REGELE, SUFITUL
ŞI CHIRURGUL
În vremurile de
demult, un rege al Tartariei se plimba împreună cu câţiva dintre nobilii săi. Pe
marginea drumului era un ascet, un sufit rătăcitor, care striga în gura mare: „Cui
îmi dă o sută de dinari, o să-i dau şi eu un sfat bun.”
Regele s-a oprit şi a
zis: „Ei, ascetule, care este acest sfat bun care merită o sută de dinari?”
Regele aşa a şi făcut,
aşteptându-se să audă ceva nemaipomenit. Ascetul i-a spus: „Sfatul meu este
acesta: să nu te apuci niciodată să faci nimic fără să te fi gândit cum se va
termina totul.”
La aceasta, nobili şi
toţi ceilalţi de faţă au râs, zicând că ascetul fusese înţelept cerând banii
înainte.
Dar regele a zis: „Nu
aveţi nici un motiv să râdeţi de acest sfat bun pe care mi l-a dat sufitul
acesta. Toată lumea ştie că ar trebui să ne gândim bine înainte de a face ceva.
Însă în fiecare zi greşim, uitând acest lucru, iar urmările sunt rele. Eu
preţuiesc foarte mult sfatul acestui ascet.”
Regele s-a hotărât să
ţină tot timpul în minte sfatul şi a poruncit să fie scris cu litere aurite pe
pereţii palatului şi încrustat pe vasele sale de argint.
Nu mult după aceea, un
uneltitor a vrut să-l ucidă. L-a mituit pe chirurgul curţii, promiţându-i că îl
va face cel dintâi dintre dregători dacă va înfige o lanţetă otrăvită în braţul
regelui. Când a venit clipa să i se ia sânge, sub braţul acestuia s-a aşezat un
vas de argint. Deodată, chirurgul a văzut cuvintele gravate pe marginea vasului:
„Să nu faci niciodată nimic fără să te fi gândit cum se va termina totul”. Abia
atunci şi-a dat seama: dacă uneltitorul ajungea rege, ar putea pune să-l ucidă
şi astfel nu ar mai avea nevoie să-şi respecte promisiunea.
Văzându-şi chirurgul tremurând, regele l-a întrebat
ce i se întâmplase. Şi aşa, acesta i-a mărturisit adevărul pe loc. Uneltitorul
a fost prins, iar regele a trimis după toţi cei care fuseseră de faţă atunci
când sufitul îi dăduse acel sfat bun şi le-a zis: „Ei bine, tot vă mai vine să
râdeţi de ascet?”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu