Una dintre lectiile pe care nu am reusit sa le invat niciodata este cea care spune ca nu toti oamenii sunt la fel, nici macar intre anumite limite. Mi s-a intamplat de nenumarate ori, de-a lungul vietii, sa fac anumite lucruri si sa am asteptarea ca oamenii din jur sa reactioneze exact asa cum as fi reactionat eu. Imi amintesc surpriza care ma incerca de fiecare data cand cineva se declara revoltat de actiunile mele, sau oripilat, sau ma condidera demn de dispret sau de pedeapsa. Si cu toate ca asta mi s-a intamplat de multe ori, am ramas acelasi. Am continuat sa presupun implicit ca daca o sa ma duc, de exemplu, fara cravata la nu stiu ce adunare, o sa gasesc acolo o gramada de alti tipi fara cravata. Sigur ca ma duceam si constatam ca toti au cravata, asa ca ma apucam sa-mi construiesc un aer de individ nonconformist etc. In realitate, mi-ar fi placut sa nu trebuiasca sa fac asta.
Aceasta lipsa de intelegere a faptului ca oamenii sunt diferiti si, uneori, foarte diferiti, m-a condus in cele din urma la o lipsa totala de preocupare pentru ce fac, cred sau simt ceilalti, cata vreme, desigur, faptele lor nu m-au atins in mod direct. Singura diferenta este ca acum nu prea mai sunt uimit si nici afectat cand cineva se situeaza pe o pozitie complet diferita de a mea, impiedicand astfel orice forma de dialog. Fac in continuare ceea ce am facut toata viata: spun ce-mi vine si apoi, daca a iesit bine merg mai departe, daca nu, asta e.
Sunt convins ca multi dintre ceilalti oameni, atunci cand discuta cu mine, au o anumita grija, cauta sa nu ma deranjeze cumva, isi amintesc ca altadata nu mi-a convenit ceva si nu mai pomenesc de lucrul ala, se gandesc, sa zicem, ca sunt grasan si, inchipuindu-mi ca nu imi convine subiectul "grasi" nu-l ating, etc. Ei bine, eu nu fac asta decat in cazuri rare, cand vine vorba de subiecte foarte "grele". De exemplu, daca discut cu cineva care a facut un avort candva si stiu ca subiectul este dureros, nu-l pomenesc. Daca discut cu unul care este bolnav nu zic nimic de boala respectiva etc. In rest, pe subiecte mai putin importante, sunt total neglijent.
Dat fiind faptul ca de la o vreme m-am cam retras din valtoare, ocaziile de a constata fracturi ca cele despre care vorbesc s-au imputinat. Am acum ocazia sa ma intalnesc din nou cu ele, pentru ca m-am apucat sa declar pe blog ca sunt de partea lui Basescu. Pentru mine nu are nicio importanta daca interlocutorul meu este basel sau anti-basel. Daca e pro, discut cu el si infieram amandoi la USL, daca e contra, intru in dispute si combat. Mi se pare ca asta este o chestie care nu ar trebui sa afecteze relatiile dintre mine si ceilalti. Chiar nu vad de ce sa ma cert cu un anti-basel care imi e prieten, doar pentru ca avem opinii politice diferite. Daca ar fi OK, atunci ar trebui sa ne certam si daca eu as fi credincios si el nu. Mi s-a parut mereu ca prietenia, daca este reala, ar trebui sa treaca dincolo de opiniile asupra unui subiect sau al altuia.
Dar m-am fript. Cand Geoana a pierdut in fata lui Basescu, unul dintre cei mai buni prieteni ai mei m-a facut cu ou si cu otet, dupa care nu a mai vrut sa aiba de-a face cu mine. A ajuns pana acolo incat atunci cand a murit mama, pe care o stimase si o pretuise, nu a venit la inmormantare. Acum, tot din cauza lui Basescu, m-a rejectat o prietena, pe care o cunosc din studentie. Toate astea se intampla, trebuie sa recunosc, pentru ca nu am invatat inca lectia aia care spune ca oamenii pot fi atat de diferiti incat unul sa fie victima si celalalt calaul.
Cand eram student, unul dintre colegii mei mi-a spus intr-o zi un lucru pe care nu l-am uitat niciodata. Anume, ca el apreciaza foarte mult la mine faptul ca ii tratez la fel pe ceilalti, ca nu ma port, adica, diferit cu oamenii in functie de cine sunt ei, ce bani au etc. Sincer sa fiu, pana atunci nici nu observasem asta. Dar atunci, auzindu-l, am realizat ca intr-adevar, asa stau lucrurile. Ei bine, dupa atatia ani, pot sa spun cu mana pe inima: nu e vorba de o calitate, ci de un defect. Nu poti sa-i tratezi pe toti la fel. Oamenii sunt foarte diferiti si trebuie sa-i tratezi diferit. Asta e marea arta. Daca esti unul care zice ce gandeste, o iei pe cocoasa pana la urma. Daca insa tii seama de fiecare, ai numai de castigat.
Oricum, tot nu o sa invat lectia asta, sunt convins.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu