SUMO

Fel de fel de indivizi comentează politică pe site-uri și bloguri. Au limbaj, vocabular, idei, care vin de la inteligență și educație. Bun. Întrebarea este: dacă ai inteligență și educație, de ce să stai și să scrii despre politică? De ce să nu scrii, de exemplu, despre relația ta cu îngerii, despre ursuleți, despre pădurea care înfrunzește, despre muzică ori despre pârtiile de schi? De ce să fii înverșunat în loc să fii senin? La ce-ți poate folosi asta? Ei bine, răspunsul este că oamenii ăștia vor putere. Asta e tot: putere. Lucru care se vede foarte clar din parcursurile profesionale ale multora dintre cei care au scris în presa românească de-a lungul anilor. Mulți au devenit consilieri ai politicienilor, purtători de cuvânt, experți. Alții au ajuns în multinaționale, pe poziții importante. Destui dintre ei apar la televizor, ca formatori de opinie. Câțiva dintre ei au ajuns chiar deputați. Foarte mulți s-au retras după ce și-au făcut plinul și acum au afaceri. Cred că poți să-i numeri pe degete pe cei care nu s-au lipit de nimic. 

Sfaturile unui tata catre fiica sa

Sa traiesti Mimilica draga, sa fii buna, sa fii buna pentru ca sa poti fi fericita! Cei rai nu pot fi fericiti. Ei pot avea satisfactii, placeri, noroc chiar, dar fericire nu. Nu, pentru ca mai intai nu pot fi iubiti si al doilea...al doilea, de! Norocul si celelalte pere malaiete, care se aseamana cu el, vin de afara, de la oameni, de la imprejurari asupra carora n-ai nicio stapanire si nicio putere, pe cand fericirea, adevarata fericire, in tine rasare si in tine infloreste si leaga rod cand ti-ai pregatit sufletul pentru el. Si pregatirea aceasta e opera de fiecare clipa. Cand pierzi rabdarea imprastii tot ce ai insirat si iar trebuie sa o iei de la capat. De aceea vezi atat de putini oameni fericiti.... ATATIA CAT MERITA.

Tortura cu bichoni

Nu mai suport câinele. Sincer să fiu, e prea mult pentru un tip ciufut ca mine, lipsit de sensibilitate, îmbătrânit în rele și toate celelalte care mi se vor spune de către iubitorii de animale. Câinele asta nu e ca alți câini. Nu stă în partea lui de cameră, nici măcar nu are așa ceva. El stă în interiorul unui cerc cu rază de un metru, în centrul căruia mă aflu eu. Dacă mă duc la baie, împinge ușa și vine să mă privească în ochi când stau pe budă. Când întru în duș, pune labele pe marginea căzii și mă privește. Îmi da senzația că e un câine voyeurist.

Faceti-va bine (36)

Caisul

Denumire știinţifică: Armeniaca vulgaris; Prunus armeniaca.

Prezentare. Caisul este, de multă vreme, un arbore comun în spaţiul românesc. Pom fructifer, face parte din familia rozaceelor. Originar din China, caisul s-a răspândit în toată lumea, fiind aclimatizat, de foarte multă vreme, și în Europa de sud-est. Este un arbore de înălţime mai degrabă redusă – circa 10 metri. Frunzele sunt de formă ovală, cu marginile fin crestate. Caisul înflorește primăvara, aspectul său fiind foarte frumos, de strai de sărbătoare.

Un articol al lui Alin Fumurescu

Demonstranti, ati pierdut inainte de a incepe! Obisnuiti-va cu ideea!

Nu e insa cazul nici sa va enervati, nici sa va lasati cuprinsi de disperare. Sa va enervati, n-are rost: asta nu e o parere, e un fapt. Batranii japonezi ii vedeau pe tinerii samurai scotand sabiile din teaca, se ridicau si plecau. Stiau deja cine va castiga si cine va pierde infruntarea. Sa va lasati cuprinsi de disperare, iarasi n-are rost: dimpotriva, puteti sa va felicitati. O meritati din plin.

Niste sfaturi

1. Nu judecați, ca să nu fiți judecați.
2. Căci cu judecata cu care judecați, veți fi judecați, și cu măsura cu care măsurați, vi se va măsura.
3. De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, și bârna din ochiul tău nu o iei în seamă?
4. Sau cum vei zice fratelui tău: Lasă să scot paiul din ochiul tău și iată bârna este în ochiul tău?
5. Fățarnice, scoate întâi bârna din ochiul tău și atunci vei vedea să scoți paiul din ochiul fratelui tău.

Cum am ratat ocazia de a rămâne pionier

Uite că l-am găsit și pe ăsta: carnetul meu de membru UTC. Povestea lui e foarte interesantă și cred că merită spusă.

Cărți pentru copii

Din cauza nemernicului de computer, a tabletelor lui Steve Jobs, a Internetului, a tuturor device-urilor gadgeturilor şi celorlaltor simulacre de viaţă reală, nu mai am posibilitatea de a face exact acele cadouri la care mă pricepeam: cărţile. Oh şi cât de mult îmi plăcea să merg la ziua cuiva, ori să pun sub brad cărţi alese cu grijă, care să fie citite cu interes şi nu puse pe un raft plin de mileuri şi bibelouri pentru a se îngălbeni acolo.

Cireșarii

Mă uitam pe un site de cărţi, unde fel de fel de oameni fac clasamente, prezintă liste de titluri, ori solicită cărţi cu împrumut. Mi-au căzut ochii, din întâmplare peste un titlu: „Drum bun, cireşari” şi, brusc, mi s-a strâns inima: oh, Doamne, cât de multă tristeţe am resimţit eu întotdeauna în acest titlu! Pentru că acel „Drum bun” însemna, în fond, sfârşitul. „Drum bun”, dar nu într-o nouă aventură, ci spre o lume în care aventura nu-şi mai avea locul. Trăisem cu toată fiinţa mea întâmplările din cele cinci volume, de parcă aş fi fost unul dintre cireşari. Şi acum, trebuia să le urez drum bun într-o altfel de viaţă, una care avea să se desfăşoare departe de mine, la care nu o să mai pot avea acces... Cireşarii se vor despărţi, fiecare va merge pe calea lui, adio castele cu fete în alb, adio aripi de zăpadă... Oh, cât de trist mi se părea lucrul asta...

Cum era să fiu acuzat de kidnapping

O chestie ciudată mi s-a întâmplat într-o zi de vară în parcarea de la Billa de pe Gheorghe Lazăr. Să tot fie vreo patru ani de-atunci. Știu că mergeam în fiecare zi s-o iau pe Maria de la un club unde se distra foarte bine după școală. Veneau cu un microbuz la Lenau, luau copiii și îi duceau la club, apoi, pe la 6, mergeau părinții să-i recupereze. Eu profitam să mă opresc la Billa ori la Kaufland, de unde mai luam una-alta.

Răspunsul dorit

În primii mei ani de Timișoara mergeam să cumpăr una-alta de la Piața 700, din buricul târgului. Sigur că acolo erau prețurile mai mari, dar tocmai pentru aia te puteai aștepta la marfă mai de calitate. Maria era mică de tot, abia începusem să-i dăm și altceva în afară de lapte, așa că mă duceam să caut cele mai arătoase fructe și legume. Doctorița de familie îmi spusese că pot să-i dau cu încredere toate legumele, fierte și pasate cu grijă, nu numai morcov cu cartof. Așa că, în ciuda discuțiilor cu nevasta, îi făceam un fel de piure de legume pe care l-aș fi mâncat și eu cu mare poftă. Îi puneam acolo inclusiv un sfert de cățel de usturoi și a mâncat mereu cu mare plăcere. Primăvara, la 700 veneau și babe cu buruieni. Ori eu atât așteptam, să apară leurda, urzicile, ceapa verde, loboda, ca să cumpăr și să fac suc. Dar, sincer să fiu, îmi plăcea și să discut cu babele alea, pentru că mai mereu aveau ceva de spus: o vorbuliță de duh, o povață din cele strămoșești...

Faceti-va bine (35)

Cafeaua / Arborele de cafea

Denumire știinţifică: Coffea arabica; Coffea excelsa; Coffea robusta.

Prezentare. Arborele de cafea este un arbust cu o înălţime maximă de 12 metri. Face parte din familia rubiaceelor. Deși se consideră că peninsula Arabiei este patria sa de  origine, de fapt arborele de cafea provine  din  Abisinia. În schimb, calităţile i-au  fost descoperite în Arabia. Este cunoscută povestea păstorului care observase un  comportament ciudat la

La doctor

Apropo de doctori, că tot se vânzoleşte ţara plecând de la unul dintre ei - Raed Arafat, mi-am amintit de un astfel de domn, lucrător la spitalul de copii din Timişoara, arab şi el. Anul trecut, prin mai-iunie, Maria se tot plângea că are nişte dureri la gleznă. Căzuse destul de rău cu câteva luni înainte, dar stătuse cu piciorul imobilizat şi problemele păreau rezolvate. Aşa că revenirea durerilor, chiar dacă uşoare, mi se părea că necesită un consult. Mi-am scos fetiţa de la şcoală şi m-am dus la spital. Acolo, dezastru: sala de aşteptare arhiplină, oameni pe coridoare, prin toate colţurile, mă mir că nu erau şi pe tavan. Nu exista o ordine, o programare, se îmbulzeau cu toţii şi strigau, aşa că doctorului nu-i rămânea decât să îi ia pe cei mai apropiaţi de uşă. Am fugit mâncând pământul de acolo şi am zis că mergem să căutăm o clinică privată.

Șervețele parfumate

La concertul susținut de Alifantis pe scena Savoart - ului, am făcut următoarele șmecherii: am aranjat ca familia să stea pe rândul doi, la numai un metru și jumătate de scenă, iar eu m-am dus în lateral, acolo unde nu aveau voie decât organizatorii și presa. M-am așezat pe o cutie de lemn care arată cam ca un radio din anii 40 și m-am pus pe trăit spectacolul. Acum, sigur că nu poate ști nimeni câte amintiri am eu legate cumva de muzica lui Alifantis. Nici nu cred că o să le depăn pe toate, însă va asigur că sunt multe. Vreau să spun că au existat, acum niște ani, momente în care piese precum „Umbră” sau „Emoție de toamnă” aveau darul să sporească până dincolo de limitele obișnuite acuitatea unor sentimente care-mi fâlfâiau prin coșul pieptului. Nici nu m-aș fi gândit vreodată că o să am ocazia să stau lângă scenă și Alifantis să cânte acolo, mai să-l ating cu mâna. Iată și o poză:

Arta si artistii ei (5)

Chibritul

Am gasit, in sfarsit, poza pe care o cautam ca sa pot scrie despre Alifantis. L-am avut invitat la Savoart - evenimentul din decembrie in care am fost atat de implicat si am avut surpriza sa descopar in el un om extraordinar de placut, fara ifose, cu care mi-ar placea sa stau la povesti nopti intregi. Iata poza:

Partea feminina: Liliana, Maria, Christine, Delta

Am facut poza asta cu un aparat mic, al lui Christine, pe care, din graba, l-am scapat intai pe jos. Noroc ca nu s-a stricat, i-a zburat doar un capacel pe care l-am putut pune la loc fara probleme.

Am luat si un disc pe care am primit autograful lui Alifantis, dar si un lucru mai putin obisnuit: o cutie de chibrituri lungi, pe care o vedeti in poza care urmeaza:

Am aprins un bat, apoi i-am zis lui Alifantis: "ar fi trebuit ca in loc de sfrrrrr sa se auda ce bine ca esti...". "Sau ce minune ca sunt", a comentat cineva printre rasete.

O poezie a lui Marin Sorescu

Dacă nu cer prea mult

- Ce-ai lua cu tine,
Dacă s-ar pune problema
Să faci zilnic naveta între rai şi iad,
Ca să ţii nişte cursuri?
- O carte, o sticlă cu vin şi-o femeie, Doamne,
Dacă nu-ţi cer prea mult.

Faceti-va bine (34)

Cacao / Arborele de cacao

Denumire știinţifică: Theobroma cacao.

Prezentare. Arborele de cacao este unul dintre cei mai frumoși și mai pitorești copaci. Florile și fructele îl împodobesc începând de la baza tulpinii și până pe ramurile îndepărtate ale bogatei sale coroane. Arborele de cacao are o înălţime maximă de 15 metri, în mod obișnuit ajungând la circa 10 metri. Aparţine familiei malvaceelor și își are originea în America Centrală (Mexic), dar se cultivă în prezent în toate zonele tropicale. Fructele sunt niște bace de mari dimensiuni (15-20 cm lungime), ce conţin până la 30 de seminţe, adică boabele de cacao, care au o compoziţie chimică complexă și sunt foarte hrănitoare. În cazul arborelui de

Masura legilor

Balciul cu plecarea si intoarcerea lui Arafat in guvernul Boc face pe oricine sa-si puna intrebari serioase in legatura cu ratiunile care pot fundamenta o lege in tara noastra. Lucrurile sunt simple: intai de toate, Arafat a exprimat public nemultumirea sa cu privire la modificarile noii legi a sanatatii la capitolul medicina de urgenta, in care intra si SMURD-ul. El a pretins ca se intentioneaza privatizarea serviciilor de urgenta, ceea ce ar avea urmari grave asupra capacitatii populatiei de a plati interventiile acestor servicii. Daca eu am o problema si chem ambulanta, dupa care trebuie sa platesc 500 de Euro, sa zicem, parca mai bine rog un prieten sa ma duca la spital cu masina lui. Ei bine, Basescu a intrat peste el in direct si l-a acuzat de stangism si de iesire din front, dupa care Arafat si-a dat demisia. A urmat scandalul pe care-l stim cu totii, asa incat Basescu l-a sunat si i-a cerut sa revina la minister, lucru pe care doctorul l-a si facut. 

Talibanii

Cu ocazia evenimentelor din Piața Universității, au apărut rapid fel de fel de proteste, scrisori deschise, dedicații, caricaturi, invitații la normalitate, eseuri, parodii, pamflete, găinării, înjurături, texte agramate, reclamații, dedicații, memorii, amenințări, interpretări, postări pe bloguri, impresii, frecții și erecții. Mi se pare firesc. Oamenii atâta așteaptă, un moment prielnic, o învârtejire, ca să iasă la înaintare. Uite, asta fac și eu chiar acum.