Biserica creștină se sprijină pe un număr de absurdități atât de mari încât nu e de mirare că foarte multă lume se îndepărtează de dogmele ei și preferă să creadă independent în Cristos. Și eu mă gândesc adesea că pot să cred liniștit că a existat un om care a făcut minuni, care a fost răstignit pe cruce și a înviat, dar nu am cum să accept că dacă am comis niște păcate în tinerețe și nu m-am dus să mă spovedesc la un popă burtos, o să ard la infinit în focul Gheenei.
Un blog pentru linistea adultilor
Totalul afișărilor de pagină
luni, 28 aprilie 2014
duminică, 27 aprilie 2014
România needucată (9)
Cazul „Cu ochii lor”
De câte ori se întâmplă câte ceva într-un colţ uitat de timp al ţării noastre, fie că alunecă vreun teren, fie că intră nişte mineri în grevă, fie că e secetă etc, imediat cei implicaţi apar la televizor şi cer ca toţi aleşii şi numiţii neamului să se prezinte la faţa locului. După care, din dorinţa de a câştiga voturi, politicienii se duc prin respectivele văgăuni, se plimbă de colo colo, clatină din cap compătimitor, dau mâna cu cei în suferinţă, fac promisiuni din cele mai aberante, apoi pleacă mulţumiţi. Oamenii rămân cu problemele lor, nimeni nu-i ajută în mod real cu nimic, dar ei sunt fericiţi: acum nimic nu mai e ca înainte, a fost premierul printre noi, a zbierat puţin la prefect, a luat-o cu „fă” pe aia de la mediu, ne-a zis că alocă fonduri, gata, putem să stăm liniştiţi.
sâmbătă, 26 aprilie 2014
Invrednicire (11)
In ziua aceea, când ploaia de cărăbuşi încetase,
când aerul mirosea a aripi de fluturi bătrâni şi nefericiţi,
iar lumina soarelui pe brusturii de lângă poartă
avea reflexe de cobalt, molibden şi vanadiu,
în ziua aceea amăgitoare şi tactilă,
îngerul adormit din spatele sobei s-a trezit brusc şi mi-a spus:
când aerul mirosea a aripi de fluturi bătrâni şi nefericiţi,
iar lumina soarelui pe brusturii de lângă poartă
avea reflexe de cobalt, molibden şi vanadiu,
în ziua aceea amăgitoare şi tactilă,
îngerul adormit din spatele sobei s-a trezit brusc şi mi-a spus:
Măgăria rromânească
Apar mereu pe Facebook postări cu titluri din categoria „Senzaţional! Ce-a păţit un bătrân când a vrut să deschidă uşa frigiderului”. Dacă vrei să vezi despre ce e vorba, dai, ca omul, click şi ajungi pe un site din cele care promovează prostul gust, pseudo-valorile artistice şi umorul gros, rupestru. Acolo constaţi că e vorba de un clip care poate fi găsit pe youtube (cu condiţia să ştii cum se cheamă, chestie pe care nu o afli din site-ul pe care ai ajuns). Dacă vrei să-l urmăreşti, dai play şi... ce să vezi? Îţi apare o ferestruică în care găseşti următorul text: "Deblochează acest clip distribuindu-l pe Facebook". Adică, pentru a continua vizionarea, trebuie să apeşi un buton care va face ca pe wall-ul tău să apară clipul respectiv, ca şi cum tu ai fi unul dintre cei care-l recomandă, pentru că-ţi place. Mie treaba asta mi se pare că nu este corectă şi nici nu cred că ar fi agreată de cei de la youtube. Mă întreb dacă n-a reclamat-o deja cineva.
vineri, 25 aprilie 2014
Putregaiul medical
Una dintre cele mai detestabile categorii profesionale din România este cea a medicilor. Ştiu că pentru asta o să-mi sară în cap multă lume, dar nu-mi voi schimba părerea. Cred că fiecare dintre noi a avut de-a face cu medicii români şi, în afară de cazul în care era vorba despre rude sau prieteni, întotdeauna a fost necesar ca ei să primească şpăgi mai mari sau mai mici pentru a-şi exercita, pur şi simplu, profesia. Toată lumea ştie lucrul ăsta şi nimeni nu are nici cea mai mică îndoială că pentru a fi tratat cum se cuvine trebuie să plăteşti la negru.
joi, 24 aprilie 2014
Secretul Pădurii Bătrâne (14)
Incendiul
După
singurătatea din iarnă, căsuţa din La Spacca se redeschise vieţii mai bătrână
cu un an (ca, de altfel, toate celelalte case) în primăvara lui 1926.
Se
întoarseră Benvenuto şi colegii săi, se întoarseră zilele cu soare şi cu jocuri
la picioarele brazilor gigantici, în prezenţa unor mulţimi de păsări şi de
rozătoare.
—
Veţi vedea cum s-a schimbat Benvenuto, nici măcar nu-l veţi mai recunoaşte, le
spusese Matteo brazilor, din dorinţa de a se arăta bine informat.
Marin Preda si inundatiile
Cărţile deasupra apei
Ca oricăruia dintre noi, ştirea nu mi-a venit dintr-odată
ca să arate amploarea catastrofei, ci într-un mod răsfrânt şi treptat.
Pentru un om care trăieşte în sfera închipuirii, cum este
scriitorul, astfel de catastrofe, de cele mai multe ori, prin brutalitatea lor,
îl readuc la realitatea reală şi îl pun în situaţia să-şi dea seama de limitele
artei sale. Într-adevăr, la ce mai folosesc cărţile când ele plutesc pe apă?
Cel care le scrie se poate simţi micşorat şi se poate întreba cum să-şi ajute
semenii, ce să facă pentru ei, când el nu ştiuse decât să scrie.
Romania needucata (8)
Cazul Mihai Vlasov
Vad la televizor ca
tovarasul Mişu Vlasov, fostul
presedinte al Camerei de Comert, a primit arest la domiciliu pentru faptele lui de coruptie - uriase, bineinteles. Omul e nascut in 1943, adica a ajuns la varsta de 71 de ani si nu s-a lasat de potlogarii. Inca din vremea lui Ceausescu, judecator fiind, a fost dat afara din justitie si bagat la zdup pentru luare de mita. A fost implicat in nenumarate alte scandaluri, dar, avand protectie politica (sa ne amintim doar de ginerele lui, Cristian David, fost ministru de interne, cercetat si el acum pentru fapte de coruptie), nu a fost niciodata anchetat.
Povestile lui Wilhelm Hauff (27)
Spre ziua a noua
Aceasta a fost
povestea robului din Ţara Francilor; după ce sfîrşi, şeicul Ali Banu porunci să
i se dea şi lui şi celorlalţi robi poame pentru a se răcori şi, în timp ce
aceştia mîncau, stătu de vorbă cu prietenii lui.
Tinerii pe care îi
adusese bătrinul avură numai cuvinte de laudă pentru şeic, pentru casa lui şi
pentru toată rînduiala de acolo.
— Intr-adevăr,
spuse tînărul grămătic, nu-i nimic mai frumos decît să asculţi poveşti. Aş
putea să stau astfel zile întregi, cu picioarele încrucişate, cu braţul sprijinit
de o pernă, cu fruntea în palmă, şi, dacă s-ar putea, cu narghileaua cea mare
a şeicului în cealaltă, şi să ascult poveşti. Cam aşa îmi închipui că trebuie
să fie traiul în grădinile lui Mahomed.
miercuri, 23 aprilie 2014
Din povestile lui Stanislaw Lem - Ciberiada(19)
Basmul
despre cele trei maşini povestitoare ale regelui Genialon (5)
Sfârşind, maşina neagră făcu o plecăciune, iar
regele Genialon rămase pe gânduri, meditând atât de adânc şi de trist, încât
cei de faţă începură să privească chiorâş la Trurl, pentru că întunecase mintea
regelui cu asemenea povestire. Dar regele zâmbi de îndată şi întrebă:
— Mai
ai vreo poveste ca asta pusă deoparte, maşină dragă?
— Stăpâne
– răspunse maşina, înclinându-se până la pământ – am să-ţi spun istoria ciudat
de abisală a lui Clorian Teoriţius Clapostol, intelectric şi gândant
mamonistic.
marți, 22 aprilie 2014
Secretul Pădurii Bătrâne (13)
Prăpădul
În
primele zile ale lui noiembrie, Sebastiano Procolo îşi cumpără un aparat de
radio. Un muncitor urcă din Fondo ca să instaleze antena şi să-l înveţe pe
colonel cum funcţionează mecanismul. Apoi, singur, Procolo citi un manual
tehnic. În seara de 8 noiembrie instalarea era gata. Se lăsase noaptea când, în
prezenţa colonelului, muncitorul făcu verificarea definitivă.
Invrednicire (10)
Ceasul mecanic
Stiu, da, cat de greu ti-ar fi fost
in lipsa mea oricat de putin sa aranjezi prin casa.
Ce deprimare, ce sentiment al zidirii de vie
te-ar fi invaluit, precum iedera
batranele ziduri ale bisericilor neterminate,
daca ai fi-ncercat sa improspatezi apa
din glastra cu crini,
ori praful sa-l indepartezi de pe clapele pianinei.
Stiu, da, cat de greu ti-ar fi fost
in lipsa mea oricat de putin sa aranjezi prin casa.
Ce deprimare, ce sentiment al zidirii de vie
te-ar fi invaluit, precum iedera
batranele ziduri ale bisericilor neterminate,
daca ai fi-ncercat sa improspatezi apa
din glastra cu crini,
ori praful sa-l indepartezi de pe clapele pianinei.
Experiențe la frontieră
Ieri, drumul Timișoara-Hanovra mi-a oferit două experiențe interesante, atăt prin ele însele cât și prin concluziile pe care le poți trage comparându-le. O să le povestesc pe amândouă aici, rugându-i pe toti cei care sunt dispuși, să mediteze puțin la câteva din păcălelile care ni se vând nouă despre Europa și europenilor despre noi.
duminică, 20 aprilie 2014
Neputința
Am fost la vechiul apartament de pe strada București - primul apartament în care am locuit după ce m-am mutat la Timișoara. Acolo am văzut pentru întâia oara zâmbetul Mariei - incredibilul zâmbet al bebelușului, cel care e bucurie pură, fericire, dăruire necondiționată. Acolo am trăit cei mai frumoși ani - cei în care aveam copil mic, în care pregăteam seară de seară vănița și spălam mica piele de înger, anii în care devenisem expert la înfășat și la plimbat cu căruciorul, la răzuit morcovi pentru supă, la preparat ceaiul și, mai târziu, la inventat povești cu animale.
Cristos, John Wayne si ciolanele
În perioada asta, creștinii (fie ei
credincioși sau nu) își urează unii altora să fie mai buni. Foarte frecvent se
trimit mesaje cu conținut moral, în care se face apel la exemplul lui Cristos,
ori se redau întâmplări din cele aproape neverosimile cu oameni care se
jertfesc pentru semenii lor etc. Fapte înălțătoare, exemple luminate, vin toate
să contribuie la un fel de mare împăcare generală prilejuită de Învierea
Domnului.
sâmbătă, 19 aprilie 2014
Din povestile lui Stanislaw Lem - Ciberiada(18)
Basmul
despre cele trei maşini povestitoare ale regelui Genialon (4)
Regele Genialon îi întinse lui Trurl o cupă
plină de ioni, sculptată splendid în valuri de probabilitate, care săltau cu
fotoni contraparaleli, acesta la rându-i o umplu şi făcu un semn, după care a
treia maşină se apropie de mijlocul peşterii şi, făcând o plecăciune, începu cu
glas electronic, curgător şi modulat:
vineri, 18 aprilie 2014
Secretul Pădurii Bătrâne (12)
Căruţaşul
La
26 iulie l925, o zi foarte caldă, spre amiază, colonelul observă, departe,
înaintând pe drumul din fundul luminişului, un car tras de un cal mare. Curios,
se duse spre el şi în câteva minute îl ajunse. Era convoiul ciudat descris de
vântul Evaristo în „Buletinul de ştiri”. Căruţaşul, cu o pălărie mare neagră pe
cap, era mai înalt cu cel puţin o palmă decât colonelul. Şi calul era de
dimensiuni ieşite din comun. Asemenea care, de altfel, nu se mai văzuseră
niciodată; era format dintr-o ladă mare, toată lăcuită în negru şi închisă cu
un capac. De departe părea un sicriu.
joi, 17 aprilie 2014
Educatie sanitara in comunism (11)
Gustarea buclucaşă
Trimestrul al treilea
era pe terminate şi odată cu el se încheia şi anul şcolar. În vara aceea
veniseră căldurile parcă mai devreme ca oricând.
Costel era ascultat la toate
materiile şi notele la teze erau mulţumitoare. Totuşi, elev conştiincios, cum
era, zi de zi îşi pregătea cu sîrguinţă lecţiile care li se mai dădeau.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)