Sunt
curioase datini la țărani, eresuri ciudate. România fiind o țară de secetă, e
noroc să ajungi cu ploaie: e semn de belșug, de rodnicie, e nădejde de bună
recoltă, bogăție.
Uneori,
când mergeam prin sate, țărancele puneau donițe mari pline de apă înaintea
pragului; un vas plin e semn de noroc. Ele varsă chiar apă înaintea piciorului
cuiva, tot din pricina acestui straniu eres, că apa e belșug, și, când vine
fața luminată între ei, trebuie să i se facă cinste în tot felul.