De-ale lui Zoscenko (35)

Un parazit

 1

E unul — Vasea Kucikin. Trăieşte şi el pe lumea asta. Scriitor. Băiat destul de talentat, nimic de zis. Ţîşneşte talentul din el, nu alta. Se pricepe chiar să scrie romane.

Odată, aşa, într-o doară, Kucikin ăsta a scris un roman. Vezi bine, a luat ceva parale. S-a pus pe trai.

Şi-a cumpărat un paltonaş cu guler de blană şi un pat de fier.

Şade tolănit în pat şi se înveleşte cu paltonaşul. Om bogat, ce mai!

2

„Ehe, Kucikin ăsta al nostru scoate bani din piatră-seacă, pezevenghiul! şi-a zis administra­torul. Scrie romane, nemernicul! Îşi cumpără paltoane cu guler de blană! Ia să-i majorăm noi chiria, parazitul! Ce atîtea fasoane?”

Şi i-a majorat o.

3

   „Ei, drăcia dracului, văd că ăştia majorează chiriile la oameni! şi-a zis Vasea Kucikin. O să trebuiască să-i dau bătaie. Altfel nu-i chip.”

Şi s-a pus, drăguţul de Vasea Kucikin, pe muncă. Şi-a stors el ceva creierii şi a scris două romane dintr-o dată. Şi le-a vîndut. Şi s-a îm­bogăţit. Şade tolănit în pat şi se înveleşte cu paltonaşul.

4

„Oho — şi-a zis inspectorul financiar — pa­razitul ăsta de Kucikin scoate cîte două romane deodată! O să trebuiască să-l impunem, nemer­nicul.”

Şi l-a impus. Ba i-a trimis, foarte amabil, şi o înştiinţare de plată: aveţi de plată, stimabile, atît şi atît.

5

„E de rău — şi-a zis Vasea, uitîndu-se amărît la înştiinţare. De unde bani? O să trebuiască să-i dau bătaie. Se vede treaba că lucrez prea pu­ţin. Nu-mi ajung banii. Poate să mai reduc din orele de somn?”

Şi i-a dat bătaie. Şi-a mai stors creierii şi a scris dintr-o dată trei romane şi un scenariu. A cam gîfîit el, dar a făcut treabă bună. Şi le-a vîndut.

6

„Măi, că bine o mai duc unii! şi-a zis admi­nistratorul lui Vasea. Scriu cîte trei romane, diavolii! Cît priveşte însă reparaţiile, apăi vor să se facă pe socoteala statului. Ia, mă rog, să-l punem noi pe Kucikin, fir-ar el al dracului, de-acu'nainte să-şi facă singur reparaţiile! Ajunge!”

7

„Chiar aşa — şi-a zis inspectorul financiar, examinînd conturile lui Vasea. Unii o duc împărăteşte. Pun osînză pe ei. O să trebuiască să-i mai strîngem în chingi.”

8

„Doamne — şi-a zis Vasea Kucikin, apucîndu-se cu mîinile de cap — ce-i asta? O să trebuiască să-i mai dau bătaie.”

Şi i-a dat bătaie. Şi-a mai stors creierii, şi a scris patru romane şi o tragedie. Şi le-a vîndut.

9

„Auzi dumneata, Kucikin, şi-au zis neamu­rile, cine şi-ar fi închipuit? Doi bani nu dai pe el, şi ian te uită cum s-a ridicat, nemernicul! Scrie tragedii. Cică face bani grei. Ia să-i facem noi o vizită, să dea şi el ceva la neamuri!”

10

„Uf — şi-a zis Vasea Kucikin — nu-mi ajung banii, şi pace! O să trebuiască să-i mai dau bă­taie. Păcat numai că dovleacul nu mai funcţio­nează cum trebuie.”

Totuşi, i-a dat bătaie.

11

„Oho! şi-a zis inspectorul financiar, examinînd respectuos cifrele lui Vasea. Adună banii cu lopata! O să trebuiască...”

12

Fraţilor! Dragi tovarăşi! Mint! Nu există nici un Kucikin! Ceea ce am scris, despre mine am scris. Şi a ieşit, după cum vedeţi, un fel de confesiune.

   Desigur, confesiunea asta n-are, ca la alţi scri­itori, nici trăiri măreţe, nici patos revoluţionar, ci numai, ca să zic aşa, un meschin calcul co­mercial. Dar ce poţi să-i faci? Se vede că noi, cu firea noastră meschină, nu e chip să ne ridicăm mai presus de proza vieţii!