La
o goană de urşi, după cum îi era datoria, conducătorul a atras atenţia
vînătorilor că nu au voie să tragă în urs mic, sub doi ani, şi nici în ursoaice
cu pui. Era necesară această avertizare, mai cu seamă fiindcă printre noi se
găseau şi doi vînători, vechi de altfel, dar pentru prima dată la urşi. „Nu vă
pierdeţi capul. Vedeţi în ce trageţi!"
Un blog pentru linistea adultilor
Totalul afișărilor de pagină
duminică, 29 decembrie 2013
O poezie a lui Zaharia Stancu
De unde vine seara,
cu întunericul
ei străveziu,
vestind
groasa smoală a nopţii?
Poate că
vine,
ca şi vântul,
de dincolo de
marginile pământului.
luni, 23 decembrie 2013
Din povestirile ciudate ale lui Victor Kernbach(6)
Triunghiul echilateral a
orbit
Vîntul ridica valurile de praf roşcat dintre
mărăcini şi hîrtoape, sub arşiţa grozavă a unui anotimp inexistent în
calendarul memoriei omeneşti. Cupola ca o elipsă perfectă a cerului senin era
goală, lipsită de soare. Totuşi cerul era albastru, bătînd spre margini în
auriu, iar lumina sclipea straniu în zenit şi pe coamele valurilor de pulbere.
Un om între două vîrste, osos şi zvelt, cu tîmplele uşor încărunţite şi cu
ochii obosiţi dar atenţi, se tîra istovit printre gropi şi mărăcini, fără să-şi
pună întrebarea unde şi de ce se duce. Meseria îl obişnuise demult cu drumurile
şi cu răbdarea; el ştia că la capătul oricărui drum găseşti cel puţin obiectul
căutat sau urmele lui şi că de multe ori pînă atunci poţi da de surprize mai
aţîţătoare decît chiar ţinta. Era ziarist. Apucase să facă
Faceti-va bine (315)
Trandafirul
Denumire ştiinţifică: Rosa centifolia.
Denumiri populare: trandafir de
grădină, roză. Numele curent al acestui trandafir este trandafirul de dulceaţă.
Prezentare. Trandafirul este o plantă
perenă şi se prezintă sub formă de arbust. Face parte din familia rozaceelor,
fiind una dintre cele mai răspândite şi mai cunoscute plante. În
prezent, în lume
se cultivă peste
20.000 de soiuri
de trandafir. Partea medicinală a trandafirului sunt
petalele, din care se prepară infuzie şi sirop.
duminică, 22 decembrie 2013
Basmele lui Hauff
Mai tineti minte cartea asta? O am in biblioteca - editia din 1981, superb ilustrata de Livia Rusz. Trebuie sa mai fi fost o editie, anterioara, pentru ca tin si astazi minte cum mi-a adus mama cadou acest uimitor volum si cum a devenit el rapid cartea mea de capatai. Ori in 1981 aveam 21 de ani si nu mai citeam povesti, asadar sunt sigur ca a existat o editie anterioara. Ia uite:
sâmbătă, 21 decembrie 2013
Imparatia oglinzilor strambe (6)
În care pajul cu aluniţă pe obrazul drept îi dă
împăratului o lecţie de aritmetică
Doi paji frumoşi, cu bucle aurii,
în veşminte frumoase de catifea,
intrară într-o sală a palatului unde nu era ţipenie de om. Călcînd cu pantofii
lor strălucitori pe podeaua de cristal a sălii, cei doi paji se apropiară de o
masă uriaşă, încărcată cu tot soiul de tacîmuri şi farfurii, şi se opriră unul
în dreapta, celălalt în stînga jilţului în care trebuia să se aşeze împăratul.
— Oare împăratul o să ia
singur gustarea de dimineaţă? La masa asta încap cinci sute de oameni! zise
pajul cu aluniţă pe obrazul drept.
— Ssst... vine cineva! şopti pajul
cu aluniţă pe obrazul stîng. Îmi tremură genunchii de
frică.
Pe patul de moarte
M-am întrebat recent ce sfat i-aş da Mariei dacă aş fi pe patul de moarte şi mi-aş da ultima suflare. Asta e o întrebare dificilă, pentru că te gândeşti că poate copilul tău chiar va urma acel sfat. Şi eu nu mă pot opri să-mi pun întrebarea: pot fi sigur că sfatul meu ar fi bun? Răspunsul e următorul: n-am de unde şti, dar mai degrabă înclin să cred că ar fi un sfat greşit.
Marin Preda in Dacia 1100
Agresivitatea la volan
Am crezut multă vreme că tot ceea ce se spune despre psihologia
omului de la volan nu sunt decît simple speculaţii menite să-i sperie pe
conducătorii auto şi să-i facă prudenţi ca să se micşoreze numărul accidentelor.
Omul de la volan, se spune, îşi însuşeşte psihologic o parte din
puterea motorului său şi devine agresiv. Ce idee pur literară! Cum să-şi
însuşească o astfel de putere? De ce? Îi lipseşte cumva o doagă? Ce să facă el
cu puterea aceea decît tot să meargă pe drum şi să ajungă cu bine la
destinaţie?
Trei milenii de umor (39)
Soţia unui
prieten i-a solicitat părerea lut Victor Babeş asupra diferenţei dintre
reumatism şi gută. Eminentul bacteriolog i-a răspuns:
— Stimată doamnă, deşi am păşit în afara specialităţii mele,
îndrăznesc să fac o comparaţie plastică pentru ca să mă puteţi înţelege: dacă
cineva v-ar prinde gingaşul dumneavoastră picioruş într-o menghină de oţel şi
ar strînge pînă vă doare, aceasta ar fi reumatismul. Dacă braţul menghinei este
strîns cu încă cîteva învîrtituri în plus, atunci obţineţi senzaţia de gută!
Soluții pentru păstrarea aureolei(3)
Semizeul poate să-ţi fie şef, coleg de birou, partener de viaţă, tată, mamă, oricum, o persoană cu care împarţi zilnic măcar câteva ore. Orele alea îşi lasă negreşit o amprentă asupra vieţii tale, te influenţează cumva, îţi schimbă, chiar dacă tu nu poţi percepe asta, cursul vieţii. Uneori greşeşti faţă de semizeu, alteori greşeşte el faţă de ţine. Nu poate fi altfel.
Din poeziile lui Mateiu Caragiale(2)
Grădinile Amăgirii
Grădinile-Amăgirii
te-aşteaptă-acolo unde
Apusa
tinereţe s-a ofilit de dor,
Şi
apa ce-aţipeşte, în luciu-i rânjitor,
Visările-ţi
oglindă şi-ncheagă-ale ei unde.
Faceti-va bine (314)
Traista ciobanului
Denumire ştiinţifică: Capsella bursa
pastoris.
Denumiri populare: buruiană de
friguri, coada pisicii.
Prezentare. Traista ciobanului este o
plantă erbacee din familia cruciferelor. Este anuală sau
bienală, cu tulpină
dezvoltată şi rădăcini
puternice. Frunzele au
forme diferite, cele de la nivelul solului fiind dispuse în rozetă.
Înălţimea plantei trece de 60 cm, uneori ajungând chiar şi la un metru. Florile
sunt adunate într-o inflorescenţă. Traista ciobanului are o foarte lungă
perioadă de înflorire – din martie şi până în noiembrie.
Mici intamplari cu animale (180)
Terenul de
vînătoare O este foarte liniştit. Plantaţiile tinere de molid sunt ferite de
invazia oilor, exploatări nu se fac, braconieri nu-s, lupii sunt prigoniţi,
aşa că vînatul iese seara de cu bună vreme, iar soarele de dimineaţă îl găseşte
încă prin tăieturile largi. Iubitorii de natură vor înţelege că în verile pe
care le petreceam în acei munţi, abia era o înserare sau un crăpat de zori care
să nu mă fi găsit în vreunul dintre observatoarele înalte cu care era
înzestrat terenul.
Inalta sinucidere
Am postat acum câtăva vreme, în serial, „Înalta aventură” - cartea lui Edmund Hillary despre cucerirea Everestului. O carte frumoasă, care pe unul ca mine, născut şi crescut la poalele Bucegilor, îl ţine cu sufletul la gură. Sigur că am citit această carte în adolescenţă şi, în urma lecturii, mi-am dorit să ajung şi eu pe Everest. N-a fost să fie, o astfel de încercare nu este chiar pentru oricine. Trebuie să ai o dârzenie ieşită din comun, un coeficient nu chiar neglijabil de nebunie şi, mai ales, să consideri că merită. Ori eu n-am avut nici dârzenie, nici nebunie. Aşa că am urcat doar munţii din preajma casei.
miercuri, 18 decembrie 2013
Din povestirile ciudate ale lui Victor Kernbach(5)
Evantaiul destinelor
Ea m-a întrebat într-o zi de vară:
– Dragul meu, cîte palete trebuie să aibă un
evantai?
N-am ştiut să-i răspund. Am zis numai:
– Cred că cel puţin un sfert din temperatura
zilei.
– Sper că nu după termometrul Fahrenheit! rîse
ea.
I-am răspuns că nu.
Ea plecă să-şi ducă la reparat evantaiul, căci
era foarte cald şi avea mereu nevoie de el.
Mail din Australia
Astazi am primit o lovitura extrem de grea, care m-a descumpanit si aproape ca m-a aruncat, cum spun crestinii, in bratele deznadejdii. Loviturile astea vin intotdeauna atunci cand esti sigur ca ai rezolvat o problema, ca ai ajuns la un liman, ca, in sfarsit, ai ajuns la momentul pe care ti l-ai dorit atata si atata vreme. Nu stiu de ce a lasat Dumnezeu regula asta - probabil ca nu stie nimeni. Dar iata despre ce este vorba.
duminică, 15 decembrie 2013
Arghezi povestind copiilor (5)
Cîinele
Deasupra mormîntului, învelit cu frunză de toamnă, a trecut o
noapte, a trecut o zi. M-am dus azi să-l
privesc cu adîncă tulburare.
Iluzia că a fost cu neputinţă; uimirea că totuşi el a murit, că a murit pentru totdeauna, că
nu o să-l mai întîlnesc ascultîndu-ne pasul, ridicîndu-se în
două picioare, vorbind şi anunţînd sosirea flaşnetei — sentimentul că toate
acestea nu se mai întîmplă doare.
sâmbătă, 14 decembrie 2013
Faceti-va bine (313)
Toporaşii
Denumire ştiinţifică: Viola odorata.
Denumiri populare: tămâioară,
zambilă de grădină, viorea.
Prezentare. Sub denumirea de toporaşi
identificăm o mică şi sensibilă plantă de primăvară ce aparţine familiei
violaceelor. Această plantă are un rizom scurt şi destui de subţire, din care
se dezvoltă rădăcini, stoloni şi frunze reniforme cu peţiolul lung. Florile au
o codiţă lungă, culoare violetă, rareori albă, roză sau albastră, şi miros
foarte plăcut. Apar în lunile martie şi aprilie. Toporaşii
cresc prin rariştile şi poienile pădurilor de foioase, tufărişuri, fâneţe, pajişti.
Pentru nevoi medicinale se recoltează rizomii, împreună cu rădăcinile. Valoare medicinală
au, însă, şi frunzele şi florile. Se prepară infuzie, cataplasme, sirop, suc, pulbere,
poţiuni, decoct.
A doua elegie duineză a lui Rilke
Orişicare înger e înspăimîntător. Şi totuşi, vai mie.
cîntecul spre
voi îl înalţ, cunoscîndu-vă firea,
spre voi, ucigătoarelor aproape păsări ale sufletului.
Unde s-a pustiit vremea lui Tobie, cînd
unul din cei mai strălucitori se oprea dinaintea umilului prag,
puţin travestit pentru călătorie şi ne mai spăimîntînd;
(un tînăr, doar, în faţa altui
tînăr, de-acesta cercetat cu ochi iscoditor).
Dacă acum şi dindărătul noianului de
stele, Arhanghelul, primejduitorul,
cu un singur pas avîntat s-ar coborî, apropiindu-se de noi:
inima, zvîcnind din baierile pieptului, ne-ar ucide. Voi,
cine sunteţi?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)