Beția

Pe un site ortodox, sub semnătura lui Teodor Danalache, a apărut un articol interesant despre beție. Iată niște fragmente, asupra cărora mi se pare că ar fi de meditat:

Beţia este un duh necurat care îi cuprinde nu doar pe cei săraci şi neînvăţaţi, după cum s-ar putea crede, ci şi pe cei bogaţi şi intelectuali. Duhul necurat al beţiei îi vânează pe mulţi, indiferent de haina pe care o îmbracă: unii se îmbată din pricina unor necazuri, alţii se îmbată în urma unor realizări, iar alţii se îmbată pur şi simplu, din poftă.

Arta si artistii ei (4)

Stanislav Topchiy

Obiectivii

Unul din lucrurile care-mi plac la compatriotii mei este incredibila capacitate de a se situa pe pozitii partizane clamand, totodata, echilibrul si obiectivitatea. Lucrul asta se vede cel mai bine acum, cand mai toata lumea injura la Basescu. Tot felul de analisti ies la televizor ori scriu pe bloguri si isi incep discursurile cu precizari de tipul "o sa incerc sa fiu cat mai obiectiv". Printr-o stranie chimie mentala, cam toti au ajuns la ideea ca a fi obiectiv inseamna a fi anti-basel. N-am nimic de obiectat, asa o fi pentru ei. Numai ca obiectivitatea nu poate convietui cu partizanatul. Sa nu uitam vremea in care credeam ca toata lumea e impotriva lui Ceausescu - ne inchipuiam pe atunci ca asta inseamna sa fii obiectiv. Pentru ca propaganda sustinea niste minciuni evidente, noua ni se parea ca a fi obiectiv inseamna a contrazice acele minciuni. Ori asta este o eroare fundamentala.

Farmec politic

Una dintre femeile care mi s-a parut mie ca ar avea un deosebit farmec in politica a fost, este si va ramane Liliana Mincă. Presupun ca multa lume o stie si sunt sigur ca multi imi vor da dreptate. Momentul in care s-a facut remarcata aceasta femeie a fost cel in care partidul lui Dan Voiculescu (zis Varanul, sau Motanul) al carei membra era, a plantat-o in pozitia de presedinte al Loteriei Romane. Ei bine, de la inaltimea acelei functii, Liliana Mincă, care ar fi putut desigur sa devina aroganta si distanta, ne-a aratat noua, romanilor, ce inseamna sa fii depozitarul cam tuturor calitatilor imaginabile: cinste, moralitate, consecventa, compasiune pentru cei aflati in nevoie si multe altele. 

Faceti-va bine (31)

Bujorul de munte

Denumire știinţifică: Rhododendron kotsschyi.

Prezentare. Bujorul de munte, numit uneori și smârdar, este un subarbust a cărui înălţime abia ajunge la 50 cm. Face parte din familia ericaceelor, fiind o plantă cu o tulpină mult ramificată.  Rădăcina  este,  de  asemenea,  foarte  dezvoltată.  Frunzele, lucioase,  consistente  și  de  mici  dimensiuni,  sunt  dispuse  altern.  Florile,  de  culoare roșie,  rareori roz  sau  albă, au un miros  plăcut.  Bujorul  de munte înflorește pe toată durata verii. Fructul este o capsulă. Pentru uz medicinal se recoltează frunzele, ramurile tinere cu tot cu flori, florile. Se prepară infuzie, decoct, extract.

Substanţe active importante: ulei eteric, taninuri.

Întrebuinţări. Se spune despre preparatele medicinale de bujor de munte că au proprietăţi afrodiziace. Este, de asemenea, cunoscut faptul că au efecte pozitive în boli de ficat, precum și în afecţiuni respiratorii. În cantităţi mari, preparatele pe bază de bujor de munte pot fi toxice.

Un comentariu de tot rasul

Unul dintre cele mai aberante articole din cate mi-a fost dat sa intalnesc de cand citesc ziare, fie ele de hartie sau de pixeli, a aparut acum, pe un site intitulat www.dcnews.ro. Nu stiu ce e cu site-ul asta si mi se rupe de el si de toate site-urile care comenteaza politica. Dar ceea ce am citit acolo intrece absolut orice inchipuire. Imi permit sa reproduc in integralitatea lui articolul respectiv, dupa care o sa va spun la ce ma duce el cu gandul. Iata-l:

Pe sarma

Nu mai stiu exact in ce deceniu ceausist se difuza la radio o emisiune numita "Teatru radiofonic". Nu pot spune ca ascultam cu regularitate aceasta emisiune, insa uneori se mai nimerea sa dau peste cate o piesa de teatru si chiar sa am rabdarea s-o urmaresc pana la sfarsit. Imi aduc acum aminte de una dintre ele, in care era vorba despre un acrobat, un artist al mersului pe sarma intre doua cladiri foarte inalte. Omul refuza sa fie asigurat in vreun fel; isi risca pur si simplu viata de fiecare data, dar, cum se zice azi, era viata lui si facea ce dorea cu ea.

Gradele schimbării

Am găsit o metodă de a-ți rezolva problemele cu calm, elegant și aproape definitiv. Metoda s-ar putea descrie așa: „crează-ți spațiul strict necesar și nimic mai mult”. Iată un exemplu. Să presupunem că ai în bucătărie o masă plină ochi cu tot felul de lucruri: coji de mere, farfurii murdare, flori uscate, șervețele folosite, lumânări, fructe semi-putrezite, pungi, tigăi, cărți etc. Pe masa aia nu mai poți să arunci un ac, iar ție îți e foame. Să presupunem că dispui de o baghetă pe care vrei s-o tai în două pe lung, să ungi una din jumătăți cu unt, să așezi pe unt niște felii de salam Sinaia, apoi să lipești cele două jumătăți și să te pui pe înfulecat.

Simțul proprietății

Am observat la Maria o reacție rapidă la orice ar putea interpreta că o acțiune potrivnică ei. Sigur că dacă îi iei un lucru, să zicem, ori anulezi o promisiune pe care i-ai făcut-o, orice copil reacționează așa. Chiar dacă îndeplinirea promisiunii e ceva aparținând viitorului, ceva pe care el încă nu-l are în proprietate, copilul se va simți cumva atacat, agresat și va reacționa. Și, de fapt, nu doar copilul. Îmi aduc aminte de o promisiune pe care mi-a făcut-o mama pe când aveam vreo 5-6 ani: „când o să împlinești 18 ani, o să te duc la Paris”.

Faceti-va bine (30)

Brusturele

Denumirea știinţifică: Arctium lappa.

Denumiri populare: ciulin, captalan, lipan.

Prezentare.  Dicţionarele  spun  despre  cuvântul  brusture  că  este  autohton.  De fapt nu este vorba despre o singură plantă, ci despre un grup de plante din același gen – Lappa, care se numesc brusturi și fac parte din familia compozitelor. Brusturele se remarcă prin frunzele mari, late, groase, consistente, de un verde adesea întunecat, cât și prin înălţime – până la 1,3 metri. 

Doi poeti, doua stele

La steaua
La steaua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii să ne-ajungă.

O dezamăgire

Din ce în ce mai dezamăgit sunt de profesorul Marga. L-am cunoscut personal, pe vremea când era ministrul ţărănist al învăţământului. Un om rafinat, cultivat, cu o expresie de intelectual de rasă, pur-sânge. Am discutat cu el, mai degrabă aş zice că l-am ascultat. Impresia pe care mi-a făcut-o a fost foarte puternică.

La teren

Unul din locurile noastre preferate de joacă era „La teren”. Era vorba de un tăpşan înalt, situat oarecum vizavi de intrarea pe drumul Peleşului, plat, încadrat de fagi, pe care jucam noi fotbal sau tenis cu piciorul. Între doi dintre copacii ăia era o bară metalică, folosită de cei care locuiau în casele învecinate ca suport pentru bătut covoarele. În privinţa noastră, însă, era instrumentul ideal pentru diverse acrobaţii, unele destul de periculoase. De obicei însă, ne atârnam cu capul în jos, făceam tracțiuni ori pur şi simplu ne luptam între noi pentru cucerirea spaţiului dintre copaci şi ocuparea barei. Uite:

După fluturi

Punctul de pornire în escapadele pe care le făceam împreună cu băieţii din 23 August - strada copilăriei mele, era poiana Opler. De fapt, îi ziceam Oplerul Mare. Urcam pe nişte poteci din marginea lui şi ajungeam în Oplerul Mic. Pe lângă el şerpuia drumul forestier Valea Babei, care ieşea tocmai la Poiana Ţapului. Rareori ajungeam până acolo, obiectivele noastre erau cu totul altele: terenul de tenis din spatele Peleşului, D-ul, care era o adâncitură destul de întinsă, având forma literei D şi pe marginea căruia creşteau tufe imense de flox, cariera de piatră unde băieţii găsiseră două peşteri în care ne târam pe burtă ca să căutăm comori şi câte alte locuri pline de farmec şi mister.

Bebe

Asa cum am spus de multe ori, lucrurile au o evolutie a lor, pe care noi doar ne inchipuim ca o putem controla. Si de multe ori se intampla lucruri la care nu te astepti tocmai ca dovada a faptului ca tu nu controlezi nimic.

Faceti-va bine (29)

Broccoli

Denumire știinţifică: Brassica oleracea

Denumire populară: conopida broccoli.

Prezentare.  Broccoli  se  deosebește  de  conopidă  prin  partea  comestibilă  care nu este atât de aglomerată, ci mai rară, precum un chiorchine. Prin urmare, am putea spune  că  broccoli este o conopidă cu inflorescenţa mai  rară.  Această  inflorescenţă poate fi verde, galbenă sau violetă, neexistând deosebiri în ceea ce privește conţinutul și  consistenţa.  Broccoli este o legumă foarte fragedă și hrănitoare. Are calităţi medicinale  recunoscute  din ce în  ce  mai mult. Se  consumă  în  salate  (există  foarte multe reţete, bine puse la punct), dar și gătită cu carne, cu paste, cu ouă, cu brânză, cu orez.

Substanţe active importante: conţinut mare  de vitamina  C, vitamina K,  beta- caroten,  săruri  minerale, celuloză,  glucide. Recent s-au descoperit doi  compuși –  sulforafan  și  indol-carbinol  –  care  atestă  broccoli  ca  o  legumă  utilă  în  profilaxia cancerului de stomac și de sân.

Întrebuinţări. Preparatele din broccoli sunt recomandate în avitaminoze, anemii, deranjamente digestive, osteoporoză, în prevenirea cancerului de tract gastro-intestinal,  în combaterea hemoragiilor. Broccoli este cunoscută și ca un ușor, plăcut și eficient depurativ gastro-intestinal.

Lăsând gluma la o parte

Există un fel de joc pe care l-a practicat mama atât cu mine cât și cu ceilalți. Un fel de stratificare a existenței și așezare a ei pe nivele diferite, unul destinat lumii, cu regulile și uzanțele ei, altul profund, serios, din perspectiva căruia celălalt nu e decât butaforie. Cumva ca în cazul filmelor, unde spectatorii văd acțiunea și par să accepte că acolo, pe ecran, se petrece ceva absolut real, însă dacă rup puțin convenția, relizează că în spate sunt panouri, recuzită, aparate, scenariști și regizori.

Desene

Doua desene facute de Maria in America. Sigur, sunt mai multe, o sa mai urc din ele. Astea doua, insa, au un punct comun: sunt mancate. Mancate in sensul in care imi spunea mie tovarasa invatatoare prin clasa intai: "Raul, ai mancat o litera". Aici a mancat Maria o litera, si, in al doilea desen, niste picioare. Uite:

Conflictul

Presupun că mai există încă oameni care au auzit de un personaj numit Sirețchi. Eu unul am luat contact indirect cu el în liceu, când apăruse o culegere de probleme de mate care-l avea ca autor. Apoi am avut ghinionul să fac cu el în facultate un curs de analiză matematică. Pot spune cu mâna pe inima că tipul mi s-a părut din prima cel puţin nebun. Şi nebunia nu e deloc incompatibilă cu matematică. Bineînţeles că am intrat în conflict cu el destul de rapid. Nu mai ştiu exact ce făcusem, dar m-a luat la ochi şi asta avea să mă coste destule emoţii şi destui nervi.

Alive

Intalnesc uneori niste oameni atat de nenorociti incat nici nu-mi vine sa cred ca sunt aievea. Oameni care nu au absolut nimic din ceea ce ar trebui sa aiba cineva care traieste la cel mai de jos prag admisibil. N-au casa, n-au familie, dorm pe unde apuca, sunt plini de boli, nu urmaresc decat sa aiba cu ce se imbata. Cauta prin gunoaie, se imbraca din mila altora, daca au parte de ea, nu mai au amintiri, nu mai au sperante. Si cu toate astea traiesc. Intrebarea pe care mi-o pun cand ii vad e una singura: de ce continua ei sa traiasca? Practic nu au niciun motiv, au doar un fel de inertie in a se autodistruge. Probabil ca nici macar nu sunt constienti de asta. Intre unii din ei si un caine comunitar aproape ca nu e nicio diferenta, ba poate cainele e chiar mai uman.
Ei bine, ce-i tine pe oamenii astia in viata?