Ziua Iederei la
sediul comitetului
Bătrînul Jack zgîndări spuza cu o
bucată de carton, o adună laolaltă, apoi o împrăştie cu socoteală peste bolta
cărbunelui ce prindea a se albi. Cînd bolta fu învăluită într-un pospai de
cenuşă, obrazul bătrînului Jack se topi în întuneric, dar cînd se apucă din nou
să aţîţe focul, făcîndu-i vînt cu cartonul, umbra sa chircită se înălţă pe
zidul din faţă şi, încetul cu încetul, obrazul îi apăru iar în lumină. Era un
obraz de moşneag, numai oase şi ţepi. Ochii lăcrimoşi, albaştri, clipeau în
lumina focului iar gura umedă se deschidea la răstimpuri şi mesteca în neştire
de vreo două ori, înainte de a se închide. Cînd văzu ţîşnind flăcări din
cărbuni, sprijini de perete bucata de carton, oftă şi spuse: