În vremea în care aveam Dacia, toată ziua bună ziua trebuia să schimb piese la ea. Piesele se găseau pe la diverși indivizi cu relațiila magazinele de profil, care țineau marfa sub tejghea și o dădeaula suprapret, ori direct la fabrică, la Pitești. De multe ori, însă, foloseam piese făcute prin MEFIN Sinaia - bielete și alte minuni, care se produceau acolo, în atelierele statului, la cerere: vorbeai cu un maistru, îi spuneai ce vrei și în câteva zile aveai piesa. O nebunie, ce mai. Azi umblu cu mașini serioase, la care piesele nu se strică așa, cu una cu două. Totuși, pentru că nimic nu-i veșnic, nici măcar Volkswagen nu poate face mașini cu piese veșnice, lucru pe care l-am descoperit recent. Auzeam un zgomot enervant pe partea stângă și mă gândeam că s-a dus naibii vreun arc ori cine știe ce chestie groaznică. Așa că am profitat de săptămâna în care am mers la Timișoara și am rezolvat problema. Să vă povestesc cum.
Un blog pentru linistea adultilor
Totalul afișărilor de pagină
luni, 18 februarie 2013
duminică, 17 februarie 2013
Trei povesti scurte si incredibile ale lui Lev Tolstoi
Sîmburele
Mama a cumpărat prune ca să le dea copiilor după masa de prînz şi le-a aşezat pe o
farfurie.
Vania, care nu mai
mîncase pînă atunci prune, le tot mirosea de zor.
Tare-i mai plăcea cum miros şi tare-ar mai fi vrut să
le guste! Tot dîndu-le aşa tîrcoale, băieţelul pîndi clipa cînd
nu era nimeni în odaie şi, nemaiputîndu-se stăpîni, înhăţă o prună şi o mîncă
pe furiş.
Cînd s-a apropiat ora
prînzului, mama a numărat prunele şi văzînd că lipseşte una,
i-a spus tatălui.
Stăteau cu toţii la masă
şi tatăl a întrebat:
Nils Holgersson (33)
O prezicere
Într-o noapte se întîmplă ca Năpîrstoc să doarmă pe un ostrov al lacului Tokern. Şi cum dormea el aşa, deodată fu deşteptat din somn de plescăitul unor vîsle. Deschizînd ochii, văzu înaintea lui o lumină strălucitoare care aproape-l orbi.
La început nu-şi putu da bine seama de unde venea pe lac atîta lumină, dar observă îndată că la marginea păpurişului se afla o lotcă şi că la partea ei dindărăt era fixată pe un par o torţă aprinsă. Flacăra torţei se oglindea pe întuneric în apa lacului şi pesemne că lumina ei puternică ademenise peştii, căci în jurul ei sub apă se vedeau o mulţime de linii negre care săgetau mereu încolo şi încoace.
Cu Basescu la supermarket
Basescu s-a dus sa faca niste cumparaturi. Presa - dupa el. In timp ce transfera plasele in portbagajul Daciei prezidentiale, Basescu a raspuns la intrebari. Televiziunile au dat la stiri raspunsurile astea. OK, pana aici toate sunt in regula.
Eu, ca de obicei, ma uit la stiri pe B1TV, nu la cloaca pestilentiala Antena 3 (evident, cei care se uita la Badea, Gadea si celelalte lighioane, zic ca nu se uita ca cloaca pestilentiala B1TV). Dar nu asta conteaza in ceea ce vreau sa spun. B1TV, ca orice post cu teama de CNA, cand a difuzat interviul, a avut grija ca nimeni sa nu pronunte numele supermarketului la care a facut shopping Basescu.
Dar iata ce imagine au difuzat in acest timp (la diferite ore), cei de la B1TV:
O exceptionala poveste a lui Zweig (1)
Noapte
fantastică (partea I)
Însemnările de mai jos au fost găsite
făcute pachet şi pecetluite, în biroul baronului Friedrich Michael von R… după
ce acesta căzuse în lupta de la Rawaruska, în toamna anului 1914, ca locotenent
de rezervă austriac, într-un regiment de dragoni. Familia sa, orientându-se
după titlu şi mulţumindu-se să arunce doar o privire superficială pe aceste
foi, a presupus că sunt doar o operă literară a defunctului, aşa că mi-a predat
mie însemnările ca să le cercetez şi m-a însărcinat cu publicarea lor. Eu însă
nu consider de loc că însemnările acestea sunt o povestire născocită ci, până
în cele mai mici amănunte, o întâmplare reală din viaţa celui dispărut. Astfel,
public propriile-i dezvăluiri, fără să modific sau să adaug ceva, trecându-i numele
sub tăcere.
Timisoara - 16 ani sub Ciuhandu
Spuneam ca am avut un soc plimbandu-ma pe strazile Timisoarei. Dupa 16 ani de administratie de tip Ciuhandu, asa arata unul dintre cartierele orasului si va asigur ca mai toate celelalte arata la fel, daca nu si mai rau. Singurele care nu intra in categoria asta sunt cele dezvoltate de particulari. Pare de necrezut, dar asta e realitatea. Asta este rezultatul celor 16 ani in care Ciuhandu, supranumit "reperul moral", "continuatorul lui Coposu" etc, a condus orasul impreuna cu echipa lui (Orza, Sasca etc). Cu aceste realizari va ramane el in istoria Banatului. Poftiti de admirati:
Aici functioneaza un cabinet medical |
Mici poeme in proza ale lui Baudelaire(39)
Un cal de rasă
E
destul de urîtă. Totuşi e delicioasă!
Timpul
şi Dragostea au însemnat-o cu ghearele şi i-au arătat cu neîndurare ceea ce
fiecare minut şi fiecare sărut răpesc din tinereţe şi prospeţime.
E cu
adevărat urîtă; e furnică, păianjen, dacă vreţi, schelet chiar; la fel însă e
licoare,
leac balsamic, vrăjitorie! Într-un cuvînt, e delicioasă.
Relatia mea cu hartile topografice
Ia te uita ce-am gasit! Carevasazica a fost un timp cand unii se gandeau sa ma distinga :) Ce vremuri....
sâmbătă, 16 februarie 2013
Orasul jegului
Astazi plecam spre Germania. Am dimineata la dispozitie pentru rezolvarea catorva mici probleme incapatanate. Dar vreau sa ajung sa fac si cateva poze, pentru ca mi se pare incredibil in ce hal arata orasul. Si nu ma refer la curatenie, ori la gropile din asfalt, ci la impresia generala de conglomerat de maghernite. Cel puzin zona vecina celei in care locuieste Mitza arata exact ca un cartier periferic al unui oras din anii 20-30. Ori asta nu se poate descrie, e nevoie de poze.
Ma poate intreba oricine: pana acum nu ai vazut lucrurile astea? Ii voi raspunde: cand eram la Sinaia, ma obisnuisem atat cu prezenta muntelui, incat nici nu-l mai observam - altii, veniti de aiurea, nu incetau sa se minuneze si sa comenteze frumusetea peretilor de stanca. Asa patesc si eu acum, cand nu mai stau in Romania, ci intr-o tara civilizata. Abia astazi, revenit dupa un an, observ dezastrul din jur. Si imi amintesc de un oarecare domn care, scriind pe un forum, se referea intotdeauna la Timisoara prin expresia "orasul jegului". Mi se parea deplasat pe atunci, dar Doamne! nu-mi vine sa cred cum arata Timisoara vazuta cu ochii unui traitor in Hanovra...
O iesire a lui Plesu (2)
Se mai întorc în ţară tinerii care au plecat în
ultimii ani? Cred că aceasta este o problemă mare. La intervale regulate,
România îşi pierde elitele.
Andrei Pleşu: Păi domnule, dacă vor simţi că
au la ce să se întoarcă, se vor întoarce. Ce înseamnă să aibă la ce să se
întoarcă? Să simtă că dacă se întorc găsesc un loc de muncă şi să simtă că dacă
găsesc un loc de muncă vor fi retribuiţi onorabil. Deocamdată, dacă se întorc,
nu găsesc un loc de muncă, eu ştiu cum stau lucrurile cel puţin în plan
universitar, cunosc foarte mulţi tineri care au acreditări strălucite de la
mari universităţi din lume - doctorate, titluri, tot ce trebuie. Unii dintre ei
au făcut aventura de a se întoarce şi când se întorc găsesc universităţi
etanşe, unde nu pot pătrunde, dintr-un motiv sau altul. Fie că dă statul o lege
care e încă în vigoare că nu se mai acceptă un timp angajări, fie că aceia din
corpul universitar se baricadează şi nu intră nimeni în plus.
vineri, 15 februarie 2013
Legendele Olimpului (66)
Cora se intoarce la Demetra, dar...
S‑a coborât
Hermes la zeul morţilor, rugându‑l s‑o lase liberă pe Cora. Şi Hades n‑a avut
ce face, a trebuit să se supună. Dar el a dat Corei să guste – mai înainte de‑a
pleca – din jumătatea unei rodii.
Mâncând‑o, Cora
se legase să se‑ntoarcă iar la Hades. Şiretul zeu ţinea s‑o aibă pe mândra
Cora, să n‑o piardă în nici un chip, ca să‑i însenineze viaţa în mult prea
tristele‑i ţinuturi.
Călăuzită deci
de Hermes, Cora s‑a‑ntors cu voie bună la mama sa, sus pe pământ. Mama şi‑a
strâns copila‑n braţe, dar, bântuită de un gând ce‑o‑nspăimântase mai de mult,
a întrebat‑o de îndată:
— Nu cumva‑ntunecatul
Hades ţi‑o fi dat fructul unei rodii, să guşti dintr‑însul la plecare?
joi, 14 februarie 2013
O iesire a lui Plesu (1)
Ce facem cu România, domnule Pleşu?
Eu cred că din România, la ora asta, lucrul care lipseşte în
cel mai înalt grad - şi măsor bine cuvintele, iar unii o să se mire că tocmai
eu fac această declaraţie - este patriotismul. Prin patriotism înţelegând,
însă, nu să răcneşti, cu lacrimi în ochi, „noi suntem români”, nu să te îmbeţi
la chefuri de Crăciun şi să îţi aduci aminte de Ştefan cel Mare, nu să vorbeşti
despre ţărişoară, ci să uiţi de tine ca să faci ceva pentru comunitatea ta. Eu
nu cunosc în momentul acesta un politician capabil să uite de sine. Toţi sunt
umflaţi de sinele propriu. De cariera lor, de imaginea lor, de duşmăniile lor
şi de ambiţiile lor. Eu nu recunosc în niciunul un interes real pentru binele
ţării. Problemele ţării sunt doar un material pentru un discurs electoral. Este
foarte rentabil discursul patriotic în campanie, la câte un talk-show. Dar în
viaţa de zi cu zi, eu nu am senzaţia că pune cineva mai presus acest interes
comunitar.
Mici poeme in proza ale lui Baudelaire(38)
Care e cea adevărată?
Am
cunoscut pe-o anume Benedicta, care umplea atmosfera de Ideal, şi ai cărei ochi
răspîndeau dorinţa de măreţie, de frumuseţe, de glorie şi de tot ce te face să
crezi în nemurire...
Dar
această minunată fată era prea frumoasă ca să trăiască mult; aşa că muri la cîteva
zile după ce am cunoscut-o şi, într-o zi, pe cînd primăvara cădelniţa pînă şi
în cimitire, am îngropat-o eu însumi. Am înmormîntat-o închisă bine într-un
coşciug de lemn bine mirositor şi de nevătămat ca şi lacrele de India.
miercuri, 13 februarie 2013
Intamplari neobisnuite (3)
Capitolul III.
În care se face adjudecarea teritoriilor de la Polul Nord.
Deci
urma ca această scoatere în vânzare de la 3 decembrie să aibă loc în obişnuita
sală de licitaţii, unde nu se vindeau decât obiecte mobiliare ca: mobile,
unelte, instrumente etc., sau obiecte de artă ca: tablouri, statui, medalii,
antichităţi. De ce — odată ce era vorba de o licitaţie imobiliară — ea nu era
făcută fie în faţa notarului, fie la bara tribunalului instituit special pentru
asemenea soiuri de operaţii? În sfârşit, de ce era nevoie de intervenţia unui comisar-preţuitor,
când scopul licitaţiei era punerea în vânzare a unei părţi a globului
pământesc? Era oare cu putinţă ca această bucată a sferoidului nostru să fie
asimilată cu un bun mobil mişcător, când de fapt era cel mai nemişcat imobil
din lume?
Tarzan of the apes (16)
"Extrem de remarcabil"
La cîteva mile depărtare spre sud de
cabană, pe un petic de plajă nisipos, stăteau doi bătrînei, discutînd în
contradictoriu. Dinaintea lor se aşternea nemărginitul Atlantic; în spatele
lor, Continentul Negru. De jur împrejur îi împresurau tenebrele de nepătruns
ale junglei.
Lighioane sălbatice răgeau şi urlau; zgomote cumplite şi
lugubre le asaltau urechile. Rătăciseră mile intregi în căutarea taberei,
pornind însă mereu în direcţie greşită. Erau pierduţi, la fel de iremediabil
pierduţi de parcă ar fi fost duşi pe altă lume.
Faceti-va bine (217)
Osul iepurelui
Denumire ştiinţifică: Ononis spinosa.
Denumiri populare: caşul
iepurelui, lingoare, sălăştioară.
Prezentare. Osul iepurelui este
un subarbust cu tulpină puternică, ramificată, ce poate ajunge la 50 cm înălţime.
Aparţine familiei papilionaceelor. Partea aeriană a acestei plante – mai ales ramurile – are spini. Frunzele sunt
trifoliene. Înflorirea are loc din iunie şi până în septembrie. Florile, de
culoare trandafirie, apar în vârful ramurilor. Osul-iepurelui are un miros
greu, de ţap. Creşte pe taluzul drumurilor, prin locuri virane, pe terenuri
accidentate şi uscate. Rădăcinile de osul iepurelui sunt folosite în industria
farmaceutică, la prepararea unor medicamente. Pentru uz medicinal, de la această
plantă se recoltează rădăcinile, florile şi codiţele frunzelor, dar mai ales rădăcinile.
Principalele preparate medicinale care se pot obţine sunt infuzia şi decoctul.
Se mai pot prepara: un extract apos, o poţiune diuretică, o băutură diuretică şi
sedativă.
marți, 12 februarie 2013
Maturizarea
Ce înseamnă, la urma urmei, să te maturizezi, tu cel de sex masculin? Aud povestea asta mai tot timpul, spusă de cele mai diferite persoane (de sex feminin) care se pot imagina. Hai s-o luăm sistematic.
În primul rând, a te maturiza, așa cum își închipuie cei (de fapt cele) care s-au maturizat deja, înseamnă să nu mai crezi în Moș Crăciun. Dar nu în sensul, să-i zicem, fizic - nu e vorba de un moș în carne și oase, care vine în decembrie cu cadouri pentru copii și în existența căruia ar trebui să renunți a crede. Sensul e general și distructiv: să nu mai crezi că vreodată, cât e viața ta de lungă, ar putea veni la tine cineva care aduce daruri, indiferent de felul lor. Nu, tu trebuie să te maturizezi și să pricepi că nimeni, niciodată, nu-ți aduce nimic, iar dacă totuși face asta, e clar că urmărește să te exploateze cumva, mai devreme sau mai târziu.
În primul rând, a te maturiza, așa cum își închipuie cei (de fapt cele) care s-au maturizat deja, înseamnă să nu mai crezi în Moș Crăciun. Dar nu în sensul, să-i zicem, fizic - nu e vorba de un moș în carne și oase, care vine în decembrie cu cadouri pentru copii și în existența căruia ar trebui să renunți a crede. Sensul e general și distructiv: să nu mai crezi că vreodată, cât e viața ta de lungă, ar putea veni la tine cineva care aduce daruri, indiferent de felul lor. Nu, tu trebuie să te maturizezi și să pricepi că nimeni, niciodată, nu-ți aduce nimic, iar dacă totuși face asta, e clar că urmărește să te exploateze cumva, mai devreme sau mai târziu.
Sfasierea
Un oarecare domn R din orășelul de munte S, stand odata aproape la orizontala intr-un sezlong din care putea privi Caraimanul cu crucea, a simtit brusc nevoia de a-si sfasia camasa. Asta i se tragea din copilarie, de la refuzul sistematic de a-si incheia pana la gat nasturii camasii de pionier, pentru ca, spunea el inca de pe-atunci, daca-i incheie se simte ca intr-o zgarda. A indurat toate pedepsele, inclusiv cele corporale, a acceptat sa devina exemplu negativ pentru toti cei din clasa, apoi din scoala. La un moment dat, cazul lui devenise subiect de discutie prin barurile si cafenelele din S. In curand, il stia tot oraselul, care-l poreclise "copilul cu pieptul dezvelit".
luni, 11 februarie 2013
Mici poeme în proză ale lui Baudelaire (37)
Binefacerile lunii
Luna,
care este capriciul însuşi, se uită pe fereastră, pe cînd dormeai în leagăn, şi
îşi zise: „îmi place copila".
Şi,
plină de moliciune, coborî scara de nori şi trecu lin prin geamuri. Apoi, se
lăsă pe tine cu mlădioasă duioşie de mamă şi îşi puse culorile pe faţa ta.
Ochii ţi-au rămas verzi, şi obrajii din cale-afară de palizi. Contemplînd-o pe
această musafiră, ochii ţi s-au mărit ciudat; şi te-a strîns la piept cu atîta
duioşie încît ai rămas pentru totdeauna gata să plîngi.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)