Cateva prajituri de la Buzzati

Sclav

Deschizând uşa casei cu cheia, Luigi nu făcu niciun zgomot. Nu fiindcă ar fi avut motive speciale de precauţie, ci din pură întâmplare.

Şi, înaintând cu paşi prudenţi şi neauziţi, profită de asta ca să facă o surpriză.

De cum intră, intui că Clara era acasă. În privinţa aceasta nu se înşela niciodată. Cine ştie cum, prezenţa femeii transforma atmosfera din jur. Avu un sentiment de consolare. O iubea atât de mult încât uneori, întorcându-se acasă, oricât de absurd ar fi fost, îl cuprindea teama că ea plecase pentru totdeauna.

Trecu, fără să provoace trosnituri, pe parchetul anticamerei şi, cu riscuri mai mici, păşi pe plăcile de gresie din hol. Cu multă grijă, îşi vârî capul ca să exploreze bucătăria.

Iat-o pe Clara. O vedea din spate, la mai puţin de doi metri. In picioare, fără să bănuiască prezenţa lui Luigi, era preocupată să aranjeze ceva pe masă. Privind cu atenţie ceafa soţiei sale, el înţelese că zâmbea. Ce scumpă, ce minunată făptură! Probabil că era vorba de una din mâncă­rurile lui preferate, şi ea era fericită, bucurându-se dinainte de satisfacţia lui.

Mici intamplari cu animale (59)

Într-o zi de ianuarie, pe ger şi zăpadă, vînătorul I. L. Nepos (Năsăud) a ieşit pînă în Pietrele Vărării, pisc din care poţi privi pînă în zări depărtate. Se vede de acolo Rotunda, din sînul căreia izvorăşte Someşul Mare, se vede Inăul, ca un turn de biserică gotică — Pietrosul şi Heniul. Se vede Ţibleşul, care, de cîte ori îşi pune vara în cap cuşma de pîclă, îndeamnă pe ţărani să-şi adune în grabă fînul, că vine ploaia.

Muzica adevarata

Discutiile mele cu Maria despre muzica nu au ajuns inca la niciun rezultat. Ea asculta in continuare maimute de genul Inna, eu ascult in continuare Pink Floyd, jazz si clasica. Gusturile nu se discuta, evident. 

Ceea ce incerc in perioada asta este sa-i explic cum vine treaba cu melodia. Ii pun cate o piesulita de genul Corul Vanatorilor, pe care o poate fredona, apoi o rog sa fredoneze din piesele alea insuportabile pe care le canta diverse tipe cu voce si din care nu retii nimic. Sigur ca nu poate fredona asa ceva. Si atunci vin eu triumfator si-i spun: "Vezi? Aia nu e muzica adevarata".

Gainarii

Vad zilele astea pe net niste indemnuri la actiunea din 29 care ma fac sa ma tavalesc de ras. Uite un exemplu:

HAI LA VOT! EXPRIMATI-VA OPTIUNEA!
ESTE UN DREPT DEMOCRATIC PE CARE NU VI-L POATE LUA NIMENI

Cat de prosti poate sa ii creada USL pe romani, ca sa le transmita astfel de mesaje? Pana si un copil de clasa a doua, vazand gainaria respectiva, isi intreaba parintii: "Cine vrea sa ne ia dreptul asta democratic?" Va mai aduceti aminte de lozincile cu "Ceausescu Pace"? Radeam de ma prapadeam si de alea: unde e razboiul mai tembelilor? 

Unul care merge la vot ca la Verdun

Aventurile lui Cepelică (4)

Unde Cepelică il asediază pe Jăvroi si il invinge prin insetare

Dar ia să vedem ce s-a ales cu căsuţa lui moş Dovleac. Ei bine, iată că într-o bună dimineaţă – vorba vine că era bună – îşi făcu din nou apariţia cavalerul Pătlăgică. Venise tot în caleaşca trasă de cei patru Castraveţi. Dar de astă dată, era însoţit de o droaie de poliţişti. Alungă fără vorbă multă pe bătrîn şi instala în căsuţă o dihanie de cîine pe nume Jăvroi.

– Numai aşa o să punem la respect golănimea din sat şi pe toţi pierde-vară de teapa celui adăpostit de Strugure în casa lui – tună Pătlăgică aruncînd o privire înfricoşătoare în jur.

– Ham, ham! aprobă Jăvroi.

– Iar pe hodorogul de Dovleac o să-l învăţ eu minte ce înseamnă să-mi calce poruncile. Dacă ţine cu tot dinadinsul să aibă o locuinţă şi să mai facă şi pe niznaiul, o să-i rezerv eu una la închisoare. Acolo e loc berechet pentru toţi.

Fluierul fermecat

Abia astept sa se termine cu referendumul, ca sa pot sa revin la o viata fara politica. Am spus-o: nu voi mai scrie nimic despre politica, indiferent de rezultatul referendumului, imediat dupa incheierea scandalului. Sunt surprins de reactia pe care am avut-o la suspendarea presedintelui, credeam ca sunt imun. Se pare insa ca ranile pe care mi le-au produs comunistii aia rai odata cu venirea lui Iliescu sunt atat de adanci, incat de indata ce simt mirosul mlastinii pesediste (in care, din pacate, se balacesc si liberalii), indata ce vad spinarile varanilor misunand printre smarcuri, reactionez. E ca in povestea cu Pacala si fluierul fermecat: cum il auzeai, incepeai sa dansezi si nu te mai puteai opri decat cand nu-l mai auzeai.

Pana in acest moment, tot ce am realizat a fost ca mi-am mai pierdut ceva prieteni. Puteam sa stau linistit si sa scriu despre povesti. Dar ce sa fac, daca am auzit fluierul fermecat?

O poezie a lui Esenin

Nu înjuraţi, căci zadarnic e totul!
Negustor de cuvinte nu sunt!
Tot mai greu îmi atârnă pe umeri
Capul de aur lăsat în pământ.

Faceti-va bine (126)

Hameiul

Denumire ştiinţifică: Humulus lupulus.

Denumiri populare: măiugă, mămlugă, tofolean, himel.

Prezentare. Hameiul este o plantă perenă, căţărătoare, ierboasă, de mari dimensiuni, aparţinătoare a familiei moraceelor. Ca dezvoltare în spaţiu, hameiul seamănă, întrucâtva, cu viţa de vie. Florile au o frumoasă şi ciudată culoare galben-verzuie. Hameiul creşte în flora spontană, fiind întâlnit în lunci, în păduri tinere, în tufărişuri.

O lectie neinvatata

Una dintre lectiile pe care nu am reusit sa le invat niciodata este cea care spune ca nu toti oamenii sunt la fel, nici macar intre anumite limite. Mi s-a intamplat de nenumarate ori, de-a lungul vietii, sa fac anumite lucruri si sa am asteptarea ca oamenii din jur sa reactioneze exact asa cum as fi reactionat eu. Imi amintesc surpriza care ma incerca de fiecare data cand cineva se declara revoltat de actiunile mele, sau oripilat, sau ma condidera demn de dispret sau de pedeapsa. Si cu toate ca asta mi s-a intamplat de multe ori, am ramas acelasi. Am continuat sa presupun implicit ca daca o sa ma duc, de exemplu, fara cravata la nu stiu ce adunare, o sa gasesc acolo o gramada de alti tipi fara cravata. Sigur ca ma duceam si constatam ca toti au cravata, asa ca ma apucam sa-mi construiesc un aer de individ nonconformist etc. In realitate, mi-ar fi placut sa nu trebuiasca sa fac asta.

Pentru o lume mai bună

Discuţiile pe teme politice din aceste zile îmi prilejuiesc tot felul de întrebări de ordin filosofic.
Deunăzi, plecând de la nişte subiecte benigne, am ajuns la o adevărată dispută cu o prietenă aflată de cealaltă parte a unei baricade.
Dintr-una-ntr-alta, discuţia s-a aprins. La un moment dat, m-am trezit că-mi zice: „e vina mea că încurajez fel de fel de suboameni prin prietenia pe care le-o acord”. Aşadar, din cauza disputelor politice, m-am trezit încadrat în categoria „suboameni”. 

Corectitudinea politica

Intru, din cand in cand, in dispute pe teme de "political correctness". Unii oameni par a fi de acord ca este important ca in loc de tigan, sa zici rrom. In loc sa zici "nigga" sa zici "afro-american man". Sa nu mai zici "batran" (bosorog, etc) ci "persoana in etate". Modelul general ar fi urmatorul: nu mai zici "cacat", ci "materii fecale". 

Fara pricina

Al meu suflet, Psyhée

A venit îngerul şi mi-a zis:
- Eşti un porc de câine,
o jigodie şi un rât.
Pute iarba sub umbra ta care o apasă;
mocirlă se numeşte respiraţia ta!
- De ce, i-am strigat, de ce?
- Fără pricină!

De-ale lui Zoscenko (19)

CALITATEA PRODUCŢIEI

Am eu nişte cunoscuţi, familia Gusev. La cu­noscuţii ăştia ai mei a stat un neamţ din Berlin.

A stat într-o cameră cu chirie. Aproape două luni.

Gusevii erau tare mîndri de chiriaşul ăsta şi lăudau faţă de toţi cunoscuţii lor costumele străinului, lucruşoarele lui străine, de o calitate extra.

La plecare, neamţul a lăsat gazdelor sale o mulţime de lucruri. O grămadă de bunătăţi străine. Tot felul de flaconaşe, guleraşe, cutiuţe. Afară de asta, două perechi de chiloţi. Şi un pulover aproape fără nici o ruptură. Şi o groază de mărunţişuri pentru uzul domnilor, şi pentru uzul doamnelor.

Toate astea fuseseră îngrămădite într-un un­gher, lîngă spălător.

Gazda, madam Guseva, femeie cinstită, nimic de zis, i-a adus aminte neamţului, cînd să plece: bitte-schön, nu cumva, aşa, în pripă, aţi uitat marfa asta străină?

Aventurile lui Cepelică (3)

Necazurile lui Miriapod cînd îşi duce copiii la cizmar

Cepelică intră ucenic în atelierul meşterului Strugure şi deprinse repede meşteşugul: freca aţa cu răşină, prindea tălpile în ţinte, căputa ciubote, ba chiar lua măsură la clienţi.

Meşterul era mulţumit. Afacerile parcă prinseseră aripi, Faima lui Cepelică îi sporise clientela, căci mulţi veneau mai ales să-l vadă pe băieţaşul căruia i se dusese vestea că-l făcuse pe cumplitul Pătlăgică să dea apă la şoareci.

Cepelică făcu astfel o mulţime de cunoştinţe.

Primul fu profesorul de muzică, maestrul Pară-Mălăiaţă. Intrase în cizmărie, cu vioara la subsuoară, însoţit de un roi de bondari negri şi de viespi aurii, ce zumzăiau şi se roteau în jurul lui. Aceştia dădeau de fapt tîrcoale viorii sale, care nu era altceva decît o jumătate de pară, aromată şi zemoasă.

Din această pricină, nu o dată se întîmpla ca, în timpul concertelor, ascultătorii să se ridice speriaţi de pe scaune şi să strige :

– Atenţie, domnule profesor: s-a aşezat un bondar pe coarda sol!

O scrisoare a Capcaunului Cumsecade

A aparut o scrisoare a lui Andrei Plesu adresata ministrului educatiei - Andronescu, pe tema plagiatului comis de Victor Ponta. Este un text din categoria celor la care uselistii reactioneaza nervos, precum primarul Manea de la Orsova. Cand Plesu isi da cu parerea indiferent pe ce tema  legata de politica, uselistii riposteaza instantaneu cu insulte macabre si urlete guturale, cum probabil va fi scos, la vremea ei, Bestia din Gevaudan Reproduc cu satisfactie aceasta scrisoare.

Aventurile Baronului Munchhausen (3)

Doi câini şi un cal

În toate aceste împrejurări, domnii mei, din care am scăpat cu bine, m-a ajutat întotdeauna întâmplarea, pe care am ştiut, prin vitejie şi prin prezenţă de spirit, să o întorc în folosul meu. Întâmplarea, vitejia şi prezenţa de spirit, luate laolaltă, fac, după cum toată lumea ştie, norocul vânătorului, al marinarului şi al ostaşului, însă ar fi un vânător, amiral sau general neprevăzător şi i s-ar putea aduce multe învinuiri aceluia care s-ar lăsa numai pe seama întâmplării sau a norocului fără să-şi însuşească toate meşteşugurile trebuincioase sau fără să-şi facă rost de sculele care să-i asigure izbânda. 

Faceti-va bine (125)

Gutuiul

Denumire ştiinţifică: Cydonia oblonga.

Prezentare. Pom fructifer, gutuiul este un arbore de mici dimensiuni, uneori prezentându-se ca un arbust. Frunzele gutuiului sunt groase şi au o culoare verde închis. Tulpina se ramifică în partea superioară, scoarţa ei având culoarea gri-închis. Florile gutuiului sunt roz-albicioase şi apar prin luna mai. Fructele sunt sâmburoase, au culoare galbenă şi sunt acoperite cu puf.

Gutui ordinar

Dreptatea și adevărul

Beau liniștit a patra cafea și brusc simt o stare de liniște și încredere că toate merg bine. Unde merg toate, către ce se îndreaptă? Către moarte, firește. Un lucru pe care-l știu de mic dar pe care l-am ignorat atâția ani. Știu exact unde merg și dintr-odată, fără nicio explicație, nu mai am nicio teamă. Ba chiar mă cuprinde un fel de interes, o înțelegere ca atunci când ai dat o raită pe lângă lacul cel adânc unde știi că te vei scufunda când îți va veni rândul.

Mici intamplari cu animale (58)

Un paznic din Laita (Făgăraş) raportează :

Începînd de la sfîrşitul lui aprilie am patrulat zi de zi prin golul de sus, ca să urmăresc cu ocheanul sporul de iezi de ca­pră neagră pe care îl avem în anul acesta. La 28 aprilie, iată se ridică o acvilă, din apropierea mea, dintre nişte bolovani mari. S-a ridicat cu greu de la pămînt: ducea în gheare ceva mări­şor. Am dat o împuşcătură în aer, am chiuit, pasărea răpitoare a lăsat din căngile ghearelor prada şi, uşurată, îndată a dis­părut după o culme. Am alergat la locul unde căzuse ceea ce ducea şi am găsit un ieduţ de capră neagră, cam de patru kilograme. Avea capul spart, creierii scoşi, de pe un picior din fată si de pe coastă carnea mîncată. Iedul era cald încă; a fost prins numai atunci. M-am mirat cum a putut acvila în aşa puţină vreme să spargă ţeasta iedului, să-i mănînce creierii şi să mai mănînce şi din carne.

Un ied mai puţin. Şi poate şi alţii vor avea aceeaşi soartă. Iar acvilele sînt protejate, nu avem voie să le împuşcăm. Asa mi-am zis, cu amărăciune. Apoi mi-am adus aminte că in regiunea Laita am văzut pînă atunci vreo douăzeci şi cinci de iezi, dincolo la Tunsul aproape tot atîţia, însă acvile de stîncă acum abia mai văd, rar, pe cînd odinioară erau multe.

Ionel Pop - Instantanee din viata animalelor

Liberalismul de Orsova

In cadrul campaniei legale pentru referendum, Basescu, aflat la un miting in Cluj, a aprins o torta numita "Flacara Democratiei". Torta a inceput sa fie purtata prin tara, urmand sa ajunga la Bucuresti. Iata insa ca sambata, la intrarea in orasul dunarean Orsova, tinerii care alergau cu torta au fost intampinati de o echipa condusa de primarul liberal Ion Manea, care le-a smuls torta si a aruncat-o in Dunare. Scurt.