Șervețele parfumate

La concertul susținut de Alifantis pe scena Savoart - ului, am făcut următoarele șmecherii: am aranjat ca familia să stea pe rândul doi, la numai un metru și jumătate de scenă, iar eu m-am dus în lateral, acolo unde nu aveau voie decât organizatorii și presa. M-am așezat pe o cutie de lemn care arată cam ca un radio din anii 40 și m-am pus pe trăit spectacolul. Acum, sigur că nu poate ști nimeni câte amintiri am eu legate cumva de muzica lui Alifantis. Nici nu cred că o să le depăn pe toate, însă va asigur că sunt multe. Vreau să spun că au existat, acum niște ani, momente în care piese precum „Umbră” sau „Emoție de toamnă” aveau darul să sporească până dincolo de limitele obișnuite acuitatea unor sentimente care-mi fâlfâiau prin coșul pieptului. Nici nu m-aș fi gândit vreodată că o să am ocazia să stau lângă scenă și Alifantis să cânte acolo, mai să-l ating cu mâna. Iată și o poză:

Arta si artistii ei (5)

Chibritul

Am gasit, in sfarsit, poza pe care o cautam ca sa pot scrie despre Alifantis. L-am avut invitat la Savoart - evenimentul din decembrie in care am fost atat de implicat si am avut surpriza sa descopar in el un om extraordinar de placut, fara ifose, cu care mi-ar placea sa stau la povesti nopti intregi. Iata poza:

Partea feminina: Liliana, Maria, Christine, Delta

Am facut poza asta cu un aparat mic, al lui Christine, pe care, din graba, l-am scapat intai pe jos. Noroc ca nu s-a stricat, i-a zburat doar un capacel pe care l-am putut pune la loc fara probleme.

Am luat si un disc pe care am primit autograful lui Alifantis, dar si un lucru mai putin obisnuit: o cutie de chibrituri lungi, pe care o vedeti in poza care urmeaza:

Am aprins un bat, apoi i-am zis lui Alifantis: "ar fi trebuit ca in loc de sfrrrrr sa se auda ce bine ca esti...". "Sau ce minune ca sunt", a comentat cineva printre rasete.

O poezie a lui Marin Sorescu

Dacă nu cer prea mult

- Ce-ai lua cu tine,
Dacă s-ar pune problema
Să faci zilnic naveta între rai şi iad,
Ca să ţii nişte cursuri?
- O carte, o sticlă cu vin şi-o femeie, Doamne,
Dacă nu-ţi cer prea mult.

Faceti-va bine (34)

Cacao / Arborele de cacao

Denumire știinţifică: Theobroma cacao.

Prezentare. Arborele de cacao este unul dintre cei mai frumoși și mai pitorești copaci. Florile și fructele îl împodobesc începând de la baza tulpinii și până pe ramurile îndepărtate ale bogatei sale coroane. Arborele de cacao are o înălţime maximă de 15 metri, în mod obișnuit ajungând la circa 10 metri. Aparţine familiei malvaceelor și își are originea în America Centrală (Mexic), dar se cultivă în prezent în toate zonele tropicale. Fructele sunt niște bace de mari dimensiuni (15-20 cm lungime), ce conţin până la 30 de seminţe, adică boabele de cacao, care au o compoziţie chimică complexă și sunt foarte hrănitoare. În cazul arborelui de

Masura legilor

Balciul cu plecarea si intoarcerea lui Arafat in guvernul Boc face pe oricine sa-si puna intrebari serioase in legatura cu ratiunile care pot fundamenta o lege in tara noastra. Lucrurile sunt simple: intai de toate, Arafat a exprimat public nemultumirea sa cu privire la modificarile noii legi a sanatatii la capitolul medicina de urgenta, in care intra si SMURD-ul. El a pretins ca se intentioneaza privatizarea serviciilor de urgenta, ceea ce ar avea urmari grave asupra capacitatii populatiei de a plati interventiile acestor servicii. Daca eu am o problema si chem ambulanta, dupa care trebuie sa platesc 500 de Euro, sa zicem, parca mai bine rog un prieten sa ma duca la spital cu masina lui. Ei bine, Basescu a intrat peste el in direct si l-a acuzat de stangism si de iesire din front, dupa care Arafat si-a dat demisia. A urmat scandalul pe care-l stim cu totii, asa incat Basescu l-a sunat si i-a cerut sa revina la minister, lucru pe care doctorul l-a si facut. 

Talibanii

Cu ocazia evenimentelor din Piața Universității, au apărut rapid fel de fel de proteste, scrisori deschise, dedicații, caricaturi, invitații la normalitate, eseuri, parodii, pamflete, găinării, înjurături, texte agramate, reclamații, dedicații, memorii, amenințări, interpretări, postări pe bloguri, impresii, frecții și erecții. Mi se pare firesc. Oamenii atâta așteaptă, un moment prielnic, o învârtejire, ca să iasă la înaintare. Uite, asta fac și eu chiar acum.

Mătușa adormită

În anul doi de facultate, aveam probleme cu sportul. Adică nu-mi convenea să mă duc pe la sală sau pe teren când aveau ăia orele, după amiază, adică exact când era viața mai frumoasă pe terasele bucureștene. Așa că eram în căutarea unor combinații care să mă ajute să scap de sport. Ca un făcut, exact în perioada aia, tata și-a adus aminte că avea o verișoara pe care nu o mai văzuse de peste 20 de ani și care era medic la spitalul Brâncovenesc - ăla care ulterior a fost dărâmat de Ceaușescu. Așa că am aflat cum o cheamă și m-am dus s-o caut. Am dat de ea - o femeie în vârstă, cu părul aproape alb, care semăna puțin cu Babaca - bunica din partea lui tata. I-am spus eu despre ce e vorba și mi-a aranjat un act din care reieșea că am nu știu ce probleme și se recomandă evitarea efortului fizic. Bun, am scăpat de sport, dar nu definitiv: tot mă chemau pe-acolo în câte-o dimineață, dar măcar după-masă mă lăsau în pace.

Rularea tubului

De multe ori, dimineaţa, când trag de Maria să se spele pe dinţi, îmi amintesc de fostul meu coleg de armată Florin Jingoiu şi, de la el plecând, de mulţi alţi băieţi cu care am împărţit dormitorul comun din UM 01470 Focşani. Omul ăsta, Florin, era un rezervor inepuizabil de poveşti, una mai neverosimilă decât alta. Seara, când stăteam adunaţi cu sticlele de coniac Ovidiu luate de la fabrica învecinată, vocea lui se auzea cel mai puternic şi, până la urmă, toţi tăceam şi-l ascultam. Am aflat în felul asta cum a fost iniţiat Florin în tainele amorului de două femei mature, cum a fost el singurul care a reuşit să îi devină simpatic celui mai mare şi mai ticălos dintre bătăuşii unui cartier bucureştean şi multe alte lucruri care, ce-i drept, ne cam stârneau şi nouă imaginaţia.

Faceti-va bine (33)

Busuiocul

Denumire știinţifică: Ocimum basilicum.

Denumiri populare: vasilisc, bosioc, borjolică, mătăcină, floarea bisericii, bazilic, planta lui Hristos, buruiana dragostei.

Prezentare. Plantă foarte cunoscută, aparţinătoare de familia labiatelor, busuiocul se cultivă, fiind cunoscut ca busuioc de grădină. Există și busuioc sălbatic (Prunella vulgaris), dar acesta nu are prea mare importanţă ca plantă medicinală. Busuiocul de grădină ajunge până la 50 – 60 cm înălţime. Înflorește în iulie-august, florile fiind albe sau roz. Se usucă foarte bine și miroase plăcut, persistent. Valoare medicinală are partea aeriană a busuiocului și se recoltează când apar florile. Preparatul principal pentru uz medicinal este infuzia. Alte

Haine de la morgă

Una din fostele colege de facultate ale mamei purta numele de Reichenberg. Presupun că aşa se scrie, iar dacă greşesc, aia e: pagubă-n ciuperci. Mioara Reichenberg se stabilise cu mulţi ani înainte în oraşul soţului ei, Haifa - unul dintre cele mai importante porturi israeliene. An de an, în vremurile alea nenorocite în care noi cu toţii ne alimentam raţional cu soia şi linte, Mioara venea în România şi petrecea cam o lună: două săptămâni la Bucureşti şi două la Sinaia. Nu ştiu la cine locuia în Bucureşti, cert e că în Sinaia stătea la noi - gratis, bineînţeles. Avea camera ei, mama o invita la toate mesele, se mai plimbau, mai mergeau şi în câte-o excursie cu autocarul pe Transfăgărăşan, ce mai, prietenie mare.

Dosarul

Nu ca mi-ar fi folosit la ceva, dar, tinand cont de felul in care m-am comportat in vremea lui Ceausescu, batandu-mi joc de el si de nevasta-sa, bagandu-mi picioarele in tot ce insemna comportamentul de utecist, comunist si om de tip nou, m-am gandit sa solicit CNSAS-ului informatii privind un eventual dosar pe care mi l-ar fi putut intocmi securitatea. A durat ceva, dar pana la urma, in 2008, am primit urmatorul raspuns:

O lecție asistată

Cu un an înainte de a termina facultatea, a trebuit să țin niște lecții la un liceu, pentru că, nu-i așa, mă pregăteam să devin profesor. Sigur că la vremea aia, student fiind, aveam contact cu matematica serioasă, făceam varietăți diferentiabile și alte minunății față de care matematică de liceu nu era decât floare la ureche.

Faceti-va bine (32)

Buretele de stejar

Denumirea știinţifică: Boletus igniarius.

Denumire populară: iască.

Prezentare.  Este  vorba,  de  fapt,  despre  două  genuri  de  ciuperci  –  Fomes  și Phellinus – care cresc în pădure, pe tulpinile copacilor bătrâni, mai ales pe stejari și fagi. Aceste ciuperci sunt folosite ca materie primă pentru prepararea a ceea ce noi numim iască. Buretele de stejar crește sub forma unei copite de cal sau a unei etajere. Trăind pe copaci, buretele de stejar produce, în timp, putregaiul alb al lemnului.

50 de ani

Ce poate fi mai minunat decat sa ai o fetita care te iubeste? "Sa ai doua fetite care te iubesc", ar zice unii. Dar nu sunt sigur ca o fetita in plus te face mai fericit. Daca ar fi asa, trei fetite te-ar face si mai fericit, apoi patru, apoi cinci... Dar cata fericire poate sa suporte omul? Eu unul sunt fericit ca sunt fericit cu Maria. Uite de ce:

Gaudeamus

Cautand niste hartii, am dat peste o foaie ingalbenita de vreme, pe care tata a scris, in anii '70, textul cantecului academic "Gaudeamus igitur". L-a scris pentru mine, care ma pregateam se devin student si mi l-a inmanat spre studiu si invatare. Uite:

Ce diferenta uriasa! Azi intri pe Google, tastezi gaudeamus si imediat gasesti mii de pagini cu textul in latina in romana si in orice limba mai vrei. Pe atunci insa, cred ca tata, saracul, s-a chinuit ceva sa puna mana pe el si mai ales sa obtina si traducerea. Si nici macar nu a avut efectul scontat, pentru ca eu, ca orice fiu nerecunoascator, nu l-am invatat nici pana azi.

Beția

Pe un site ortodox, sub semnătura lui Teodor Danalache, a apărut un articol interesant despre beție. Iată niște fragmente, asupra cărora mi se pare că ar fi de meditat:

Beţia este un duh necurat care îi cuprinde nu doar pe cei săraci şi neînvăţaţi, după cum s-ar putea crede, ci şi pe cei bogaţi şi intelectuali. Duhul necurat al beţiei îi vânează pe mulţi, indiferent de haina pe care o îmbracă: unii se îmbată din pricina unor necazuri, alţii se îmbată în urma unor realizări, iar alţii se îmbată pur şi simplu, din poftă.

Arta si artistii ei (4)

Stanislav Topchiy

Obiectivii

Unul din lucrurile care-mi plac la compatriotii mei este incredibila capacitate de a se situa pe pozitii partizane clamand, totodata, echilibrul si obiectivitatea. Lucrul asta se vede cel mai bine acum, cand mai toata lumea injura la Basescu. Tot felul de analisti ies la televizor ori scriu pe bloguri si isi incep discursurile cu precizari de tipul "o sa incerc sa fiu cat mai obiectiv". Printr-o stranie chimie mentala, cam toti au ajuns la ideea ca a fi obiectiv inseamna a fi anti-basel. N-am nimic de obiectat, asa o fi pentru ei. Numai ca obiectivitatea nu poate convietui cu partizanatul. Sa nu uitam vremea in care credeam ca toata lumea e impotriva lui Ceausescu - ne inchipuiam pe atunci ca asta inseamna sa fii obiectiv. Pentru ca propaganda sustinea niste minciuni evidente, noua ni se parea ca a fi obiectiv inseamna a contrazice acele minciuni. Ori asta este o eroare fundamentala.

Farmec politic

Una dintre femeile care mi s-a parut mie ca ar avea un deosebit farmec in politica a fost, este si va ramane Liliana Mincă. Presupun ca multa lume o stie si sunt sigur ca multi imi vor da dreptate. Momentul in care s-a facut remarcata aceasta femeie a fost cel in care partidul lui Dan Voiculescu (zis Varanul, sau Motanul) al carei membra era, a plantat-o in pozitia de presedinte al Loteriei Romane. Ei bine, de la inaltimea acelei functii, Liliana Mincă, care ar fi putut desigur sa devina aroganta si distanta, ne-a aratat noua, romanilor, ce inseamna sa fii depozitarul cam tuturor calitatilor imaginabile: cinste, moralitate, consecventa, compasiune pentru cei aflati in nevoie si multe altele.