Faceti-va bine (316)

Trei fraţi pătaţi

Denumire ştiinţifică: Viola tricolor; Viola arvensis.

Denumiri populare: panseluţă sălbatică, tâmâioară, cârligei.

Prezentare. Trei fraţi pătaţi este numele obişnuit al panseluţei sălbatice. Această plantă, aparţinând  familiei  violaceelor,  poate  fi  anuală  sau  perenă. Înălţimea  sa poate ajunge, la maturitate, la maximum 25 cm. Frunzele au formă de elipsă. Petalele florilor de trei fraţi pătaţi sunt de mari dimensiuni, rotunjite şi frumos colorate, putând fi monocrome (galbene, albe sau violete) sau într-un amestec de trei culori, de unde şi numele de trei fraţi pătaţi. Planta de trei fraţi pătaţi înfloreşte pe parcursul întregii perioade de vegetaţie. 

Imparatia oglinzilor strambe (7)

În care împăratul le vorbeşte pajilor despre „o problemă de stat extrem de importantă"

  Tronul aurit era bătut tot cu nestemate. Olga şi Aglo nu se uitau însă la pietrele acestea sclipitoare, ci la o cheie mare atîrnată deasupra tronului. Cheia de la lanţurile lui Neteirp

   

Trei milenii de umor (40)

     Pierre Chirac era un om de spirit şi a dovedit acest lucru chiar în ultimele clipe ale vieţii sale. Culcat pe spate, încon­jurat de amici şi de membrii familiei, medicul Chirac s-a tra­tat pe sine însuşi ca pe o persoană străină. Apucîndu-şi stînga cu mîna dreaptă, el a început să-şi ia pulsul. După cîteva momente, a spus cu voce tare:

       —    Am fost chemat prea tîrziu. Bolnavul se află în comă. Aici nu mai am ce face! Adio!

Mici intamplari cu animale (181)

La o goană de urşi, după cum îi era datoria, conducătorul a atras atenţia vînătorilor că nu au voie să tragă în urs mic, sub doi ani, şi nici în ursoaice cu pui. Era necesară această avertizare, mai cu seamă fiindcă printre noi se găseau şi doi vînători, vechi de altfel, dar pentru prima dată la urşi. „Nu vă pierdeţi capul. Vedeţi în ce trageţi!"

O poezie a lui Zaharia Stancu

                            De unde vine seara,

                            cu întunericul ei străveziu,

                            vestind groasa smoală a nopţii?

                            Poate că vine,

                            ca şi vântul,

                  de dincolo de marginile pământului.

Din povestirile ciudate ale lui Victor Kernbach(6)

Triunghiul echilateral a orbit

Vîntul ridica valurile de praf roşcat dintre mărăcini şi hîrtoape, sub arşiţa grozavă a unui anotimp inexistent în calendarul memoriei omeneşti. Cupola ca o elipsă perfectă a cerului senin era goală, lipsită de soare. Totuşi cerul era albastru, bătînd spre margini în auriu, iar lumina sclipea straniu în zenit şi pe coamele valurilor de pulbere. Un om între două vîrste, osos şi zvelt, cu tîmplele uşor încărunţite şi cu ochii obosiţi dar atenţi, se tîra istovit printre gropi şi mărăcini, fără să-şi pună întrebarea unde şi de ce se duce. Meseria îl obişnuise demult cu drumurile şi cu răbdarea; el ştia că la capătul oricărui drum găseşti cel puţin obiectul căutat sau urmele lui şi că de multe ori pînă atunci poţi da de surprize mai aţîţătoare decît chiar ţinta. Era ziarist. Apucase să facă

Faceti-va bine (315)

Trandafirul

Denumire ştiinţifică: Rosa centifolia.

Denumiri populare: trandafir de grădină, roză. Numele curent al acestui trandafir este trandafirul de dulceaţă.

Prezentare. Trandafirul este o plantă perenă şi se prezintă sub formă de arbust. Face parte din familia rozaceelor, fiind una dintre cele mai răspândite şi mai cunoscute plante.  În  prezent,  în  lume  se  cultivă  peste  20.000  de  soiuri  de  trandafir.  Partea medicinală a trandafirului sunt petalele, din care se prepară infuzie şi sirop. 

Joi

Vreau sa vii joi!

Basmele lui Hauff

Mai tineti minte cartea asta? O am in biblioteca - editia din 1981, superb ilustrata de Livia Rusz. Trebuie sa mai fi fost o editie, anterioara, pentru ca tin si astazi minte cum mi-a adus mama cadou acest uimitor volum si cum a devenit el rapid cartea mea de capatai. Ori in 1981 aveam 21 de ani si nu mai citeam povesti, asadar sunt sigur ca a existat o editie anterioara. Ia uite:

Imparatia oglinzilor strambe (6)

În care pajul cu aluniţă pe obrazul drept îi dă împăratului o lecţie de aritmetică

 Doi paji frumoşi, cu bucle aurii, în veşminte frumoase de catifea, intrară într-o sală a palatului unde nu era ţipenie de om. Călcînd cu pantofii lor strălucitori pe podeaua de cristal a sălii, cei doi paji se apropiară de o masă uriaşă, încărcată cu tot soiul de tacîmuri şi farfurii, şi se opriră unul în dreapta, celălalt în stînga jilţului în care trebuia să se aşeze împăratul.

—  Oare împăratul o să ia singur gustarea de dimineaţă? La masa asta încap cinci sute de oameni! zise pajul cu aluniţă pe obrazul drept.

—   Ssst... vine cineva! şopti pajul cu aluniţă pe obrazul stîng. Îmi tremură genunchii de frică.

       

Pe patul de moarte

M-am întrebat recent ce sfat i-aş da Mariei dacă aş fi pe patul de moarte şi mi-aş da ultima suflare. Asta e o întrebare dificilă, pentru că te gândeşti că poate copilul tău chiar va urma acel sfat. Şi eu nu mă pot opri să-mi pun întrebarea: pot fi sigur că sfatul meu ar fi bun? Răspunsul e următorul: n-am de unde şti, dar mai degrabă înclin să cred că ar fi un sfat greşit. 

Marin Preda in Dacia 1100

Agresivitatea la volan

Am crezut multă vreme că tot ceea ce se spune des­pre psihologia omului de la volan nu sunt decît sim­ple speculaţii menite să-i sperie pe conducătorii auto şi să-i facă prudenţi ca să se micşoreze numărul ac­cidentelor.

Omul de la volan, se spune, îşi însuşeşte psihologic o parte din puterea motorului său şi devine agresiv. Ce idee pur literară! Cum să-şi însuşească o astfel de putere? De ce? Îi lipseşte cumva o doagă? Ce să facă el cu puterea aceea decît tot să meargă pe drum şi să ajungă cu bine la destinaţie?

Trei milenii de umor (39)

Soţia unui prieten i-a solicitat părerea lut Victor Babeş asu­pra diferenţei dintre reumatism şi gută. Eminentul bacteriolog i-a răspuns:

—    Stimată doamnă, deşi am păşit în afara specialităţii mele, îndrăznesc să fac o comparaţie plastică pentru ca să mă pu­teţi înţelege: dacă cineva v-ar prinde gingaşul dumneavoastră picioruş într-o menghină de oţel şi ar strînge pînă vă doare, aceasta ar fi reumatismul. Dacă braţul menghinei este strîns cu încă cîteva învîrtituri în plus, atunci obţineţi senzaţia de gută!

Soluții pentru păstrarea aureolei(3)

Semizeul poate să-ţi fie şef, coleg de birou, partener de viaţă, tată, mamă, oricum, o persoană cu care împarţi zilnic măcar câteva ore. Orele alea îşi lasă negreşit o amprentă asupra vieţii tale, te influenţează cumva, îţi schimbă, chiar dacă tu nu poţi percepe asta, cursul vieţii. Uneori greşeşti faţă de semizeu, alteori greşeşte el faţă de ţine. Nu poate fi altfel.

Din poeziile lui Mateiu Caragiale(2)

Grădinile  Amăgirii

Grădinile-Amăgirii te-aşteaptă-acolo unde

Apusa tinereţe s-a ofilit de dor,

Şi apa ce-aţipeşte, în luciu-i rânjitor,

Visările-ţi oglindă şi-ncheagă-ale ei unde.

Faceti-va bine (314)

Traista ciobanului

Denumire ştiinţifică: Capsella bursa pastoris.

Denumiri populare: buruiană de friguri, coada pisicii.

Prezentare. Traista ciobanului este o plantă erbacee din familia cruciferelor. Este anuală  sau  bienală,  cu  tulpină  dezvoltată  şi  rădăcini  puternice.  Frunzele  au  forme diferite, cele de la nivelul solului fiind dispuse în rozetă. Înălţimea plantei trece de 60 cm, uneori ajungând chiar şi la un metru. Florile sunt adunate într-o inflorescenţă. Traista ciobanului are o foarte lungă perioadă de înflorire – din martie şi până în noiembrie. 

Mici intamplari cu animale (180)

Terenul de vînătoare O este foarte liniştit. Plantaţiile tinere de molid sunt ferite de invazia oilor, exploatări nu se fac, bra­conieri nu-s, lupii sunt prigoniţi, aşa că vînatul iese seara de cu bună vreme, iar soarele de dimineaţă îl găseşte încă prin tăieturile largi. Iubitorii de natură vor înţelege că în verile pe care le petreceam în acei munţi, abia era o înserare sau un crăpat de zori care să nu mă fi găsit în vreunul dintre observa­toarele înalte cu care era înzestrat terenul.

Inalta sinucidere

Am postat acum câtăva vreme, în serial, „Înalta aventură” - cartea lui Edmund Hillary despre cucerirea Everestului. O carte frumoasă, care pe unul ca mine, născut şi crescut la poalele Bucegilor, îl ţine cu sufletul la gură. Sigur că am citit această carte în adolescenţă şi, în urma lecturii, mi-am dorit să ajung şi eu pe Everest. N-a fost să fie, o astfel de încercare nu este chiar pentru oricine. Trebuie să ai o dârzenie ieşită din comun, un coeficient nu chiar neglijabil de nebunie şi, mai ales, să consideri că merită. Ori eu n-am avut nici dârzenie, nici nebunie. Aşa că am urcat doar munţii din preajma casei.

Din povestirile ciudate ale lui Victor Kernbach(5)

Evantaiul destinelor

Ea m-a întrebat într-o zi de vară:

– Dragul meu, cîte palete trebuie să aibă un evantai?

N-am ştiut să-i răspund. Am zis numai:

– Cred că cel puţin un sfert din temperatura zilei.

– Sper că nu după termometrul Fahrenheit! rîse ea.

I-am răspuns că nu.

Ea plecă să-şi ducă la reparat evantaiul, căci era foarte cald şi avea mereu nevoie de el.

Mail din Australia

Astazi am primit o lovitura extrem de grea, care m-a descumpanit si aproape ca m-a aruncat, cum spun crestinii, in bratele deznadejdii. Loviturile astea vin intotdeauna atunci cand esti sigur ca ai rezolvat o problema, ca ai ajuns la un liman, ca, in sfarsit, ai ajuns la momentul pe care ti l-ai dorit atata si atata vreme. Nu stiu de ce a lasat Dumnezeu regula asta - probabil ca nu stie nimeni. Dar iata despre ce este vorba.