Faceti-va bine (117)

GENŢIANELE

Ghinţura galbenă

Ghinţura pătată

Denumire ştiinţifică: Gentiana lutea; Gentiana punctata.

Denumiri populare: fierea pământului, inţură, ghimbere de munte, ţintură. Aceste denumiri sunt atribuite ghinţurei galbene. Ghinţura galbenă şi ghinţura pătată, precum şi ghinţura albastră şi cea violetă, sunt plante cunoscute şi sub numele de genţiane.

Prezentare. Ghinţura galbenă (Gentiana lutea) este o plantă perenă, cu o înălţime maximă de până la un metru. Rizomul este consistent, fiind continuat de o tulpină aeriană fistuloasă. Florile au un caliciu albicios, corola lor fiind galbenă. Sunt plasate la subsuoara frunzelor, înflorirea având loc pe tot parcursul verii. Ghinţura galbenă face parte din familia genţianaceelor şi creşte în regiunile alpine. Are calităţi medicinale însemnate, dar nu poate fi recoltată, culesul şi distrugerea ghinţurei galbene fiind interzise. Ghinţura galbenă este o plantă ocrotită prin lege.

Ghinţura pătată (Gentiana punctata) este o plantă micuţă, de maximum 60 de centimetri înălţime, cu o durată de viaţă foarte mare. Rizomul este scurt, tulpina aeriană fiind, însă, ceva mai dezvoltată. Florile, de culoare galbenă, au răspândite pe ele numeroase puncte roşii, grena sau maro. Ghinţura pătată înfloreşte din iunie până în septembrie. Fructul său este o capsulă. Această plantă creşte în zonele muntoase. În practica medicinală se foloseşte sub formă de infuzie. Infuzia de ghinţură pătată este un tonic activ şi persistent, revigorând şi remineralizând organismul. Din acest motiv se foloseşte cu bune rezultate în timpul convalescenţelor, în perioade de epuizare, pentru revenirea poftei de mâncare şi... de viaţă. Tot cu infuzia de ghinţură

pătată se poate interveni pentru buna funcţionare a bilei, precum şi pentru combaterea viermilor intestinali.

Ghinţura albastră

Ghinţura violetă

Prezentare. Ghinţura albastră (Gentiana asclepiadea) se mai numeşte şi Lumânărica pământului. Este o plantă înaltă de circa un metru, cu o tulpină groasă şi cu un rizom de asemenea puternic. Înfloreşte târziu, în august şi septembrie. Florile, de culoare albastră spre violet sau spre bleu-ciel, au formă de clopot şi sunt plasate în partea superioară a plantei, la subsuoara frunzelor, solitare sau grupate câte două sau trei. Ghinţura albastră poate fi găsită pe o arie foarte largă, de la câmpie până în zona alpină, în locuri umede (păduri, maluri de ape). În terapii se utilizează rădăcinile şi rizomii, mai importante fiind rădăcinile.

Substanţe active importante: genţiopicrina, amarogentina, gentisima, gentianina, acid genţiotanic, compuşi uleioşi, tanin.

Întrebuinţări. Preparatele de genţiană albastră acţionează asupra secreţiilor salivare şi gastrice, potenţează activitatea ficatului şi a bilei, reduc febra, combat viermii intestinali. Aceste preparate sunt recomandate, de asemenea, în tratarea gastritelor hipoacide, în general în tulburări digestive şi în reglarea activităţii stomacului, în anorexie.

Ghinţura albastră este cunoscută ca fiind remediul natural al gastritei acide.

Ghinţura violetă (Gentiana cruciata) este mai scundă decât lumânărica pământului (Gentiana asclepiadea), ajungând doar până la 60 cm înălţime. Florile au formă de clopot, fiind de culoare albastru-verzuie, cu bleu spre interior. Chiar şi tulpina împrumută ceva din culoarea florilor şi este, la rându-i, albastru-verzuie spre violaceu. Ghinţura violetă înfloreşte din iunie până în septembrie. Este răspândită în zonele de câmpie şi deal, precum şi în zona subalpină. Poate fi găsită pe pajişti, pe fâneţe, în tufărişuri, în poieni. Pentru terapii se folosesc, în primul rând, înflorescenţele şi tulpina – în general partea aeriană a plantei.

Întrebuinţări. Preparatele de ghinţură violetă sunt un remediu recunoscut pentru tratarea rănilor. Se utilizează şi în bolile de stomac, contribuind la reglarea activităţii stomacale şi intestinale.