O poveste despre nestatornicie si uitare (2)

Mendel, omul cărtilor (2)

Stefan Zweig

Unde oare dispăruse, ce se întâmplase cu el? Am chemat chelnerul şi l-am întrebat. Nu, un domn cu numele de Mendel, cu regret, nu cunoaşte, niciun domn cu acest nume nu frecventează cafeneaua. Dar poate ştie ceva talul. Talul îşi împinse cu greu spre mine pântecele ascuţit, şovăi, stătu pe gânduri; nu, nici el nu cunoştea niciun domn cu numele Mendel. A, poate că e vorba de domnul Mandl, de domnul Mandl de la merceria din Floriangasse? Am simţit pe buze un gust amar, gustul deşertăciunii — de ce mai trăieşti, dacă vântul îţi şterge urma paşilor abia făcuţi? Treizeci de ani, poate patruzeci, un om respirase, citise, gândise, vorbise în încăperea aceasta de câţiva metri pătraţi şi doar trei ani, patru, au fost de ajuns ca să vină un faraon nou şi nimeni să nu mai ştie de Iosif; în cafeneaua Gluck nu mai ştie nimeni de Jakob Mendel, omul cărţilor! 

Mici intamplari cu animale (128)

În aceste locuri golite, pesemne căldicele în bătaia soarelui, îşi făceau iepurii bucuros covrurile. Era zăpadă de un lat de mînă. Am luat marginea de jos a viilor şi aveam nădejde să văd de aici iepure chiar în culcuş. „Am să-l apropii, şi cînd sare îl plesnesc"; era planul care reuşise altă dată. Deci un fel de vînătoare la ochi, la care nu poate să lipsească un binoclu bun. Înaintez pe liziera viilor, mă opresc din loc în loc şi, cu ochii liberi sau cu binoclul, caut după iepuri la soare. După ce ai obişnuinţa, nu-i greu să-i descoperi în asemenea locuri. Stau în covru totdeauna cu capul spre vale şi cu spatele îndesat în deal, ca în lojă.

Faceti-va bine (207)

Nucul
Denumire ştiinţifică: Juglans regia.

Prezentare. Nucul este un arbore impunător, înălţimea sa ajungând frecvent până la 30 de metri. Aparţine familiei juglandaceelor. Scoarţa nucului este netedă, cu o plăcută culoare cenuşiu-argintie. Frunzele sunt penat-compuse, iar florile se prezintă sub formă de amenţi (mâţişori). Nucul înfloreşte în luna mai. Fructele sunt o drupă sferică (binecunoscutele nuci). Nucul este un arbore cultivat, dar poate fi întâlnit şi în amestec, în pădurile de foioase. Frunzele nucului, învelişul verde al nucilor şi amenţii (mâţişorii) au valoare medicinală şi, prin urmare, se recoltează. Naturiştii consideră că şi nuca are valoare medicinală. Totuşi, cele mai importante din punct de vedere medicinal sunt frunzele. Din părţile medicinale ale nucului se prepară infuzie, decoct, poţiune, vin tonic, cataplasme. Se utilizează, în terapii medicinale, şi frunzele fragede sau cojile de nucă proaspete. Substanţe active importante conţinute de frunze, coji şi mâţişori: taninuri, acizi, vitamina C, flavone, ulei volatil, substanţe minerale şi o substanţă specifică – hidrojuglona.

Omul care a dansat

A fost odata un om gras care avea o fetita. Si la un moment dat, a simtit ca i s-a apropiat sfarsitul.
Asa ca intr-o zi, pe cand era in bucatarie si astepta sa se incalzeasca mancarea, a dansat sub privirile fetitei lui, care abia venise de la scoala, pe un ritm pentru grasi inventat de el insusi: rrrrrrrum-cichi bum-cichi bum-cichi bum.
Fetita a ras si s-a bucurat. L-a strans in brate, a dansat si ea si s-a simtit foarte foarte aproape de tatal ei.
Iar el se gandea ca vor trece anii si, din tot ce a fost el pe lumea asta, vor ramane doar cateva fragmente de penumbra, precum amintirea acelor clipe din bucatarie, imaginea din mintea fetitei lui, cu lumina inserarii, cu pozitiile farfuriilor si scaunelor si florilor uscate din glastre, cu pantalonii lui de trening falfaind grotesc-armonios si albastru: rrrrrum-cichi bum... rrrrrrum-cichi bum.
Si apoi, se mai gandea el, candva, tarziu, acea imagine o sa dispara cu desavarsire, pentru ca n-o sa mai existe nicio memorie care sa o retina, asa ca se va transforma intr-o imagine pierduta pentru eternitate, cu ritmurile ei cu tot - rrrrrrrrum-cichi bum, rrrrrrrrum....

Din povestile fratilor Grimm (4)

Împăratul Cioc de Sturz

         A fost odată ca niciodată un împărat care avea o fată nespus de frumoasă, dar atât de trufaşă, de nu putea să-i găsească nici un peţitor pe gustul ei. Pe cei care veniseră-n peţit până atunci, fata reuşise să-i facă să-şi ia tălpăşiţa. Ba îi mai şi batjocorise pe deasupra!

       Dar iată că într-o bună zi împăratul dădu un bal mare, la care-i pofti pe toţi flăcăii dornici de însurătoare. Şi de cum se înfăţişară aceştia, veniţi din toate părţile lumii, împăratul îi şi orândui după rang şi stare: în frunte veneau împăraţii, apoi prinţii, conţii şi baronii, iar la urmă, nobilii de mâna a doua.

O poveste despre nestatornicie si uitare (1)

Mendel, omul cărtilor (1)

Stefan Zweig

Întorcându-mă la Viena după o vizită prin suburbii, m-a surprins o ploaie zdravănă care gonea oamenii, biciuindu-i cu apa ei, spre porţile caselor şi spre adăposturi; în grabă, am căutat şi eu vreun acoperiş sub care să mă adăpostesc. Din fericire, la Viena, la fiecare colţ de stradă dai de o cafenea — aşa că m-am refugiat în cea de peste drum, cu pălăria şiroind de apă şi cu umerii leoarcă. După interiorul ei, părea o cafenea de mahala, tradiţională după tipic, fără momelile de modă nouă ale cafenelelor din centru, imitate după cele din Germania. Era o cafenea veche, vieneză, de tip burghez, plină de oameni mărunţi care consumau mai mult gazete decât prăjituri. Acum, spre seară, aerul înăbuşitor părea marmorat cu cerculeţe albăstrii de fum. Totuşi, cafeneaua făcea impresia că e curată, cu canapelele ei de pluş, desigur noi, şi casa de aluminiu luminos. Din grabă nici nu-i citisem numele de pe firmă. De altfel, la ce bun? Acum stăteam la căldură şi priveam nerăbdător prin geamurile ce se acopereau de şiroaie albăstrii, dornic să văd când va binevoi ploaia cea plicticoasă să se mute cu câţiva kilometri mai încolo.

Marea răscolire

În județul X, unul dintre capii poliției este o brută neevoluată, un fel de om al cavernelor, care comite infracțiune după infracțiune: bate oameni, conduce beat rangă, accidentează pietoni, șantajează bătrâni etc, etc. Din când în când e prins și chiar filmat. Fiecare scandal în parte este mușamalizat. Când nu se poate altfel, pitecantropul este retrogradat, dar de îndată ce scandalul este dat uitării, este pus înapoi în funcția lui, unde își continuă activitatea de bestie subumană: în afară de tot ce făcea până atunci, trece la chestii și mai grave - violuri în grup cu perversiuni etc.

Nils Holgersson (26)

Răpit de ciori 

Gâştele sălbatice se sculaseră cu noaptea-n cap spre a-şi face rost de puţină mâncare înainte de a porni la drum spre Östergötland. Ostrovul din Gosfjärd, unde dormiseră, era mic şi sterp, dar în apa dimprejurul lui creşteau din belşug ierburi cu care se puteau sătura. Mai rău era însă de băiat, care nu găsea nimic de mâncare prin acele locuri.

Pe când stătea flămând şi abătut, aruncându-şi privirea în toate părţile, doar o găsi ceva de mâncare, dădu cu ochii de nişte veveriţe care se jucau pe un promontoriu împădurit, din faţa ostrovului stâncos. Se gândi atunci că veveriţelor le-or mai fi rămas ceva din merindele lor de peste iarnă şi îl rugă pe gâscanul cel alb să-l ducă până la ele, ca să le ceară câteva alune.

Ion Rațiu

În urmă cu treisprezece ani, în ziua de 17 ianuarie 2000, murea Ion Raţiu - candidat ţărănist la preşedinţia României în anul 1990, alături de Radu Câmpeanu (PNL) şi Ion Iliescu (FSN). Erau primele alegeri libere din România. De atunci, se aude în permanență teoria că ăla a fost momentul în care am fi putut da de pământ pentru totdeauna cu comuniştii, alegând Raţiu sau Câmpeanu. Românii au votat atunci în proporţie de peste 85% cu Ion Iliescu - comunist de frunte al epocii Ceauşescu. Raţiu a luat 4.29%, iar Câmpeanu 10.64%.

Cainii subacvatici

Intelepciunea singuratatii

S-au scurs câțiva ani de cand, intr-o noapte, mergeam cu masina pe un drum care serpuia printr-o padure, in dreapta mea aflandu-se o persoana draga mie si pe ale carei pareri puneam foarte mult pret. Eram intr-o perioada de framantari sufletesti, un intreg capitol al vietii mele urma sa ia sfarsit. Paseam cu incredere intr-un viitor pe care mi-l doream izbavitor. Aproape fara incetare mintea mea era preocupata de evaluarea trecutului. Descopeream mereu cat de multe greseli facusem, cat de pacatos eram in ordinea crestina, uneori chiar fapte ale mele pe care le considerasem bune mi se aratau intr-o noua lumina, tulbure. 

Destinul unui compozitor (6)

DR. J. PETRU

VI. Text la Judita.

AM FOST PREZENTAT domnului Folten în foaierul unui teatru cu ocazia unei premiere. Mi se vorbise deja de el ca despre un tînăr ex­trem de bogat şi în acelaşi timp amator de artă. Chiar de la această primă întîlnire mi-a făcut impresia unui tînăr puţin afectat şi arogant, dar sincer; nu mi-au plăcut favoriţii lui, monoclul, eleganţa lui parfumată şi lănţişorul de aur la în­cheietura mîinii. Sincer vorbind, mi-am zis ime­diat: un snob. Mi-a strîns mîna cu o căldură şi un entuziasm neobişnuit şi m-a invitat imediat la el, „la doamna Charlotta şi la mine”, cum spu­nea, „la seratele noastre muzicale intime”. A insistat atît de mult, încît i-am promis să vin, chiar dacă nu cu dragă inimă; apoi am primit o invitaţie tipărită pentru o soiree musicale chez Mme et Maitre Beda Folten Comme chez soi.

Niste insemnari descoperite de Cehov

Din jurnalul unui ajutor-contabil

1863 mai 11: Contabilul nostru, Glotehin, în vârstă de şaizeci de ani, a băut lapte cu coniac ca să-i treacă tusea şi s-a îmbolnăvit de delirium tremens. Cu sigu­ranţa care-i caracterizează, doctorii afirmă că mâine va muri. În sfârşit, voi fi contabil! Postul lui îmi este făgăduit de mult.

Secretarul Cleşciov va fi dat în judecată din cauză că a bătut pe un cetăţean care-l făcuse „birocrat”. Se pare că lucrul este hotărât.

Am luat un decoct împotriva catarului la stomac.

Herr instalator

Intrucat si conductele nemtesti se infunda, exact ca alea romanesti, prapadite, azi am avut nevoie de instalator - in caz ca nu-l chemam, n-as mai fi putut folosi instalatiile din bucatarie. Fiind Christine pe la noi si vorbind ea germana, a rezolvat problema in doi timpi si trei miscari, cu ajutorul telefonului. A gasit o firma in apropiere si omul lor a sosit cam dupa vreo ora si jumatate. A venit cu o dubita plina de scule si alte minuni. Un tip pe la 28 de ani, cu cercel, o namila de neamt cu pieptul inainte, mandru de el, de meseria pe care o face si de tara in care traieste.

Mici poeme in proza ale lui Baudelaire(28)

Moneda falsă

Cum ne îndepărtam de tutungerie, prietenul meu îşi alese cu grijă monedele; piesele mici de aur Ie strecură în buzunarul stîng al vestei; în cel drept, piesele mici de argint; în buzunarul stîng al pantalonilor, o mulţime de parale mari, şi, în sfîrşit, în dreptul, o piesă de argint de doi franci pe care o cercetase cu de-amănuntul.

„Ciudată şi migăloasă împărţeală", îmi zisei.

De ce au pierdut taranistii pe toata linia

In anul 2000, la alegerile generale, PNTCD - partidul lui Corneliu Coposu - a fost spulberat de pe scena politica, ratand intrarea in parlament. De atunci, nu si-a mai revenit. Cum imi spunea, la un pahar cu vin, Aurel Vlaicu - pe atunci inca director general al protoculului de stat: "Raul, tu trebuie sa intelegi, asta nu e doar sfarsitul unei perioade, asta e sfarsitul sfarsitului".

Before and after

E plin internetul de imagini cu mentiunea "before and after". Toate sunt de genul "inaintesi dupa cura cu Herbalife", "inainte si dupa dieta cu scuipat de albine", "inainte si dupa Photoshop". Nu vezi nicaieri poze de genul "inainte si dupa convertirea la budism" sau "inainte si dupa vizionarea unui film de Fellini". Zici ca "inainte" si "dupa" au relevanta doar raportate la burta, la celulita si la riduri. Omul se schimba numai si numai dupa ce inghite diverse produse revolutionare si singura schimbare demna de luat in seama este cea a feselor, a sanilor si a pantecelui. 

Mici intamplari cu animale (127)

Eram la vînătoare de cocoşi. Am plecat după-masă de la cabană, ca să ajung la timp acolo unde îmi stătea gîndul. Tre­ceam printr-o pădure bătrînă de molid, al cărei covor de muşchi şi de ace uscate înghiţea zgomotul paşilor. Deodată mi se pare că aud ceva cu totul neobişnuit pe aici. Mă opresc şi aud lămurit cum... sforăie un om. Am înţeles în clipa aceea spaima lui Robinson Crusoe, care în singurătăţi a văzut de­odată urmă de om. Închipuirea a început să-mi lucreze. Paz­nicul rămăsese la cabană, lucrători la pădure nu erau pe acolo — numai om rău putea să fie. Instinctiv smucesc arma de pe umăr şi îi iau piedica, după ce trec din magazin în ţeavă pri­mul cartuş, în grabă, fără a evita zgomotul obişnuit la cara­binele cu repetiţie.

Sforăitul continuă. Caut în jur şi descopăr lîngă tulpina unui molid cu cetina joasă... un căprior dormind. Căpriorul sforăia. Hrrrr-hrrr. Aici, nu mai departe de cîţiva metri de mine. Nu m-a auzit venind, nu s-a trezit la manevrarea închid zătorului armei, nu mă simte cum stau lîngă el şi îl fixez. Să încerc dacă îmi ia vînt. Îl înconjur, ca ori de unde ar trage boarea să mă simtă. Căpriorul nici nu se sinchiseşte şi nu sare decît atunci cînd lovesc destul de tare cu bocancul într-un buştean căzut.

Deci nu numai ca nu m-a văzut, avînd ochii închişi, dar nici urechile nu m-au auzit şi nici nasul lui fin nu m-a simţit. În­tr-adevăr somn greu.
Ionel Pop - Instantanee din viata animalelor

Faceti-va bine (206)

Nemţişorul de câmp

Denumire ştiinţifică: Delphinium consolida sau Consolida regalis.

Denumire populară: iarbă de făcut copii.

Prezentare. Nemţişorul de câmp este o erbacee anuală. Aparţine familiei ranunculaceelor. Tulpina poate ajunge până la maximum 50 cm înălţime, fiind ramificată. Frunzele sunt şi ele dispuse într-un fel de ramificaţie şi se asemănă cu nişte ace de pin, mult mai dezvoltate, însă. Florile, de culoare violet-albăstruie, roz sau albă, apar pe tot parcursul verii. 

Destinul unui compozitor (5)

PROF. UNIV. DR. STRAUSS 

V. Abelard şi Heloisa

    L-AM CUNOSCUT PE DOMNUL Folten cu ocazia unui concert organizat la el acasă cu concursul cvartetului nostru „universitar" (doi profesori, un preşedinte de tribunal şi excelentul postru prim-violonist, slujbaş la institutul de anatomie) în care eu cîntam la violă; în casa lui se organizau seri de muzică cu un program destul de bun. La sfîrşitul concertului, cînd domnul Folten a aflat că sunt specialist în istorie literară com­parată, m-a tras după el în camera de alături; mi-a făcut impresia unui tînăr cultivat, bogat, distins, plin de entuziasm pentru muzică şi pentru artă în general. M-a tras deci la o parte şi a început să-mi spună că e fascinat de su­biectul lui Abelard şi Heloisa şi că ar vrea sa scrie pe această temă un roman sau chiar o operă; pe urmă m-a rugat să-i spun cîteva cuvinte des­pre Abelard şi epoca sa.