Mici intamplari cu animale (136)

Iatacul scroafei mistreţe

La 8 iulie 1939, în pădurea Clăbucetul Baiului, aproape de Predeal, am găsit un culcuş ciudat. Porci mistreţi erau mulţi pe acolo şi am mai dat în vara aceea de culcuşurile scroafelor făcute pentru fătat. Acestea nu erau decît grămezi de rugi, cu un căuş simplu în mijloc. Cel despre care e vorba era cu mult mai ingenios făcut: într-un zmeuriş des, un loc destul de mare a fost complet bătătorit, toate tulpinile de zmeură rupte de lîngă pămînt şi strînse într-o grămadă lunguiaţă, aproape semi-cilindrică, de cam un metru şi jumătate lungime şi jumătate metru înălţime iar în interiorul grămezii era făcut culcuşul propriu-zis, săpat puţin în pămînt. Rugii grămădiţi deasupra con­stituiau de fapt un acoperiş în formă de boltă. Intrarea semi­circulară de-abia avea douăzeci şi cinci-treizeci de centimetri înălţime; culcuşul era mai mult lat decît adînc.

Desigur, n-am dat de scroafă şi de purcei pe acolo, dar nu putea să existe nicio îndoială: de jur împrejur solul era îm­pestriţat de urmele lor, pe alocuri cu totul bătut (ca la stîna de oi), iar ceva mai jos, pe coastă, printre tufişuri se cunoşteau cîteva locuri unde dormiseră de curînd. Pădurarii care mă în­tovărăşeau erau de părere că scroafa fătase în acest culcuş, iar acum se ţinea tot pe lîngă el cu purceii, care se făcuseră destul de mari ca să nu aibă neapărată nevoie de adăpost. 

Credem că mistreţii de la noi au foarte rar obiceiul să-şi clă­dească asemenea leagăne acoperite. Citim însă că la o specie de mistreţi care trăieşte în peninsulele indice — mistreţul cu coamă (Sus cristatus) — scroafele îşi clădesc în mod obişnuit cuiburi acoperite, adevărate colibe unde nasc şi îşi adăpostesc purceii în primele zile. Ba chiar fac şi colonii de asemenea adăposturi.