Un "Millet" original
Prietenul meu Adolphe C, astăzi
milionar, proprietar de castel în Fontainbleau, împărţea cu noi, acum cîţiva
ani, mizeria, plictiseala şi farmecul Cartierului Latin.
Ca să scăpăm de odaia sărăcăcioasă a hotelului de pe rue Cujas şi de întunericul cafenelei
„Vachette”, ne adăposteam pe vreme de ploaie în muzeul „Luxemburg", iar
cînd era senin, rătăceam prin grădina uriaşă de la spatele muzeului. Eram
credincioşii statornici ai cartierului. Aveam un nobil
dispreţ pentru Parisul modern ce se americaniza în fiecare zi. Nu treceam Sena
cu lunile. În cartier vei găsi întotdeauna zece boemi, cari pun mai presus
„Odeonul" decît „Comedia franceză", fiindcă e în cartier, „Luxemburgul”
mai presus decît „Luvrul", fiindcă „Luvrul” e dincolo de apă, şi în
virtutea acestui obicei... democratic, Academia „Goncourt” mai presus de cea
Franceză, pe Jean Moreas mai presus de toţi ceilalţi poeţi francezi, fiindcă
venea la cafeneaua noastră... Prietenul Adolphe C. era dintre aceştia. Ce era
al cartierului era şi al lui. Ajunsese să socotească al lui şi al cartierului
tot ce n-avea celebritatea întîietăţii. N-ar fi dat toate „vechiturile"
„Luvrului” pe o pînză de Claude Monet,
iar Venera din Milo
îi părea un moft pe lîngă Cariatida din sala impresioniştilor.