Imi amintesc cu oarecare duiosie de vremurile in care aveam nevoie de anumite informatii si, ca sa le gasesc, trebuia sa sap zile, poate chiar saptamani, prin biblioteci. Eram student si cautam, desigur, anumite lucruri legate de matematica, dar de multe ori aveam chef si de niscai poezie buna, ori de partituri pentru chitara. Nici nu se punea problema sa caut chestii de genul "Cartea tibetana a mortilor", de asa ceva nu auzisera decat initiatii. Cum cautam? Simplu: intai intrebam printre colegi, cunostinte si prieteni. Obtineam cate un crampei de informatie - cate un ciot s-ar zice azi - mergeam la biblioteca, rascoleam prin fise, gaseam chestii asemanatoare, cautam acolo, in bibliografie, avansam inca un pas, gaseam o alta carte si tot asa. Pana la urma, aflam ceea ce ma interesa.
Astazi, toate informatiile imaginabile stau asezate frumos (stocate se zice) prin felurite servere de pe glob si cand vrei sa afli ceva, nu ai decat sa dai cateva click-uri. Se iveste, totusi, o problema legata de acuratetea si corectitudinea informatiilor. Daca esti medic si gasesti niste informatii legate de diabet, poti sa-ti dai seama cu usurinta daca ele sunt corecte. Daca insa esti un ne-specialist, poti sa iei de bune diverse informatii gresite. Asadar, ceea ce conteaza azi sunt sursele. Daca vrei informatii despre filme, te duci pe IMDB si afli tot ce vrei, fara sa iti bati capul ca ai putea gasi acolo date false. Pentru fiecare domeniu al cunoasterii exista site-uri de incredere, serioase, cu informatie verificata si credibila.
Din pacate, Internetul fiind o lume libera, oricine poate posta orice-i trece prin cap, expunand astfel alti oameni la pericolul de a invata lucruri false, a le utiliza, a se face de ras etc.
Un exemplu mi-a picat azi in mana si pornind de la el scriu aceste lucruri. Este vorba despre urmatoarea fraza: "In 11 noiembrie 1695, Gottfried Leibniz a demonstrat calculul integral pentru prima data". Oricine doreste, poate face o cautare pe Google si va gasi zeci si zeci de site-uri, bloguri, forumuri, ziare online, calendare, unde apare aceasta fraza pe care as plasa-o extrem de sus in topul celor mai imbecile formulari de la aparitia limbajului articulat incoace.
Unui om care a trecut printr-o facultate tehnica ii sare imediat in ochi cretinismul acestei formulari. Cum adica Leibniz a demonstrat calculul integral? Dar ce e calculul asta, o teorema, ca s-o poti demonstra? Calculul integral este o suma de metode prin care se pot obtine rezultate legate de ariile unor suprafete neregulate si alte lucruri despre care nu are sens sa vorbesc aici. Cum poti demonstra asa ceva? E ca si cum ai spune ca ixulescu a demonstrat aritmetica.
Nici nu mai insist asupra faptului ca daca Leibniz a demonstrat ceva pentru prima data, asta inseamna ca ulterior el (sau altcineva) a demonstrat acelasi lucru si pentru a doua oara, ceea ce este o alta prostie.
Faptul ca orice dobitoc poate sa scrie orice dobitocie pe site-ul lui este OK. Ce ne facem insa cu riscul ca un om de buna credinta sa isi ia informatiile de pe site-ul unui astfel de dobitoc?
Un site pe care sunt postate astfel de mizerii ar trebui sa nu aiba cititori si sa se inchida naibii. Iata insa ca lucrurile stau exact pe dos: uitati-va numai la numarul mare de accesari ale oricaruia dintre paginile care contin porcaria cu demonstrarea calculului integral.
Un site pe care sunt postate astfel de mizerii ar trebui sa nu aiba cititori si sa se inchida naibii. Iata insa ca lucrurile stau exact pe dos: uitati-va numai la numarul mare de accesari ale oricaruia dintre paginile care contin porcaria cu demonstrarea calculului integral.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu