Enrico Rocco, de treizeci
şi unu de ani, administratorul unei firme de comerţ, îndrăgostit, se închise
în biroul său; gândul la ea devenise atât de puternic şi de chinuitor, încât
îşi găsi curajul. Avea să-i scrie, dincolo de orice orgoliu şi de orice jenă.
„Distinsă domnişoară",
începu şi doar la gândul că acele semne lăsate de vârful peniţei pe hârtie vor
fi văzute de ea, inima începu să-i bată nebuneşte. „Stimată Ornella, Iubita
mea, Suflet drag, Lumină, Focule care mă arzi, Obsesie a nopţilor mele, Zâmbet,
Floare, Iubire... "