Măgăria rromânească

Apar mereu pe Facebook postări cu titluri din categoria „Senzaţional! Ce-a păţit un bătrân când a vrut să deschidă uşa frigiderului”. Dacă vrei să vezi despre ce e vorba, dai, ca omul, click şi ajungi pe un site din cele care promovează prostul gust, pseudo-valorile artistice şi umorul gros, rupestru. Acolo constaţi că e vorba de un clip care poate fi găsit pe youtube (cu condiţia să ştii cum se cheamă, chestie pe care nu o afli din site-ul pe care ai ajuns). Dacă vrei să-l urmăreşti, dai play şi... ce să vezi? Îţi apare o ferestruică în care găseşti următorul text: "Deblochează acest clip distribuindu-l pe Facebook". Adică, pentru a continua vizionarea, trebuie să apeşi un buton care va face ca pe wall-ul tău să apară clipul respectiv, ca şi cum tu ai fi unul dintre cei care-l recomandă, pentru că-ţi place. Mie treaba asta mi se pare că nu este corectă şi nici nu cred că ar fi agreată de cei de la youtube. Mă întreb dacă n-a reclamat-o deja cineva.

Putregaiul medical

Una dintre cele mai detestabile categorii profesionale din România este cea a medicilor. Ştiu că pentru asta o să-mi sară în cap multă lume, dar nu-mi voi schimba părerea. Cred că fiecare dintre noi a avut de-a face cu medicii români şi, în afară de cazul în care era vorba despre rude sau prieteni, întotdeauna a fost necesar ca ei să primească şpăgi mai mari sau mai mici pentru a-şi exercita, pur şi simplu, profesia. Toată lumea ştie lucrul ăsta şi nimeni nu are nici cea mai mică îndoială că pentru a fi tratat cum se cuvine trebuie să plăteşti la negru.

Secretul Pădurii Bătrâne (14)

Incendiul

   După singurătatea din iarnă, căsuţa din La Spacca se redeschise vieţii mai bătrână cu un an (ca, de altfel, toate celelalte case) în primăvara lui 1926.

    Se întoarseră Benvenuto şi colegii săi, se întoarseră zilele cu soare şi cu jocuri la picioarele brazilor gigantici, în prezenţa unor mulţimi de păsări şi de rozătoare.

    — Veţi vedea cum s-a schimbat Benvenuto, nici măcar nu-l veţi mai recunoaşte, le spusese Matteo brazilor, din dorinţa de a se arăta bine informat.

 

Marin Preda si inundatiile

Cărţile deasupra apei

Ca oricăruia dintre noi, ştirea nu mi-a venit dintr-odată ca să arate amploarea catastrofei, ci într-un mod răsfrânt şi treptat.

Pentru un om care trăieşte în sfera închipuirii, cum este scriitorul, astfel de catastrofe, de cele mai multe ori, prin brutalitatea lor, îl readuc la realitatea reală şi îl pun în situaţia să-şi dea seama de limitele artei sale. Într-adevăr, la ce mai folosesc cărţile când ele plutesc pe apă? Cel care le scrie se poate simţi micşorat şi se poate întreba cum să-şi ajute semenii, ce să facă pentru ei, când el nu ştiuse decât să scrie. 

Romania needucata (8)

Cazul Mihai Vlasov

Vad la televizor ca tovarasul Mişu Vlasov, fostul presedinte al Camerei de Comert, a primit arest la domiciliu pentru faptele lui de coruptie - uriase, bineinteles. Omul e nascut in 1943, adica a ajuns la varsta de 71 de ani  si nu s-a lasat de potlogarii. Inca din vremea lui Ceausescu, judecator fiind, a fost dat afara din justitie si bagat la zdup pentru luare de mita. A fost implicat in nenumarate alte scandaluri, dar, avand protectie politica (sa ne amintim doar de ginerele lui, Cristian David, fost ministru de interne, cercetat si el acum pentru fapte de coruptie), nu a fost niciodata anchetat.

Povestile lui Wilhelm Hauff (27)

Spre ziua a noua

Aceasta a fost povestea robului din Ţara Francilor; după ce sfîrşi, şeicul Ali Banu porunci să i se dea şi lui şi celorlalţi robi poame pentru a se răcori şi, în timp ce aceştia mîncau, stătu de vorbă cu prietenii lui.

Tinerii pe care îi adusese bătrinul avură numai cuvinte de laudă pentru şeic, pentru casa lui şi pentru toată rînduiala de acolo.

—    Intr-adevăr, spuse tînărul grămătic, nu-i nimic mai frumos decît să asculţi poveşti. Aş putea să stau astfel zile întregi, cu picioarele încrucişate, cu braţul sprijinit de o per­nă, cu fruntea în palmă, şi, dacă s-ar putea, cu narghileaua cea mare a şeicului în cealaltă, şi să ascult poveşti. Cam aşa îmi închipui că trebuie să fie traiul în grădinile lui Mahomed.

Din capturile lui Elliott Erwitt (7)

Din povestile lui Stanislaw Lem - Ciberiada(19)

Basmul despre cele trei maşini povestitoare ale regelui Genialon (5)

Sfârşind, maşina neagră făcu o plecăciune, iar regele Genialon rămase pe gânduri, meditând atât de adânc şi de trist, încât cei de faţă începură să privească chiorâş la Trurl, pentru că întunecase mintea regelui cu asemenea povestire. Dar regele zâmbi de îndată şi întrebă:

— Mai ai vreo poveste ca asta pusă deoparte, maşină dragă?

— Stăpâne – răspunse maşina, înclinându-se până la pământ – am să-ţi spun istoria ciudat de abisală a lui Clorian Teoriţius Clapostol, intelectric şi gândant mamonistic.

Secretul Pădurii Bătrâne (13)

Prăpădul  

   În primele zile ale lui noiembrie, Sebastiano Procolo îşi cumpără un aparat de radio. Un muncitor urcă din Fondo ca să instaleze antena şi să-l înveţe pe colonel cum funcţionează mecanismul. Apoi, singur, Procolo citi un manual tehnic. În seara de 8 noiembrie instalarea era gata. Se lăsase noaptea când, în prezenţa colonelului, muncitorul făcu verificarea definitivă.

 

Invrednicire (10)

Ceasul mecanic
Stiu, da, cat de greu ti-ar fi fost
in lipsa mea oricat de putin sa aranjezi prin casa.
Ce deprimare, ce sentiment al zidirii de vie
te-ar fi invaluit, precum iedera
batranele ziduri ale bisericilor neterminate,
daca ai fi-ncercat sa improspatezi apa
din glastra cu crini,
ori praful sa-l indepartezi de pe clapele pianinei.

Experiențe la frontieră

Ieri, drumul Timișoara-Hanovra mi-a oferit două experiențe interesante, atăt prin ele însele cât și prin concluziile pe care le poți trage comparându-le. O să le povestesc pe amândouă aici, rugându-i pe toti cei care sunt dispuși, să mediteze puțin la câteva din păcălelile care ni se vând nouă despre Europa și europenilor despre noi.

Neputința

Am fost la vechiul apartament de pe strada București - primul apartament în care am locuit după ce m-am mutat la Timișoara. Acolo am văzut pentru întâia oara zâmbetul Mariei - incredibilul zâmbet al bebelușului, cel care e bucurie pură, fericire, dăruire necondiționată. Acolo am trăit cei mai frumoși ani - cei în care aveam copil mic, în care pregăteam seară de seară vănița și spălam mica piele de înger, anii în care devenisem expert la înfășat și la plimbat cu căruciorul, la răzuit morcovi pentru supă, la preparat ceaiul și, mai târziu, la inventat povești cu animale.

Cristos, John Wayne si ciolanele

În perioada asta, creștinii (fie ei credincioși sau nu) își urează unii altora să fie mai buni. Foarte frecvent se trimit mesaje cu conținut moral, în care se face apel la exemplul lui Cristos, ori se redau întâmplări din cele aproape neverosimile cu oameni care se jertfesc pentru semenii lor etc. Fapte înălțătoare, exemple luminate, vin toate să contribuie la un fel de mare împăcare generală prilejuită de Învierea Domnului. 

Din povestile lui Stanislaw Lem - Ciberiada(18)

Basmul despre cele trei maşini povestitoare ale regelui Genialon (4)

Regele Genialon îi întinse lui Trurl o cupă plină de ioni, sculptată splendid în valuri de probabilitate, care săltau cu fotoni contraparaleli, acesta la rându-i o umplu şi făcu un semn, după care a treia maşină se apropie de mijlocul peşterii şi, făcând o plecăciune, începu cu glas electronic, curgător şi modulat:

Din capturile lui Elliott Erwitt (6)

Secretul Pădurii Bătrâne (12)

Căruţaşul

   La 26 iulie l925, o zi foarte caldă, spre amiază, colonelul observă, departe, înaintând pe drumul din fundul luminişului, un car tras de un cal mare. Curios, se duse spre el şi în câteva minute îl ajunse. Era convoiul ciudat descris de vântul Evaristo în „Buletinul de ştiri”. Căruţaşul, cu o pălărie mare neagră pe cap, era mai înalt cu cel puţin o palmă decât colonelul. Şi calul era de dimensiuni ieşite din comun. Asemenea care, de altfel, nu se mai văzuseră niciodată; era format dintr-o ladă mare, toată lăcuită în negru şi închisă cu un capac. De departe părea un sicriu.

  

Educatie sanitara in comunism (11)

Gustarea buclucaşă

Trimestrul al treilea era pe terminate şi odată cu el se încheia şi anul şcolar. În vara aceea veniseră căl­durile parcă mai devreme ca oricând.

Costel era ascultat la toate materiile şi notele la teze erau mulţumitoare. Totuşi, elev conştiincios, cum era, zi de zi îşi pregătea cu sîrguinţă lecţiile care li se mai dădeau.

Din povestile lui Constantin Ţoiu(1)

După ce lovitura s-a dus

Crin sosea în ziua aceea în Bucureşti cu un tren de la miezul nopţii. Nu-l mai văzusem de patru ani, şi o carte poştală, singura din acest timp, cu scrisul lui dezordonat, acum răbdător aşternut, îmi anunţa întoarcerea. Nu încheiase cu „la revedere", nici cu „te îmbrăţişez"; scrisese apăsat, caligrafic: Salu­tări lui Titi.

Invrednicire (9)

Ziua tăcerii 

Există o zi, a spus grădinarul
când poţi vedea aievea monadele lui Leibniz

zbenguindu-se printre crini

şi lemniscata lui Bernoulli oglindindu-se cu nesaţ

în picăturile de rouă suspendate de spinii

cactuşilor Opuntia.

Din povestile lui Stanislaw Lem - Ciberiada(17)

Basmul despre cele trei maşini povestitoare ale regelui Genialon (4)

Ascultaţi, domnii mei, istoria lui Prohabicus, regele ţâmbrilor, deutonilor şi nătăgoţilor, pe care poftele sale l-au dus la pierzanie.

Prohabicus se trăgea din marele neam al ghinţanilor, neam împărţit în două mari ramuri: ramura drepţilor, care stăpânea, şi a stângilor, numiţi şi lastângacotitori, care fuseseră îndepărtaţi de la putere şi din cauza aceasta erau plini de ură faţă de domnitori. Părintele lui, pe nume Holerion, avusese o legătură morganatică cu o maşină obişnuită, care ştia să coasă brăţări la carâmbii cizmelor şi Prohabicus a moştenit din partea mamei înclinaţia spre cizmărie, iar din partea tatei timiditatea şi lascivitatea.