De ziua lui Goga

Cîntă moartea

Îmi cîntă moartea la fereastră

Ca o vecernie-n surdină,

Îmi cîntă-ncet povestea noastră:

Un joc de umbre şi lumină;

Eu o ascult în noaptea mută,

Din adîncimi îmi creşte mare; 

Întreaga viaţă petrecută

La căpătîiul meu răsare.

Şi cum, sub tîmpla mea fierbinte,

O lume veche-mi reînvie,

Nu cîte-au fost îmi vin în minte,

Ci cîte-ar fi putut să fie.

Pustiu

Eu cînd mă uit în mine-arare, 

Sărmanul suflet mă-nspăimîntă,

O casă goală mi se pare,

O casă care nu cuvîntă.

În jur ograda stă pustie,

Perdeaua la fereşti e trasă,

Iar într-un colţ pare că scrie: 

Stăpînul a plecat de-acasă!