Mici intamplari cu animale (110)

Stăteam în pîndă de căpriori. Soarele apusese şi aşteptam pe marginea pădurii să aud vreo crenguţă uscată ruptă sub pasul voinicului sau şuşuitul uşor al căpriorului care păşeşte încet, cu băgare de seamă. Dar iată că aud un sunet tot atît de cunoscut: tropăială de iepure în fugă mare. Îl şi văd că zbu­gheşte din pădure şi trece zorit prin fata mea, fîşîind prin iarba mare încă necosită. Ce va fi avînd iepurele asta? 

Faceti-va bine (185)

Meiul

Denumire ştiinţifică: Panicum miliaceum.

Prezentare. Aparţinând familiei gramineelor meiul este o plantă erbacee cultivată. Mult timp, meiul a făcut parte din hrana oamenilor, astăzi fiind cultivat mai mult pentru furaj. Ajunge până la 1,5 metri înălţime. Are frunze liniare, late, aspre pe partea inferioară. Boabele au formă rotundă, rareori ovală şi sunt mici. Boabele de mei au şi valoare medicinală.

Substanţe active importante: cantităţi semnificative de fosfor şi magneziu, vitamina A, acid salicilic, lipide, protide, aminoacizi.

Întrebuinţări. Datorită valorii sale nutritive, meiul este recomandat astenicilor şi celor aflaţi în convalescenţă. Este un bun agent de susţinere şi refacere în caz de oboseală intelectuală. Alimentele pe bază de mei sunt recomandate şi femeilor gravide, precum şi celor suferinzi de inimă.

Micul Cantemir la heleșteu

—   Ce-ai de gînd să faci? întrebă micul Cantemir.

—   Cîndva, spuse omul, am tras nişte necazuri, dar şi foloase de pe urma unei piei de juncă. Pielea ăstuia nu-i însă bună decît de dat la peşti. Să vezi!

Sfîrşindu-şi vorba, aruncă pielea în apă. Pe dată se repeziră asupra ei peştii, şi smulgeau de unde se nimerea. Bucăţi inegale se desprindeau fără greutate, dar cu un fel de părere de rău, cum aţi văzut destrămîndu-se mătasea veche, firele în rupere întîrziind peste măsură, nu rupîndu-se, ci subţiindu-se treptat pînă la atom.

—  Să stăm jos, zise omul.

Grizzly, stapanul muntilor(8)

Brîna pe care Thor şi Muskwa îşi făcuseră cul­cuşul începea să se încălzească sub razele soarelui de dimineaţă.

La o vreme, pătruns de dogoare, Thor se trezi, se întinse zdravăn, dar rămase tot culcat, lenevind. După cele petrecute în ajun, întîi durerea cumplită din rană, apoi leacurile şi la urmă ospăţul bogat din vale, se simţea acum grozav de bine mîngîiat de atîta revărsare de lumină şi căldură; nu se grăbea să plece. O bună bucată de vreme privi lung şi cu multă curiozitate la Muskwa. Noaptea fusese răcoroasă şi ursuleţul se cuibărise la căldură între labele lui enorme; dormea dus, suspinînd în vis, aşa cum fac copiii.

Cehov - Bucurie

Bucurie

Era douăsprezece noaptea.

Înfierbântat la culme, cu părul vâlvoi, Mitia Culdiarov dădu buzna în locuinţa părinţilor săi şi începu să se plimbe ca un zănatic prin toate în­căperile. Bătrânii tocmai se culcau. Întinsă în pat, soră-sa isprăvea de citit ultima pagină a unui roman. Fraţii lui, elevi de liceu, dormeau.

— De unde vii, ce-i cu tine? se mirară părinţii.

— Nu mă mai întrebaţi! Mi s-a întâmplat un lucru neaşteptat! Dar absolut neaşteptat! E… e formidabil!

Dilema postului

Se apropie postul Crăciunului şi mă bate gândul să-l ţin şi eu. Fiind însă aici, în Germania, o să ţin post precum catolicii: o să renunţ numai la carne, nu şi la ouă şi brânză. Sâmbătă şi duminică o să mănânc pește, că e dezlegare. N-o să beau nici alcooluri, pentru că dacă beau vin sau bere, mi se face foame rău şi nu mă satur cu cartofi fierţi ori cu orez umflat. Sper să reuşesc.

Minte îngustă

Trebuie să recunosc că încă de mic am fost greu de cap, în ciuda impresiei generale că eram băiat isteț. Două exemple îmi vin în minte gândindu-mă la treaba asta. Când aveam vreo 5 - 6 ani, locuiam cu ai mei într-un mic apartament din Vila Cârstea. Nu era înghesuială urbană ca azi la Sinaia. În spatele casei erau niște poieni imense, care s-au vândut după 89 pe bani grei. Prin anii '60, acolo mă jucam eu, cu băieții din zonă. Găseam tot felul de lucruri care mi se păreau interesante și descopeream în fiecare zi câte ceva important despre lume și viață.

Grizzly, stapanul muntilor(7)

In după-amiaza zilei în care Thor părăsise balta de noroi, Langdon şi Bruce au coborît în valea din­spre apus, traversînd coama muntelui. Se făcuse ora două cînd, în sfîrşit, Bruce s-a înapoiat după cei trei cai, lăsîndu-l pe Langdon sus, în vîrful crestei, să cerceteze cu binoclul împrejurimile. După întoar­cerea călăuzei, au pornit-o de-a lungul pîrîului, cutreierînd timp de vreo două ceasuri locurile pe care mai înainte le străbătuse ursul. Cînd s-au oprit să poposească peste noapte, erau încă la o depărtare de două, poate chiar trei mile de locul unde Thor îl întîlnise pe Muskwa. Nu găsiseră încă urmele lui pe nisipul din prundul pîrîului, dar Bruce era sigur că în curînd vor da peste ele. Ştia, de altfel, că ursul o luase de-a lungul povîrnişului.

Informatii

Imi amintesc cu oarecare duiosie de vremurile in care aveam nevoie de anumite informatii si, ca sa le gasesc, trebuia sa sap zile, poate chiar saptamani, prin biblioteci. Eram student si cautam, desigur, anumite lucruri legate de matematica, dar de multe ori aveam chef si de niscai poezie buna, ori de partituri pentru chitara. Nici nu se punea problema sa caut chestii de genul "Cartea tibetana a mortilor", de asa ceva nu auzisera decat initiatii. Cum cautam? Simplu: intai intrebam printre colegi, cunostinte si prieteni. Obtineam cate un crampei de informatie - cate un ciot s-ar zice azi - mergeam la biblioteca, rascoleam prin fise, gaseam chestii asemanatoare, cautam acolo, in bibliografie, avansam inca un pas, gaseam o alta carte si tot asa. Pana la urma, aflam ceea ce ma interesa.

Mici intamplari cu animale (109)

Un vînător bătrîn povesteşte:

„Pescuiam cu undiţa pe rîul Sebeş. Pe cum se vede am nimerit ceas slab; păstrăvii erau leneşi, nicidecum nu se îndemnau să sară după musculiţele artificiale din pleasna sforii. Ce să fac? În asemenea împrejurări pescarului îi rămîne o singură posibili­tate de pierdut timpul: să schimbe musculiţele. Mă hotărăsc să o încerc şi eu. Mă aşez comod în umbra unui molid cetinos, varga o culc pe malul apei. Sfoara cu struna, în ea cu două muşte artificiale, cade din întîmplare pe un buştean rămas de la plutire pe marginea apei. Scot din buzunar cutiuţele cu colecţia de muşte şi mă apuc să montez pe o strună nouă altă serie de muşte.

Iurie Darie - o mare pierdere

La moartea fiecărui actor, cântăreț, scriitor etc, aud sumedenie de fraze mai mult sau mai puțin întortocheate, care în esență spun un singur lucru: „o mare pierdere”. Zilele astea, spre exemplu, foarte mulți oameni deplâng dispariția lui Iurie Darie și transmit pretutindeni mesajul de care vorbeam: „o mare pierdere pentru cinematografia și pentru scena românească”.

Din povestile lui O. Henry (7)

Telemachus, prieten

Mă întorsesem de la o vînătoare şi aşteptam într-un orăşel din New Mexico, Los Pinos, trenul cu direcţia sud, care avea întîrziere de o oră. Stăteam pe veranda de la Summit House şi discutam de-ale vieţii cu Telemachus Hicks, proprietarul hotelului.

Dîndu-mi seama că nu era cu supărare să faci remarci personale, l-am întrebat ce fiară îi înşfăcase şi-i mutilase urechea dreaptă cu ani în urmă. Eram şi eu vînător şi mă preocupau primejdiile care se puteau ivi în căutarea vînatului.

De-ale lui Zoscenko (35)

Un parazit

 1

E unul — Vasea Kucikin. Trăieşte şi el pe lumea asta. Scriitor. Băiat destul de talentat, nimic de zis. Ţîşneşte talentul din el, nu alta. Se pricepe chiar să scrie romane.

Odată, aşa, într-o doară, Kucikin ăsta a scris un roman. Vezi bine, a luat ceva parale. S-a pus pe trai.

Şi-a cumpărat un paltonaş cu guler de blană şi un pat de fier.

Şade tolănit în pat şi se înveleşte cu paltonaşul. Om bogat, ce mai!

2

„Ehe, Kucikin ăsta al nostru scoate bani din piatră-seacă, pezevenghiul! şi-a zis administra­torul. Scrie romane, nemernicul! Îşi cumpără paltoane cu guler de blană! Ia să-i majorăm noi chiria, parazitul! Ce atîtea fasoane?”

Şi i-a majorat o.

Faceti-va bine (184)

Mătrăguna

Denumire ştiinţifică: Atropa belladona.

Denumiri populare: cireaşa lupului, doamna codrului, doamnă mare, beladonă.

Prezentare. Mătrăguna este o erbacee puternică, înaltă de 1,5 metri, perenă. Aparţine familiei  olanaceelor. Rădăcinile sunt ramificate şi bine ancorate în sol. Partea aeriană a mătrăgunei este o tufă impresionantă. Mătrăguna înfloreşte în lunile iulie şi august. Florile sunt brune, violete, roşcate, iar în interior sunt gălbui. Fructele sunt modeste, nişte bobiţe sferice, negre. Mătrăguna creşte în flora spontană de pe tot cuprinsul ţării – la marginea pădurilor, în luminişuri, în tufărişuri, în zone cu arbuşti. Mătrăguna poate fi întâlnită şi sub formă cultivată, preparatele şi extractele din această plantă fiind întrebuinţate nu numai în terapii tradiţionale sau în medicină, ci şi în industria farmaceutică.

Mici poeme in proza ale lui Baudelaire (11)

Femeia sălbatică şi femeiuşca elegantă

Intr-adevăr, scumpa mea, mă oboseşti fără măsură şi fără milă; auzindu-te suspinînd, s-ar zice că suferi mai mult decît culegătoarele de spice ajunse la şaizeci de ani şi decît bătrînele cerşetoare care adună coji de pîine pe la uşa birturilor.

Dacă suspinele ţi-ar exprima cel puţin remuşcările, ţi-ar face oarecare cinste; însă ele nu tălmăcesc decît îndestularea buneistări şi povara huzurului. Şi apoi, nu mai încetezi să te risipeşti în cuvinte de prisos: «Iubeşte-mă mult! Am atîta nevoie! Consolează-mă pe aici, mîngîie-mă pe acolo!» Uite, vreau să încerc să te vindec; vom găsi poate chipul, cu doi gologani, în mijlocul unui bîlci, şi fără să mergem prea departe.

Grizzly, stapanul muntilor(6)

Pîrîul de-a lungul căruia mergea Thor era un afluent al Badinei şi curgea aproape în linie dreaptă spre Skeena.

Pe măsură ce înainta în susul apei, ţinutul se înălţa, devenind tot mai accidentat. Marele grizzly străbătuse cam şapte-opt mile de la vîrful cumpenei apelor, unde dăduse peste Muskwa, şi pantele înce­puseră să-şi schimbe înfăţişarea. Printre coastele stîncoase şi abrupte, presărate de mase enorme de stînci, între rîpele înguste şi întunecoase şi povîrnişurile prăpăstioase care se întindeau pînă hăt-departe, pîrîul devenea din ce în ce mai zgomotos şi cursul lui tot mai greu de urmat.

Libera exprimare

Daca eu, Raul Baz, un om oarecare, m-as apuca sa spun despre secretarul general al guvernului, Dan Mihalache, ca este un rebut uman si ca-n mintea lui este "intuneric ca-n cur" - dupa o expresie a marelui scriitor Louis Ferdinand Celine, asta ar insemna ca mi-am exercitat dreptul fundamental la libera exprimare, asumandu-mi totodata riscul de a fi actionat in judecata de persoana respectiva. Dan Mihalache insa, din pozitia lui de secretar general al guvernului nu are voie sa spuna despre mine astfel de lucruri, ceea ce, trebuie sa recunoastem, este o ingradire a dreptului acestui cetatean la libera exprimare. Politicienii, insa, consimt ca anumite drepturi sa le fie ingradite, diminuate, pe durata mandatelor pe care le obtin. 

Mici intamplari cu animale (108)

Vînătorul şiret si inventiv a născocit fel si fel de metode cu care să păcălească animalele care îl interesează. Mai obiş­nuit e „chematul". Adică omul viclean imită diferite glasuri ale sălbătăciunilor şi le ademeneşte să se apropie la bătaia puştii. Aşa face cu vulpile, cu lupii, cerbii, ţapii roşii, ieruncile şi cîte altele. Dar mai cu seamă răpitoarele se mai păcălesc şi singure.

Paznicul din Măieruş, Munţii Perşanilor, se înfăţişează într-o zi cu mîna dreaptă bandajată.

—  Ce ai păţit, prietene? — îl întrebă maestrul de vînătoare.

—  O mîţă sălbatică...

—  Vei fi prins-o în fier şi te-ai apropiat...

—  De unde! S-a păcălit o mîţă şi eu trag ponoasele. Si a povestit întîmplarea ciudată.

Faceti-va bine (183)

Mătăciunea

Denumire ştiinţifică: Dracocephalum moldavica.

Denumire populară: mătăcină.

Prezentare. Mătăciunea este o erbacee aromatică, originară din Siberia. Are frunze lanceolate, florile fiind albastre sau albe. Aceste flori sunt bogate în nectar şi, de aceea, mătăciunea este o foarte bună plantă meliferă. Aparţine familiei labiatelor. În mod obişnuit, mătăciunea este cultivată ca plantă ornamentală. Pentru nevoi medicinale se recoltează părţile aeriene ale plantei, mai ales vârfurile tinere, înflorite. Preparatul principal este infuzia. Din frunze se prepară apa de melisă.

Grizzly, stapanul muntilor(5)

Thor a străbătut trecătoarea în zori. Era cam în­ţepenit după baia de noroi, dar rana nu-l mai ardea aşa tare şi durerea se mai potolise. Încă-l mai supăra, dar nu ca în ajun. De fapt, nu-l durea atît umărul, cît mai ales se simţea rău. Era bolnav şi, dac-ar fi fost om, ar fi stat întins în pat, cu termometrul sub limbă şi cu doctorul lîngă el, luîndu-i pulsul. Acum urca încet şi ostenit.