Un paznic din Laita
(Făgăraş) raportează :
Începînd de la sfîrşitul lui aprilie am patrulat zi de zi prin golul de sus,
ca să
urmăresc
cu ocheanul sporul de iezi de capră neagră pe care îl avem în anul acesta. La 28 aprilie, iată se ridică o acvilă, din apropierea mea,
dintre nişte
bolovani mari. S-a ridicat cu greu de la pămînt: ducea în gheare ceva mărişor. Am dat o împuşcătură în aer, am chiuit, pasărea răpitoare a lăsat din căngile ghearelor prada şi, uşurată, îndată a dispărut după o culme. Am alergat la
locul unde căzuse
ceea ce ducea şi
am găsit
un ieduţ de
capră
neagră,
cam de patru kilograme. Avea capul spart, creierii scoşi, de pe un picior din fată si de pe coastă carnea mîncată. Iedul era cald încă; a fost prins numai
atunci. M-am mirat cum a putut acvila în aşa puţină vreme să spargă ţeasta iedului, să-i mănînce creierii şi să mai mănînce şi din carne.
Un ied mai puţin. Şi poate şi alţii vor avea aceeaşi soartă. Iar acvilele sînt
protejate, nu avem voie să le împuşcăm. Asa mi-am zis, cu amărăciune. Apoi mi-am adus
aminte că in
regiunea Laita am văzut pînă atunci vreo douăzeci şi cinci de iezi, dincolo la
Tunsul aproape tot atîţia, însă acvile de stîncă acum abia mai văd, rar, pe cînd
odinioară erau multe.
Ionel Pop - Instantanee din viata animalelor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu