Muzica adevarata

Discutiile mele cu Maria despre muzica nu au ajuns inca la niciun rezultat. Ea asculta in continuare maimute de genul Inna, eu ascult in continuare Pink Floyd, jazz si clasica. Gusturile nu se discuta, evident. 

Ceea ce incerc in perioada asta este sa-i explic cum vine treaba cu melodia. Ii pun cate o piesulita de genul Corul Vanatorilor, pe care o poate fredona, apoi o rog sa fredoneze din piesele alea insuportabile pe care le canta diverse tipe cu voce si din care nu retii nimic. Sigur ca nu poate fredona asa ceva. Si atunci vin eu triumfator si-i spun: "Vezi? Aia nu e muzica adevarata".

Atunci cand eu ascult, sa zicem, Black Snake, vine Maria si ma intreaba de ce ar fi aia muzica adevarata si-l numeste pe Chris Farlowe maimutoi. Chestie la care nu prea am ce sa raspund. In orice caz, nu contenesc sa insist pe faptul ca sunetele maimutelor alora (Gomez, Inna etc) nu reprezinta decat galagie, in vreme ce Pink Floyd, Beatles etc reprezinta muzica adevarata.

Acum o saptamana si ceva, aflandu-se la noi in vizita Dana, Gogol dar si Michelle, intr-o seara am stat ceva mai tarzior cu niste vinuri de impartasanie. La un moment dat, am ramas doar eu si Gogol, ceilalti risipindu-se prin casa, in vederea somnului. Maria si Michelle s-au dus la ele in camera, iar noi, ca niste oameni adevarati care au prins vremurile adevarate, ascultam Grand Funk Railroad. Pana la dormitorul fetelor sunt doua usi si doar una era inchisa, drept pentru care cele doua au constatat ca muzica e cam tare. Asa ca Michelle i-a zis Mariei: "Du-te si inchide si usa cealalta, ca sa nu mai auzim muzica adevarata".