatul pe dinți este cancerigen, că mersul încălțat conduce la depresie, că bătutul din palme la concert afectează urechea internă și câte altele.


joi, 22 septembrie 2016

Ultimul călău al Moldovei

Faimosul călău, cel de pe urmă călău, Gavril Buzatu, îşi îndeplinea meseria lui cu multă punctualitate. Când era vreo execuţie de săvârşit, dânsul era persoana asupra căreia erau aţintite privirile tuturora. Un grup de oameni se zărea din depărtare. Cu cât se apropia, cu atât şi norodul se înmulţea. Iată o femeie, care mai mult era târâtă decât mergea. Din când în când cădea în genunchi, împreunându-şi mânile. Cei de la spate însă îi dădeau zor de mers. Atunci dânsa pornea în goană, urlând sălbatec, sfâşietor, îngrozind liniştea molcomitoare a oraşului Iaşi. Călăul Gavril o aştepta.


duminică, 18 septembrie 2016

Cazul Boureanu și pitecantropii mileniului III

Cazul Boureanu - fostul deputat care își maltratează copilul de 15 ani - este deosebit de interesant prin reacțiile pe care le stârnește. Mulți oameni normali consideră că Boureanu este de condamnat, pentru că violența asupra copiilor nu poate fi acceptată. Alții, însă, sunt atrași mai degrabă de varianta în care individul face exact ceea ce trebuie, pentru că fata lui este o individă nestăpânită, care a plecat pe un drum greșit etc. Opiniile lor se pot grupa sub sigla „da, dar”.


sâmbătă, 17 septembrie 2016

Cazul Ionescu

De-a lungul vieții sale păcătoase, Ionescu a făcut tot ce se putea pentru a ajunge la vârsta a treia golit de orice înseamnă suflet. El a fost mereu nemulțumit de tot și de toate, a refuzat să se deschidă în fața celorlalți, a făcut exclusiv ce a vrut, nu a luat nimic în serios, și-a bătut joc de cei care dovedeau sensibilitate, de cei naivi, a luat în derâdere iubirea, credința, a fost, cu alte cuvinte, un om de nimic - în termenii folosiți în cărțile de morală.


vineri, 16 septembrie 2016

Cum a oprit Dumnezeu soarele

O aparent nouă mizerie propagandistică a sectanților - de data asta e vorba, s-ar părea, de prezbiterieni - face înconjurul internetului. Fără niciun fel de jenă, ei lansează un pseudo-articol din care aflăm că NASA tocmai a descoperit dovada că tot ce scrie în Biblie este adevărat. Cum? Ia uite:
„Oamenii de ştiinţă inspectau poziţia mai multor obiecte spaţiale, inclusiv a soarelui, a lunii și a planetelor în 100 și 1000 de ani - acest lucru este făcut regulat pentru a preveni ciocnirea sateliţilor noştri cu orbitele planetelor.


sâmbătă, 10 septembrie 2016

Crede și nu cerceta

Intru din când în când în discuții cu persoane care cred cu tărie că pentru a înțelege lumea nu este nevoie de gândire, ci de simțire. Temele abordate sunt, de obicei, legate de anumite fenomene care, în credința preopinenților, au un caracter supranatural. De exemplu, coincidențele. Sau visele. Spre surprinderea mea, există oameni care știu exact ce înseamnă o coincidență sau faptul că ai visat usturoi. Pentru ei, faptul că trece un fluture exact când ți-ai spălat părul are o semnificație specială. Dacă miaună mâța când bate ora exactă, la fel. O răceală e semn divin, sughițul vine din astral, musafirii sunt trimiși de energia karmică etc etc. 


Eminescu la Vanghelie

Despre Eminescu, amintirile curgeau la laşi, căci aici şi-a petrecut dânsul o bună parte din viaţa-i amărâtă. 
Intr’o odăiţă mică din rândul de jos al vechiului hotel Vanghelie, pe atunci proprietatea lui Vasile Sion Gherei, tatăl d-lui Petru Sion, se auzi într’o seară un schimb de voci, între nişte cântăreţe şi un om de statură potrivită, cu ochii mari, negri, visători, cu o musteaţă neagră, cu o pălărie înaltă tot neagră și îmbrăcat cu un palton bătând într’o culoare verzie, din buzunarul căruia scotea nişte alune şi le mânca: „Fräulein... fräulein, machen sie auf, geh... zum teufel...“


vineri, 9 septembrie 2016

Himera numită „ajutorul lui Dumnezeu”

Să presupunem că mergi pe un drum și vezi o mașină căzută în râu, cu roțile-n sus. O mână iese din apă, agitându-se și, din când în când, se vede un cap și se aud strigăte de ajutor. Ce faci în situația asta, dacă ești un om normal? Evident, suni la 112 și dai fuga la mașină, unde încerci să-l ajuți pe nefericitul șofer să scape cu viață. Cu alte cuvinte, faci tot ce îți stă în putință ca să-i îndeplinești omului dorința exprimată prin strigătul „ajutor!”. Mulți oameni au fost salvați de semenii lor în împrejurări dramatice. 


joi, 8 septembrie 2016

Corectitudinea politică văzută de Căpcăunul Cumsecade

Aflu că de curând a apărut în Statele Unite o versiune a Bibliei politically correct: textul e rescris cu grija de a menaja toate susceptibilităţile imaginabile ale cititorului modern: nu se mai spune Our Father, ci Our Father/Mother, ca să se elimine excesul „macho” al unui Dumnezeu (strict) masculin; nu se mai spune „dreapta Tatălui” ca să nu se complexeze stângacii; nu se mai pomenesc numele feluritelor seminţii acolo unde contextul e pejorativ, ca să nu se încurajeze discriminările naţionaliste. 


luni, 5 septembrie 2016

O lamentare scabroasă

Mă trezesc la 5 și ceva dimineață, după un somn cu vise obsedante. Mă spăl, spun rugăciunea, fac cafeaua, deschid calculatorul, intru pe Facebook, încep să citesc mesajele. N-am multe, vreo 4-5, restul sunt simple likes. Unul din ele îmi atrage atenția în mod deosebit: o prietenă (îi voi spune L), care a citit poezia mea „Întins” a luat foc: „Întâi pusesem emoticonul "sad", dar apoi m-am răzgândit si am pus 'angry'. Cum naiba să nu fiu furioasă când văd că "stai întins".


După mine!