Se
lăsase noaptea. O noapte grea cu cerul acoperit prevestitor de furtună şi
mister. Invincibilul Ş, care ajunsese înaintea celorlalţi, se încolăcise în
jurul unui stejar de lîngă „copacul trăsnit” şi aştepta.
Peste
tot întuneric. Şarpele îşi făcuse o mulţime de buzunăraşe în piele, care se
închideau perfect, în aşa fel încît nici cel mai atent observator n-ar fi putut
să le vadă. Invincibilul Ş îşi scoase o hîrtie şi un licurici dintr-o asemenea
ascunzătoare. Făcu puţină lumină şi începu să cerceteze atent fiţuica. Apoi,
prudent, o împături şi o puse la loc împreună cu licuriciul. Peste cîteva
minute se auziră zvonuri de glasuri şi şarpele desluşi în beznă indivizii
venind din cele trei direcţii.