Poți oare să fii credincios fără să crezi în Vechiul Testament? Răspunsul este dat chiar de unul dintre apostoli, care spune că prin iubire vei împlini legea lui Dumnezeu. Așadar, dacă nu crezi în poveștile biblice dar ești plin de iubire, faci cele plăcute Domnului. Asta arată că un om al zilelor noastre poate să creadă într-un Dumnezeu care este iubire și să nu ia în serios ceea ce scrie în Vechiul Testament. Mie, unuia, lucrul asta mi se pare nemaipomenit de grozav. Eliberarea de credința oarbă în texte pline de contradicții nu poate fi decât benefică. Și sincer să fiu, îi compătimesc pe cei care continuă să creadă că tot ce se povestește în Vechiul Testament este adevărat până la literă.
Să luăm, de exemplu, cartea Facerea. Ea este una dintre multele legende cosmogonice care există de-a lungul și de-a latul pământului. Se spune că a fost scrisă de Moise după ce a primit tablele legii. Atât de multe lucruri naive, absurde, contradictorii, se găsesc în această scriere, încât pentru credinciosul cultivat devine o adevărată piatră de încercare să le admită.
După cum știe tot creștinul, Facerea zice că în Grădina Edenului erau doi pomi - unul al vieții și unul al cunoștinței binelui și răului. După ce Dumnezeu l-a făcut pe Adam, i-a zis așa:
„Din toţi pomii din rai poţi să mănânci. Iar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit!”
Apoi, Dumnezeu a făcut-o pe Eva, care s-a lăsat ispitită de șarpe și a mâncat un măr din pomul interzis, dându-i și lui Adam să muște. Din cauza încălcării poruncii, Dumnezeu i-a pedepsit pe toți protagoniștii. Iată cum:
După cum știe tot creștinul, Facerea zice că în Grădina Edenului erau doi pomi - unul al vieții și unul al cunoștinței binelui și răului. După ce Dumnezeu l-a făcut pe Adam, i-a zis așa:
„Din toţi pomii din rai poţi să mănânci. Iar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit!”
Apoi, Dumnezeu a făcut-o pe Eva, care s-a lăsat ispitită de șarpe și a mâncat un măr din pomul interzis, dându-i și lui Adam să muște. Din cauza încălcării poruncii, Dumnezeu i-a pedepsit pe toți protagoniștii. Iată cum:
Zis-a Domnul Dumnezeu către şarpe: «Pentru că ai făcut aceasta, blestemat să fii tu între toate dobitoacele şi între toate fiarele cîmpului; pe pîntece să te tîrăşti şi pulbere să mănînci în toate zilele vieţii tale! Duşmănie voi pune între tine şi femeie, între seminţia ta şi seminţia ei; aceasta îţi va zdrobi capul, iar tu îi vei împunge călcîiul».
Femeii i-a zis: „Voi înmulţi foarte suferinţele sarcinii tale! Întru dureri vei naşte fii; şi dorul tău va fi după bărbatul tău şi el te va stăpîni.”
"Iar lui Adam i-a zis: «Pentru că ai ascultat de îndemnul femeii tale şi ai mîncat din pomul din care ţi-am poruncit: "Să nu mănînci din el!", blestemat să fie pămîntul din pricina ta! Cu trudă să te hrăneşti din el în toate zilele vieţii tale! Spini şi pălămidă să-ţi aducă şi să mănînci buruienile cîmpului. Întru sudoarea feţei tale să mănînci pîine, pînă cînd te vei întoarce în pămînt, căci din el ai fost luat, căci pulbere eşti şi în pulbere te vei întoarce!».”
Sincer să fiu, pentru unul ca mine o astfel de poveste este imposibil de crezut. De prima oară când am citit-o m-am întrebat: dar până la episodul cu mărul, cum se deplasa șarpele? Avea picioare? Avea aripi? Căci numai din acel moment el se va tîrî pe pântece, ca pedeapsă pentru că a ispitit-o pe Eva. Cât despre mâncatul pulberii, să fim serioși. Oricine poate găsi pe net poze cu pitoni înghițind câte o antilopă, care numai pulbere nu poate fi numită.
M-am mai întrebat, apoi, de ce trebuie să fie pedepsite toate femeile, din toate timpurile și locurile, pentru un lucru pe care l-a făcut Eva la începutul lumii. Aici, însă, treacă-meargă, e vorba de chestii care țin de felul în care a hotărât Dumnezeu să funcționeze lucrurile. El a hotărât să murim, El a hotărât să fie pedepsiți copiii pentru faptele străbunicilor etc. În fond, e lumea Lui și El a făcut regulile. Dar treaba cu șarpele nu mai ține de reguli ci este o aiureală care provine, cert, din ignoranța celor care au scris poveștile biblice.
Mă întreb câți copii sunt obligați să creadă aceste povești în zilele noastre. Câți or fi cei care, pentru că bunul simț îi face să realizeze că e vorba de aiureli, capătă complexe și sunt traumatizați sufletește. De ce să-i spun eu copilului meu că Dumnezeu a luat o coastă de-a lui Adam și a făcut-o femeie? Și multe altele.
Soluția, cum spuneam, este simplă: renunțarea la credința oarbă. Dumnezeu este cel pe care-l simțim în suflet și atât. Nu este cel care, cum scrie Vechiul Testament, „a făcut cei doi luminători mari: luminătorul cel mai mare, ca să stăpânească ziua, şi luminătorul cel mai mic, ca să stăpânească noaptea, precum şi stelele.”
M-am mai întrebat, apoi, de ce trebuie să fie pedepsite toate femeile, din toate timpurile și locurile, pentru un lucru pe care l-a făcut Eva la începutul lumii. Aici, însă, treacă-meargă, e vorba de chestii care țin de felul în care a hotărât Dumnezeu să funcționeze lucrurile. El a hotărât să murim, El a hotărât să fie pedepsiți copiii pentru faptele străbunicilor etc. În fond, e lumea Lui și El a făcut regulile. Dar treaba cu șarpele nu mai ține de reguli ci este o aiureală care provine, cert, din ignoranța celor care au scris poveștile biblice.
Mă întreb câți copii sunt obligați să creadă aceste povești în zilele noastre. Câți or fi cei care, pentru că bunul simț îi face să realizeze că e vorba de aiureli, capătă complexe și sunt traumatizați sufletește. De ce să-i spun eu copilului meu că Dumnezeu a luat o coastă de-a lui Adam și a făcut-o femeie? Și multe altele.
Soluția, cum spuneam, este simplă: renunțarea la credința oarbă. Dumnezeu este cel pe care-l simțim în suflet și atât. Nu este cel care, cum scrie Vechiul Testament, „a făcut cei doi luminători mari: luminătorul cel mai mare, ca să stăpânească ziua, şi luminătorul cel mai mic, ca să stăpânească noaptea, precum şi stelele.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu