Douăzeci
şi patru de ore din viaţa unei femei (1)
În mica pensiune de pe Riviera unde am locuit cu zece ani
înainte de război, izbucnise la masa noastră o discuţie violentă care, pe
neaşteptate, ameninţa să degenereze în contraziceri turbate, ba chiar în duşmănii
şi insulte. Cei mai mulţi oameni au imaginaţia tocită. Mai că nu-i poate
interesa ceea ce nu-i atinge direct şi nu le împinge insistent în minte o pană
ascuţită. Dar dacă vreodată se întâmplă ceva, fie şi un lucru mărunt, în
nemijlocita apropiere a simţirii lor, aceasta trezeşte în ei o patimă
nemăsurată. Atunci înlocuiesc oarecum obişnuita lipsă de interes printr-o
vehemenţă deplasată şi exagerată.