"Am fost
biciul lui Dumnezeu!"
Lord John Roxton şi cu mine am luat-o după
colţul străzii Vigo şi am trecut pe sub poarta mohorâtă a celebrului cuib de
şoimi. La capătul unui coridor lung, de culoare cenuşie, noua mea cunoştinţă a
deschis o uşă şi a întors un buton electric. Câteva lămpi cu abajururi colorate
au răspândit în odaia încăpătoare, în pragul căreia eram, o lumină roşiatică.
Am avut chiar din prag, privind de jur-împrejurul meu, impresia învăluitoare a
unui confort extraordinar şi a unei rare eleganţe, asociate cu o impresie de
bărbăţie. Întâlneai peste tot obiecte de lux aparţinând omului bogat şi de
gust, aruncate cu nepăsarea şi cu dezordinea proprie celibatarului. Pe jos erau
risipite blănuri bogate şi covoare în culori ciudate, cumpărate de la vreun
bazar oriental. Tablouri şi gravuri, pe care până şi privirea mea nepricepută
le putea recunoaşte ca fiind opere rare şi de mare preţ, atârnau greoi de-a
lungul pereţilor. Schiţe reprezentând boxeri, dansatoare şi cai de curse stăteau
alături de un senzual Fragonard, de un Girodet marţial sau de un visător
Turner.